3,087 matches
-
culinare. Fiind suficient de sărate, scrumbiile totuși fură devorate rapid, provocând o sete inepuizabilă! Apăru o picoliță extrem de tânără, frumoasă, deosebit de comunicativă. Cu o oarecare delicatețe, strânse farfuriile de pe masa, având grijă ca paharele să fie permanent pline, lăsându-se pipăită de Șeful Șantierului ce era deja cherchelit. Pentru ca isprava să fie mai cu succes, acesta Îi ceru lui Tony Pavone o banknotă de o sută lei, pe care o introduse fetei În sutien, cotrobăind, Încercând să beneficieze de tot ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de somn zvârcolit, plin de tulburătoare vise În care era de viu amestecat cu dărâmăturile clădirilor, plin de sânge, uneori chiar bandajat În totalitate aflându-se prizonier la subsolul unei clădiri, resemnat, așteptând să moară, se trezi În zorii dimineții pipăindu-se. Realizând Întradevăr grozăvia visului, răsuflă ușurat. Bucuria de-a trăi, Îl ajută să-și revină din șocul suportat, să aibă Încredere În el, În ziua de mâine...!! O lăsă pe Atena dormind, coborând În stradă. Circulația tramvaielor, troleibuzelor era
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
un substanțial premiu, acelui poet ce va compune versurile unei noi religii ce nu va avea la bază ce-a fost și nu știm sigur ce va fi...! Din contră, slovele să arate ce vedem la ora actuală și putem pipăi și, cum putem progresa În viitorul imediat, având cunoștință ce urmează a fi și, contribuind fiecare la prosperitatea tuturor pământenilor...! Iar predicatorii acestei științifice religii, să aibă la bază absolvirea unui curs la nivel superior de astronomie, pentru a fi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
inginerule, dacă puneam eu la inimă toate necazurile...!” Tony Pavone zâmbi șăgalnic. De fiecare dată Șeful șantierului propunea un mic păhărel, care de fapt se prelungea până noaptea târziu, cu muzicanții la masa lor, În timp ce frumoasele picolițe se lăsau ușor „Pipăite”, În schimbul câtorva sutare pe care Șeful le introducea În sânul fetelor - desigur cu bani ceruți dela cel ce urma să suporte cheltuiala serii - cu promisiunea neapărată ca În ziua următoare să-l viziteze la șantier pentru a fi desbăgubit pentru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu o poți afla oriunde...! Colindândau orașul privind și parcă visau. O largă și abudentă variație a produselor de larg consum Îți stimula imaginația În timp ce exponatele electronice produse de firmele japoneze, te Îmbia să le iei În brațe, să le pipăi, sărutându-le...! Iar În momentul când, În interiorul unei rotiserii zăriră un perete de o mărime incredibilă care de fapt era burdușit cu rotofei pui de găină ce se roteau rumenindu-se datorită sărmelor Înroșite de curentul electric ce pulsa necontetit
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
atunci, ce putem vedea În America...? În mod sigur, străzile vor fi garnisite cu covoare persane, de o curățenie greu de imaginat, iar vitrinele magazinelor cu produsele expuse, mai mult ca sigur fără geamuri ca cel interesat să poată aprecia, pipăind obiectul dorit...! Te asigur eu,dragă Atena, ne vom bucura restul vieții, mulțumind destinului și apreciind norocul ce Încă ne călăuzește...!!” Fiind informați despre actele de emigrare În america ce va dura cel puțin un an de zile și având
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În mod special În Capitală unde o veche mânăstire”Văcărești”datând de 300-350 ani În urmă,fără instalații sanitare și igrasioasă a fost transformată de activiștii comuniști În “Auschwitz-ul româniei. Drept urmare a unor hazlii Împrejurări Întâmplate mie, am văzut și pipăit cu mâinile mele tragedia unor oameni nevinovați la această provizorie catacombă unde cadavrele gardienii nu mai pridideau să descongestioneze camera mortuară pentru a face loc celor ce vor veni În ziua următoare...! În toamna anului 1950, cu ordinul de recrutare
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Avem de păzit o mulțime de convenții, banchete și așa mai departe, Art. VIP-uri și oficialități. Sunt destule doamne care fac cumpărături la Lord and Taylor, Bonwit și Saks care-și lasă gențile pe scaune cînd se duc să pipăie marfa. — Înțeleg. Nu dispuneți de personal și sunt alte priorități, presiuni politice. Dar v-aș putea arăta omul. — Poate altă dată. — Nu vreți să vi-l arăt? — Sigur, dar avem o listă de așteptare. — Trebuie să mă pun eu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Mergea În Spanish Harlem. Se Împingea Într-o bară de metal. La marginea orașului În Harlem, era singurul pasager alb. Și toată chestiunea asta - adorația, dizgrația, pericolul de-a leșina când juisa. La acest punct, povestind asta, Începea să-și pipăie baza păroasă a gâtului. Clinic! În același timp, de regulă, avea o relație foarte idealistă și rafinată cu o doamnă oarecare. Clasic! Capabil de simpatie, de sacrificiu, de iubire. Chiar de fidelitate, În felul lui de Cynara-Dowson. La momentul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fără oțet sau sos? Wallace ar fi lăsat firimituri pe masă și furculița murdară, urme neglijente că a mâncat. Sammler dădu drumul Înapoi În coș cercului de metal tăiat, luă piciorul de pe pedala găleții și se duse În sufragerie. Acolo pipăi grătarul șemineului, pentru că Shulei Îi plăcea focul. Era rece. Dar seara era caldă. Asta nu dovedea nimic. Apoi urcă la primul etaj, amintindu-și cum se jucase cu ea de-a v-ați ascunselea la Londra În urmă cu treizeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În timp ce se Îndepărta. N-aș fi recunoscut-o niciodată, n-aș fi identificat-o niciodată, spuse Lal. — Da? Fără perucă. Se afișează adesea cu perucă. Se opri. Govinda se gândea. Probabil la cum Își va recupera lucrarea din dulăpior. Da. Pipăi pe dinafară fundul buzunarelor de la sacou, asigurându-se că are cheile. — Sunteți polonez? spuse el. — Am fost polonez. — Artur? — Da. Ca Schopenhauer, pe care Îl citea mama mea. Arthur, pe vremea aceea, nu foarte evreiesc, era cel mai internațional, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
idei despre eu luate din poezie, istorie, tradiție, biografie, cinema, jurnalism, reclamă. După cum a indicat Marx... Dar nu spuse ce a indicat Marx. Gândi, iar ceilalți nu vorbiră. Nu se atinsese de mâncare. — Înțeleg că bătrânul era foarte libidinos, spuse. Pipăia fetele tinere. Orfanele lui, poate. Știa că vor muri toți. Apoi totul părea să iasă la suprafață ca o eflorescență, o revărsare a „personalității“ lui. Poate că atunci când oamenii sunt atât de disperat de impotenți cântă la acel instrument, personalitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
spune, momentul adevărului. Însemnând că cea mai mare parte din conversație era, desigur, o compilație de minciuni. Dar sistemul lui Elya nu era unul din acelea perfecte, ermetice și impenetrabile, Elya nu era unul din cristalele sau țurțurii tăi monstruoși. Pipăind, mângâind firele verzi și lungi ale cergii, Sammler Își zise că, din cauză că el și Antonina fuseseră desemnați, parte dintr-o demonstrație a lipsei de sens a acestei răscoliri pline de viață cu străfulgerările ei de intuiții Înalte de pe o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de tine. Nici nu mi-ai zis ceva că am găsit banii. — Ai fost al naibii de isteață, Shula. Da. Felicitări. Ai fost isteață. — Chiar am fost. Am observat cum se umfla perna sub tine, nu ca alte perne, și când am pipăit-o, am auzit foșnetul banilor. Am știut după foșnet ce erau. Firește, nu i-am spus nimic lui Wallace. I-ar risipi Într-o săptămână. M-am gândit să-mi cumpăr niște haine. Dacă m-aș Îmbrăca de la Lord and
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
taxiul și, spune ea, de fiecare dată râdeau cu ușurare isterică când se dovedea că șoferul nu era tatăl lui Connolly. Înăuntru, se înghesuiau unul în altul într-un colț și se prefăceau că șoferul nu-i vede în timp ce se pipăiau și gâfâiau tot drumul până la destinație. Mi-am dat seama din cele povestite de Sheba că, dedesubtul suprafeței lor jucăușe, aceste întâlniri erau de fapt foarte angoasante pentru ea. În atelier sau în parc cu Connolly își putea imagina că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
un zgomot ciudat, ca un deget care trecea peste o suprafață de sticlă. Portia se trezise. — Doamne, Barbara, ești bine? Sheba se uita în jos la mine cu o combinație drăguță de nerăbdare și îngrijorare. M-am așezat un moment, pipăindu-mi șoldul. — Cred că da. — Ești sigură? Da, da. Doar șoldul. Șoldul mă durea ca dracu, dar nu voiam să fac caz. M-am uitat în cușcă. Portia se ghemuise într-un colț, cu blana ridicată și cu ghearele scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Charlie a chiuit. Danny a închis gura cu un ghiont, dar a continuat să surâdă. Jina era sigură că amândoi aveau să ofere puține detalii - puștii se deschideau insuportabil de greu în fața necunoscuților. Unul dintre agenți la percheziționat pe Naji, pipăindu-l cu brutalitate pe piept și între picioare. Un altul a deschis cătușele. Doar nu ești serios, nu ? a intervenit Irene. Mike a făcut un pas în față, dar Bergowitz l-a prins de braț. Mike. Știi că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mine și din mine în Infinit. Cine? Cine-ți mai sărută ochii Cu beția dintre gene? Soarele îți dă cu bobii, Sorbind roua din sprâncene. Unde ai să-ți mai cânți dorul Dacă nu la mine-n noapte Când mă pipăi cu fiorul Dezrobit de noi prin fapte? Când ai să mă mai vezi goală, Despletind din păr cunună? Poate-ntr-un apus de soare Sau în asfințit de lună. Cine-ți mai sărută chipul Printre șoapte și suspine Eu sunt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
lighioane care îți mănâncă celulele cangrenate de gânduri aș vrea să mă auzi scot cuvintele de parcă aș merge pe un pod de frânghii dacă mă vei întreba unde sunt nu voi ști dar dacă nu mă întrebi voi afla onirogramă pipăia zgrunțurii de vopsea ai băncii lacrimi înțepenite în fibra lemnului chihlimbar al civilizației spinoza murise șlefuind lentile apoi un măr a căzut la timp între două clipiri își apăsa pleoapele întunericul nu este absolut în el încolțește lumina vezicule r
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
duse întâi? O brumă e argintul și aur e gerul Din mâinile mele alunecă cerul. Aici, ca o apă ce-așteaptă înghețul, Neiertătoare iarnă și-aruncă disprețul. Melc odihnit, ochii de piatră, sufletul mut El e secretul din transparadis. Îl pipăi în iarbă; E melc odihint. I-aduc o ofrandă, aș vrea să-l sărut... Sărut, cade piatra pe ochii lui morți, Se varsă-năuntru iubirea de toți... O vorbă i-aș spune, dar sufletul său A aprins în uitare spoiala
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
M-am apropiat în vârful picioarelor de pendul și m-am trezit că-i mângâi pătratele forme, desenându-i conturul în noapte. Din el lunecau legate în două lanțuri de fier, lacrimi ce căutau parcă, să se-ngrope direct în podea. Pipăiam acea cutie de lemn așa cum face olarul când strânge lutul în mâini și-i picură suflet din fruntea sa asudată, apoi, când am desprins-o din cuiul de pe perete, am auzit cum ticăitul i se stinge, trăindu-și ultima clipă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să vorbesc cu el. Se făcu pămîntie la față. Ba nu, s-a ridicat o cortină... Poate aceasta era culoarea ei naturală. Pentru prima dată aveam impresia că-și concentrează privirile asupra unui lucru. Cu degetele arătătoare de la ambele mîini pipăi Încet muchia mesei, se ridică tăcută și trecu prin spatele scaunului, făcînd valuri În perdeaua lămîiatică. Îi stătea bine În negru... Avea o talie subțire care părea că sfidează legea gravitației... Ridică receptorul și formă un număr de telefon, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fi deranjat să mi-o aducă, poate nici nu-mi aduceam aminte că ar fi existat vreodată așa ceva... — Mașina? Și-a vîndut mașina? CÎnd? Întrebările mele deveniseră insistente fără să vreau, dar nu reușiseră s-o tulbure cîtuși de puțin. Pipăia mai departe muchia mesei cu vîrfurile degetelor, ca și cînd avea mari Îndoieli. — Cu o zi-două Înainte. Dar abia după vreo săptămînă am recuperat pelerina... Fusese uitată În portbagaj... — Dar aseară mi-ai spus cu totul altceva. — Ciudat, nu? — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
masă. Pe cînd Îmi sorbeam Încet băutura direct dintr-o sticluță, mi-am concentrat mult atenția asupra legăturii posibile dintre cele două fotografii. Fața puțin prelungă a bărbatului, caracteristică tipului de entuziast, era puțin asimetrică și părea mai aspră la pipăit... poate datorită petelor de culoare, și nu asperităților pielii... sensibilă la alergii, după toate aparențele. Ochiul drept, puternic, denota un caracter plin de voință, pe cînd cel stîng, cu colțul plecat În jos și pleoapa lăsată, Îți inspira parcă milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am ajuns în Occident în 1990, ca aproape toți dintre noi. Aveam o invitație de la CNRS, pentru un scurt stagiu de cercetare-documentare la Paris, așa că am făcut o lungă călătorie de 30 de ore cu trenul de clasa a doua, pipăindu-mă în fiecare stație dacă mai am în buzunar cei 80 de franci, cumpărați de acasă. La Budapesta am salivat tot uitându-mă la revistele porno de pe tonete. „Dumnezeule, începe bine, mi-am zis. „I like to move it , move
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]