37,317 matches
-
deschid o trapă. Scormonesc în măruntaiele scenei și, totodată în măruntaiele lor, ale trecutului lui Svetlovidov. Scot ca din jobenul unui iluzionist, pălării, costume, mantii, replici, roluri, durere, bucurie, suferință, renunțări, dezamăgiri, succese, neîmpliniri, clipe de teatru, clipe de viață. Plîng, rîd, plîng. Beau. Nu trebuie să plîngi, Nikitușka!... Unde-i artă, unde-i talent, nu-i nici bătrînețe, nici singurătate, nici boală! Pînă și moartea-i ceva relativ...! În toate drumurile mele infinit de multe și infinit de lungi cu
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
trapă. Scormonesc în măruntaiele scenei și, totodată în măruntaiele lor, ale trecutului lui Svetlovidov. Scot ca din jobenul unui iluzionist, pălării, costume, mantii, replici, roluri, durere, bucurie, suferință, renunțări, dezamăgiri, succese, neîmpliniri, clipe de teatru, clipe de viață. Plîng, rîd, plîng. Beau. Nu trebuie să plîngi, Nikitușka!... Unde-i artă, unde-i talent, nu-i nici bătrînețe, nici singurătate, nici boală! Pînă și moartea-i ceva relativ...! În toate drumurile mele infinit de multe și infinit de lungi cu trenul port
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
și, totodată în măruntaiele lor, ale trecutului lui Svetlovidov. Scot ca din jobenul unui iluzionist, pălării, costume, mantii, replici, roluri, durere, bucurie, suferință, renunțări, dezamăgiri, succese, neîmpliniri, clipe de teatru, clipe de viață. Plîng, rîd, plîng. Beau. Nu trebuie să plîngi, Nikitușka!... Unde-i artă, unde-i talent, nu-i nici bătrînețe, nici singurătate, nici boală! Pînă și moartea-i ceva relativ...! În toate drumurile mele infinit de multe și infinit de lungi cu trenul port cu mine imagini din spectacole
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
seniorală,/ Inima o sondă/ înrădăcinată în ceea ce fără sfîrșit mi-e începutul" (O, farmece). Purtînd sigiliul Creatorului a tuturor celor ce ființează, id est reflexul mirabilului centru cosmic, eul este celest în solitudinea lui imortală, rod al imortalității divine: "Iată plîngînd înlăuntrul ce nu moare./ Inatacabil puzderie a ființelor celeste/ Vin să-l înhațe în paradisiaca veste./ Singurătatea lui nepieritoare" (Iată plîngînd înlăuntrul). După cum revărsarea proteică a aceluiași eu, proiecția sa în infinitul formelor nu e mai puțin girată de natura
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
ființează, id est reflexul mirabilului centru cosmic, eul este celest în solitudinea lui imortală, rod al imortalității divine: "Iată plîngînd înlăuntrul ce nu moare./ Inatacabil puzderie a ființelor celeste/ Vin să-l înhațe în paradisiaca veste./ Singurătatea lui nepieritoare" (Iată plîngînd înlăuntrul). După cum revărsarea proteică a aceluiași eu, proiecția sa în infinitul formelor nu e mai puțin girată de natura-i sacrală: "Sînt împărțit în mii de lumi/ cărora le-am statornicit fortăreața/ în toate hohotele ce rîd și plîng/ La
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
Iată plîngînd înlăuntrul). După cum revărsarea proteică a aceluiași eu, proiecția sa în infinitul formelor nu e mai puțin girată de natura-i sacrală: "Sînt împărțit în mii de lumi/ cărora le-am statornicit fortăreața/ în toate hohotele ce rîd și plîng/ La margini și în adînc" (La margini și în adînc). Nimic uscat, nimic rigid în acest vizionarism generos, delir orfic al preaplinului lăuntric a cărui miză e necuprinderea nesățioasă a existenței, urmare a dumnezeiescului impuls plăsmuitor. Conceptele sînt consubstanțiale pastei
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
unde n-au fost niciodată duce la colaje grotești, de-un postmodernism involuntar. Pînă la urmă, castigat ridendo mores, deși cei patru autori fac ceva mai mult decît să rîdă, cu toate că nu e chiar de rîs. Dar nici numai de plîns. E, în orice caz, de vorbit. De cercetat îndeaproape, chiar dacă astfel de priviri mioape descoperă detalii care nu fac, mai niciodată, plăcere. Cu ele, ca și fără ele, lumea, mai bună sau mai rea, își vede, în continuare, de drum
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
tuturor este un coșmar. Principala problemă a cuplurilor este comunicarea. Mai precis, lipsa comunicării dintre cei doi parteneri. În povestirea A doua viață, potopul conjugal se declanșează în momentul în care "scriitorul" Roscov năvălește în bucătărie pentru a i se plînge soției de faptul că, în urma unei defecțiuni tehnice a calculatorului a pierdut 40-50 de pagini din romanul la care lucra. Enervat de faptul că femeia își vede netulburată de gospodărie și nu participă așa cum s-ar fi așteptat la drama
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
De atunci, nimic. Arată-te indiferent cu un autor român, ce se respectă, că pe loc se ofensează. Mărturisesc sincer, nici eu nu fac excepție!... Rănit, așadar, în amorul meu propriu, îi telefonez criticului, și, ca orișice scriitor român, mă plâng: ...ce-aveți, dom'le, cu mine? Criticul, însă, elegant, cu bonomia lui, mă liniștește că, de vină, este dezordinea,... numai dezordinea, domnind în redacția revistei. Vorba lui John Cade, anarhistul londonez: Noi suntem în ordine, mai ales când suntem în
Mecanica lacrimilor (în loc de auto-recenzie) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11933_a_13258]
-
la vremea respectivă, de articole cel puțin la fel de acide la adresa FSN și a fostei Securități. Nu este mai puțin adevărat însă că, în ultimele luni, Ioan Petru Culianu trăia într-o tot mai greu suportabilă stare de teroare. El se plîngea în permanență prietenilor de scrisorile și telefoanele de amenințare pe care le primea și, se pare, teama l-ar fi făcut să își contramandeze un proiectat sejur în România. În mod surprinzător, nu părea însă tentat să sesizeze autoritățile americane
De ce a fost ucis profesorul Culianu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11925_a_13250]
-
de excepție. Aliterațiile, repetițiile, hiatusurile și tot ce ține de "arta fugii" îi stau la îndemînă. O predilecție există în repetarea literei inițiale în grupuri de cîte trei cuvinte, fie că sînt note personale sau descrieri ale personajelor. El se plînge în Jurnal că duce "o viață frivolă, fadă și falsă", în timp ce "veninul, veghea și vițiul" îi mistuiseră trupul lui Pașadia. Craii caută în escapadele lor "larmă, lumină, lumi" (de remarcat aici repetarea nazalei m din corpul cuvintelor, care conduce la
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
Păunescu, Barbu, Fănuș Neagu, Lăncrănjan și alții"), remarcându-se prin avansarea ideii că, "datorită activității unor elemente izolate", Uniunea Scriitorilor "tinde să devină (...) un factor de opoziție socială și politică". Măcar de-ar fi fost! Ion Lăncrănjan, mai modest, se plânge că nu poate să participe la ședințele de consiliu ("nu ai voie să participi la ședințele de consiliu decât dacă ești invitat"), iar nefericitul Teodor Balș este și el supărat pe "grupurile elitare" și pentru că s-ar fi ajuns în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
Neagu "cuțitul a ajuns la os" și de aceea socotește că "a sosit momentul să se încerce o operație salvatoare". Cine s-o încerce? Probabil cei 22, cu împuternicire de la partid. Până la operație marele prozator are și el a se plânge de ostilitatea (dar și de promptitudinea) "Europei libere" care "te pune la zid (...) la două sau la maximum trei zile după ce ai luat cuvântul într-o ședință cu ușile închise". Nici Fănuș Neagu, altă dată cronicarul sportiv al "României literare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11921_a_13246]
-
vor fi mai detaliate decît în unele țări occidentale. Cum o să dea asta în Europa ? Noi, între noi, ne bănuim demnitarii că vor să-și pitească agoniseala, chiar și la capitole de care Europa nu e interesată ? Dar nu ne plîngem, tot noi, prin aleșii noștri, că una, două ni se dau lecții ? Cu declarațiile de avere în varianta amănunțită o mai luam și noi înaintea altora. Ni se trage, însă, această neîncredere în onestitatea demnitarilor noștri din dorința actualei Puteri
Exerciții de memorie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11942_a_13267]
-
sîntem țara corupției generalizate. Imediat după aceea, analiști politici i-au reamintit președintelui că și fostul său rival, Adrian Năstase, reacționa aproximativ la fel, în ultimul său an de guvernare. Fostul premier cerea și el probe din partea străinătății care se plîngea de corupția din România. Replica lui umoristic-vînătorească, "Umblăm cu corupția în gură" în care, pentru cunoscători, vizați că fac asta erau fostul ambasador american și investitorii străini, avea drept încheiere solicitarea să i se spună cine sînt corupții. Pe vremea
Exerciții de memorie by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11942_a_13267]
-
cred, plămădit dintr-un material foarte fragil și depresiv, puțin compatibil cu poezia lui fanfaroană. în poemul "în gura mare", adresându-se urmașilor, care vor trăi în comunism, își denumește, pe neașteptate, timpul său ca un "căcat pietrificat" și se plânge că serviciile de agitație și propagandă îi stau în gât. Membrii RAPP-ului vedeau esențialul: "putred", schizoid a fost Maiakovski dintotdeauna - de la început până la sfârșit. S-a născut la periferia gruzină a imperiului rus și moartea prematură a tatălui său
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
ca James Bond! Șapte ani de lagăr, singur a "împuns stejarul" (titlul original al volumului tradus în română "Stejarul și vițelul" este "Vițelul împungea stejarul", n.n.) a învins o boală mortală. Ascunzători, sicofanți, ziariști occidentali, kaghebiști înnebuniți. Toată omenirea a plâns în hohote pe cartea lui. Memorabila expulzare din țară. Mâna întinsă de Nabokov cu prietenie. Ce inventar de Superman! Unde a greșit? Când? I-au lipsit ironia și autopersiflarea de tip James Bond. I-a lipsit zâmbetul lui James Bond
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
struna liniștii întinsă de-a lungul sângelui, făceai inima să-ți cânte. Buclele ți s-au transformat în crinul de umbră al nopții și văpaia neagră a întunericului din nou îți mistuie chipul. Iar eu nu-ți mai aparțin. Acum plângem separați. Dar, ca Orfeu, cunosc viața pe struna dragostei și adun albastrul ochiului tău închis pe vecie. Toate zilele Războiul nu mai trebuie declarat, ci continuat. Absurditățile au devenit normale. Eroii nu se mai aruncă în luptă. Cei slabi combat
Poeme de Ingeborg Bachmann by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/11988_a_13313]
-
vorbește aproape elogios despre iarbă, niște fetițe uimite în fața prompterelor transmit știri, cu o invidie pe care abia și-o reprimă în direct, despre violatorul cretin al unor babe care nu s-au decis încă dacă e cazul să se plîngă sau să se laude, nu știu exact care e cîștigul economic, dar știu fără eroare cu ce viteză ne îndreptăm către manualul de zoologie și către capitolul preistorie al manualului de Istorie. Audiența, așa cum arată ea pe tăpșanele păstorite de
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
este poetul decît ce este: "Nu e Ťpoetť, deducem, insul care, din vanitate sau din complezență, își alterează natura, superficial și limbut, cel care se cantonează într-un sentiment egoist ŤPoeți cu putredul amorť) ori se lamentează excesiv, profesional (ŤȘi plîngă poeții poema lor vanăť). Bacovia nu agrează retorica (goală), fumisteriile și ieremiadele, deopotrivă, exagerate, trucate. în locul lor, preferă tăcerea". Atît de neașteptat în ceea ce s-ar putea numi cu un concept actual carența de autoreferențialitate, autorul Plumbului se arăta foarte
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
răpesc pe aripile coșmarului lor și-ți dau impresia că ai citit un poem de seamă: Ei dorm adânc! ș-al nopței vânt Cu șuier viscolește; Ei dorm adânc; și pe pământ Mereu troianul crește. Și stelele, privind la ei, Plâng lacrimi de scântei. Treptat, omătul spulberat Se-ntinde ca o mare, Și crește, și sub el treptat Convoiu-ntreg dispare. Și-n zori tot câmpu-i învălit C-un giulgi nemărginit. Au fost! Acum ei unde sânt?... Un cârd de vulturi zboară
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
mâna meacerșind trupul zilelor tale,s-au destrămat buzele tale negăsind cuvintepentru cântecul zilei.Privește altfel în jurul tău :disperate umbre își caută trupurile,... III. DOMESTICĂ, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1850 din 24 ianuarie 2016. Domestică Târziu, clopotele plâng un timp vestejit. Târziu ?... E numele durerii care crește oarbă în mine. Mereu e târziu între noi. Niciodată nu-i vreme pentru impreuna-ascultare a lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuri în care bate inima secretă a vieții. Toată ziua te-am
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
tu nu simți târziul. Nu auzi clopotele. Și mai tarziu, pe orizontală dintre vis și realitate, străini, ne căutăm întârziați, apropierea. O țigară arde. Poemul e neterminat. Și toate rămân așa, pentru târziul de mâine... Citește mai mult DomesticăTârziu, clopotele plâng un timp veștejit.Târziu ?... E numele dureriicare crește oarbă în mine.Mereu e târziu între noi.Niciodată nu-i vreme pentru impreuna-ascultarea lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuriîn care bate inima secretă a vieții.Toată ziua te-am așteptat. Am privit
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
femeie îndrăgostităm-au salvat de atâtea oriatârnam de buzele taleașa cum aș fi atârnat cu degetele încleștatede marginea lumiidiminețile acelea, le-am avut numai noi...... VI. DOMESTICĂ, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1677 din 04 august 2015. Târziu, clopotele plâng un timp vestejit. Târziu ?... E numele durerii care crește oarbă în mine. Mereu e târziu între noi. Niciodată nu-i vreme pentru impreuna-ascultare a lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuri în care bate inima secretă a vieții. Toată ziua te-am
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
tu nu simți târziul. Nu auzi clopotele. Și mai tarziu, pe orizontală dintre vis și realitate, străini, ne căutăm întârziați, apropierea. O țigară arde. Poemul e neterminat. Și toate rămân așa, pentru târziul de mâine... Citește mai mult Târziu, clopotele plâng un timp veștejit.Târziu ?... E numele dureriicare crește oarbă în mine.Mereu e târziu între noi.Niciodată nu-i vreme pentru impreuna-ascultarea lucrurilor. Impreuna-traire a marilor nimicuriîn care bate inima secretă a vieții.Toată ziua te-am așteptat. Am privit
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]