5,484 matches
-
arhiva de la tribunal, visa și el ACȚIUNE! La două luni, îi trimitea mamei prima fotografie în ținuta Legiunii, alături de fratele său. Era prea mult! Femeia aceasta, care era în stare să ucidă pentru copiii ei, se vedea neputincioasă în fața vieții. Plânsul ei, din fiecare noapte, o scotea din minți pe Monika. Ea nu mai conta. “Băieții mei, florile mele, scumpii mei ... ” doar asta se auzea din orice colț al casei. Ca să-și ocupe mai cu folos timpul, Monika s-a înscris
IUBIRI CARE DOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366807_a_368136]
-
mâinii în care ai crezut, a tăcut. Acum ascult tăcerea. Un filosof declamă faima câinelui bătut. În arenă ești singur. Experimentezi cuvintele ce-ți fug din pași, te superi pe-nțeles și pe mulțime. Timpul a murit strivit de tine, Plânsul e doar promisiune, o lege infinită a iubirii, renegi magia, firea nu ascultă, privește glasul pentru care ești. Inofensiv venin, atinge visul tău, regatul nu așteaptă o poartă să se-nchidă. Mișcare într-un ritm, la tîmple-ți zace șoapta. Un
CU DINŢII ÎN SUFLET de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366905_a_368234]
-
și deportare. A fost jale mare în neamul nostru în acea zi. Mircea a ajuns cal la șareta primarului Cotorișcă, așa îl poreclise satul, care stătea lângă noi și ori de câte ori trecea calul cu șareta pe la poarta noastră, mama izbucnea în plâns și îl blestema pe primar. Cezar, mai tânăr cu un an decât Mircea, a ajuns calul președintelui de G.A.C. Erau doi cai tineri, grași și frumoși, mândria părinților mei. De aceste animale mă legau multe amintiri și pățanii din
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]
-
nu-i decât o roată. Mi te du spre crucea mea, Lumea e și noi ca ea, Două lacrime haihui Pe obrazul nimănui. Mi te du un iad și-un rai De din coastă să-mi răsai Ca să plâng de plânsul humii Desenat în palma lunii. Mi te du, din flori făcută Și din crin și din cucută, Să îmi zornăie mirarea Picurându-mi destrămarea. ȘI CÂND Și când florile se scutur, Dorul tău mă prindă-n zori Ca pe-un
CÂNTECE LA MARGINE DE GÂND de GEORGE BACIU în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366920_a_368249]
-
fetei ar fi fost alta. Ar fi trecut mai ușor peste această boală, n-ar fi trebuit să suporte atâtea jigniri și injurii. Ale cui? Ale propriului ei tată! Cum ar putea să uite nopțile în care nu putea potoli plânsul fetei după cuvintele grele spuse de tatăl ei? Cum ar putea uita disperarea din ochii copilei când tata i-a spus să-și facă bagajele și să plece? De câte ori nu a fost nevoită să se așeze drept scut în fața fiicei
O CRUCE PE DRUMUL GOLGOTEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366885_a_368214]
-
și-n două mișcări fu goală, în pat. „Bă, frate, da tu chiar ești borțoasă rău. Când te-am lucrat, fată?”atâta mai auziseră ai ei. “Eu mă duc la birt!” zise calm “bunicul”. Doar “bunica” se puse pe un plâns de-ți rupea sufletul. “Lasă, mamă, că așa s-o liniști și el!” o calma mama-soacră pe nora ei. Mă uit acum “în ograda lor”. Olteanca, e șefa asistentelor. Soacra, pensionară, dar tot maestră la gătit. Văru, tot leneș, l-
DESTINE ÎNGEMĂNATE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366917_a_368246]
-
în infailibilitatea lui, să se înțeleagă, Ana a fost nevoită să părăsească Cooperativa în foarte scut timp de la întâlnirea cu așa presupusă rivală a sa. Dezamăgirea i-a fost atât de mare încât zile întregi nu s-a oprit din plâns. Îi era ciudă pe ea și pe toată lumea, că s-a lăsat înșelată în încrederea acordată sincerității unui bărbat de care îi plăcea. S-a lăsat ademenită de cuvintele sale frumos și meșteșugit spuse tocmai atunci când simțea nevoia unui suflet
FIORI CU ZMEURA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366913_a_368242]
-
Acasa > Poezie > Credinta > SĂRACI SUNTEM..... Autor: Constantin Ursu Publicat în: Ediția nr. 2024 din 16 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Săraci suntem........ Săraci suntem,când n-auzim durerea Și plânsul,ce domnește azi în lume, Săraci suntem,când nu aducem mângâierea, Ce am putea-o face,prin rostirea unei vorbe bune! Săraci suntem,când candelele-s stinse În trupuri reci,înlănțuite de păcate, Săraci suntem,când inimi ne rămân pe
SĂRACI SUNTEM..... de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367519_a_368848]
-
ivească un glas pe care îngerul să-l împrumute de-nfășat și alinat biciuiri de la viață, ori de desferecat tăcerea unei conștiințe, de izbucnit din ghesul inimii văpaia unei iubiri, de smuls sau de pironit din sau în ocnele ochilor un plâns, de dus departe, legănat sau pe vifor, un gând... Glasul acesta e al artistei Adriana Antoni, iar îngerul e în toți, demni și nedemni... Cu fiecare cântec al Adrianei Antoni, vibrant până la clintirea afară din timp, un rău se curmă
ADRIANA ANTONI. CERUL ÎMPRUMUTĂ DE LA EA REFRENE ŞI TAPISERII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367533_a_368862]
-
GÂND DE TOAMNĂ Simt ploaia cum mă atinge încet Pe tâmpla-ncărunțită de vreme Acolo unde adânc a săpat regret ... Doruri creionate printre rânduri în poeme. Am strâns la pieptul nopții lacrimi Vise veștede de al toamnei frig Destine frânte, plânsul unei inimi Dar am sperat când îmi dorem să țip. Am așteptat la geam prin nopți pierdute Cu dragostea ce a mocnit adânc în mine Dorind iubite ochii-ți triști să-ți sărute Și neliniștea ce mi-o porți ades
GÂND DE TOAMNĂ de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367571_a_368900]
-
E C T R I C Ă (Din ciclul „NUNTĂ-N GRĂDINARI”) Mitică și Costică (li se-mpleticește limba-n gură, se îmbrățișează, se sărută la despărțire, își fac promisiuni). Muzica se aude din ce în ce mai încet (o melodie de alean cu plâns de vioară și acorduri cristaline de țambal). M: - Costică, băiatule, fii atent!... când m-o vedea a mea, iar mă pupă... ha-ha! Nici nu știi ce i-am dus altăieri seară? C: - Ce i-ai dus, Țambal? Hâc!... Pardon, îmi
CIZMA ELECTRICĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367563_a_368892]
-
speciale, trăite prin nevoile libertăților spiritului, îi absolvă de toate excesele acestei jungle umane. Mulți se împăunează cu scrisul lor de talcioc care nu iradiază interior pe nimeni și care e un triumf doar al minților lor bolnave, vrednice de plâns. Unii vor să intre și în genunchi, dar numai să intre pe poarta, și așa prea largă „a marilor văzduhuri”. Nu conștientizează că visul lor e sterp, că nu poate fecunda niciodată eternitatea. (Apare tânăra poetesă, recomandată criticului literar absolut
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
-vă marginile înguste ale propriilor voastre incertitudini, depărtați-vă pe veci cătușele geamătului în pustiu, anulați prăpastia care se ivește între voi și concepția unei societăți ghidate pe valori relative. Vă compătimesc, căci în naivitatea voastră, sunteți mai curând, de plâns. Garda tânără:Scriitorul obscen: - Dragii mei, cum trebuie să trăiască unii scriitori și să-și extindă talentul și cultura, să devină scriitori importanți, cu o operă impunătoare dacă încep cu geniu și apoi se pierd în neant, uitând de acel
FAUNA SCRIBILOR-DE MARIANA DIDU- de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367585_a_368914]
-
a furat speranța Și glume bune mi-au zburat din gând, Să scriu nu pot, că mă trezesc plângând, Că vresuri ude îmi spală cutezanța... Din ochi închiși tresar, fugar fiind Să caut adevărul plecat la infinit, Ca să-mi aline plânsul necuvenit Și din mișcare un ultim tren să prind... Din ochi închiși ca-n trase jaluzele Mai văd câmpia-n fuga trenului trecut, Că simt uitarea ce m-a recunoscut De mult piedută, închisă-ntre zăbrele... Din ochi închiși, o
DIN OCHI ÎNCHIŞI de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367663_a_368992]
-
mele Nu-l vor putea ucide nemernicii vreodată! Cei care îl visează și azi legat cu funii Și spânzurat de Cerul în care s-a ascuns- Prin Apuseni detună din rădăcini gorunii, Toți mugurii din codrii se-aud pleznind în plâns... Mă doare, ce mă doare? Nu mă-ntrebați acum, Un fluier își topește în mine întreg amarul, Îl judecă pe Iancu și-l spânzură postum- Ia de la mine, Doamne, plin de venin paharul... Iancule Avram, cel viul, precum mereu ți-
OMAGIU LUI IANCU (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367649_a_368978]
-
-mi primesc putere supremă. Vreau să-mi ridic un pod de lacrimi Asemeni unui curcubeu de cuvinte, Să pot a urca pe el din mine însumi Nemaiarzându-mă al lor izvor fiebinte. Mi-e sete de-acea "apă vie" Ce plânsul mi-l preface-n bucurie, Din"fântăna tinereții" ea să mă-reinvie Cu-a inimii sfioasa sirenă de mă-mbie. Să gust din taina-i neînțeleasa Jucându-mă cu-al meu întuneric de lumină, Să-mi primesc mică lacrimă-n
NOSTALGIE de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367667_a_368996]
-
fie o consrtucție nefinalizată, fără partea de sus, Turnul se termină cu o cupolă, poate de Templu, poate în amintirea, cumva, a celui distrus de Nabucodonosor, pribegindu-i pe evrei, și determinându-l pe Verdi să-i redea într-un plâns magnific: „Acordați a profeților harpă,/ Care-ascunsă în sălcii stă mută/ Amintind strălucirea trecută,/ Unei vremi ce demult ne zâmbea./ Cântă harpă a noastră durere,/ Plângi în strune a robilor soartă/ Sau revarsă în inimi putere/ Suferința s-o știm a
CU BARUCH ELRON, LA „SALON D’AUTOMNE”, ÎN TEL AVIV de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367642_a_368971]
-
clipă de rebut... XVIII. DE-MI IEI ... DE-MI DAI ..., de Alexandru Florian Săraru, publicat în Ediția nr. 1068 din 03 decembrie 2013. De-mi iei durerea, nu-mi lua rană, să nu uit viața chinuita De-mi iei chiar plânsul, nu-mi lua sarea, să mă feresc iar de ispita De-mi iei închisul, nu-mi lua pază, să nu uit beznă și nici visul De-mi iei păcatul, nu-mi lua crucea să pot să traversez abisul De-mi
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
axonii să ființez că autist De-mi iei iar viața, dă-mi și visul, să uit ce-nseamnă să fii trist ... Citește mai mult De-mi iei durerea, nu-mi lua rană, să nu uit viața chinuităDe-mi iei chiar plânsul, nu-mi lua sarea, să mă feresc iar deispităDe-mi iei închisul, nu-mi lua pază, să nu uit beznă și nici visulDe-mi iei păcatul, nu-mi lua crucea să pot să traversez abisulDe-mi dai oceanul, nu-mi
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
tind timid spre absolut Un înger alb cu aripi negre se scutură încet de lut Trăiri terestre, vise-nalte, ce zburda căutând lumină La gândul unui minim soare, eu tremur să nu-mi ștric rețină Suspin forat din infinit, un plâns constant, dar fără lacrimi Îmi stau în spate că o umbră și-n față că un ghid de pătimi Dar, de nu-i soare , nu am umbră, iar patimile se divid Prefer lumină cât de mare, decât o beznă și
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
umane, stări divine ce tind timid spre absolutUn înger alb cu aripi negre se scutură încet de lutTrăiri terestre, vise-nalte, ce zburda căutând luminaLa gândul unui minim soare, eu tremur să nu-mi ștric retinaSuspin forat din infinit, un plâns constant, dar fără lacrimiîmi stau în spate că o umbră și-n față că un ghid de patimiDar, de nu-i soare , nu am umbră, iar patimile se dividPrefer lumină cât de mare, decât o beznă și un vidIdei finite
ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU [Corola-blog/BlogPost/367581_a_368910]
-
până-n dunga altei clipe sub dorința vie a noastră noul iar să se-nfiripe și sub sâmburi de lumină se țes iar priviri cărări ca sublimul iar să vină din răzoare depărtări scoică ploaie vânt și val strigăt lacrimă și plâns al vieții sfinte mal toate toate ni le-a strâns ca să fim mărgăritar ziua când se scaldă-n zi și lumina în lumină atunci sigur te deprinzi doar pe brațe să îți vină și ființa și menirea când în apă
POEZII DIN ARDEAL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367753_a_369082]
-
De-ai ști, că iubirea e suflet Și trup,-nmormântând mari ghețari... Și-acoperă cu-al ei precuget- Tot răul strivește, plenar. De-ai ști că iubirea e clară, În ochi, adăpost îți oferă, Privești, de te-neci, solitară În plânsul tău de Venere... De-ai ști că iubirea e fulger- Prin ploaie o regăsești, Când tună cu fraze de înger, Atâta de mult ți-o dorești. De-ai ști că această iubire, Nu are vreo altă credință, Vezi, să nu
POEME DE DRAGOSTE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367788_a_369117]
-
carne de porc, a tăiat tata porcul pentru tine, hai să te pupe tata. Pleacă, mă, că nu te pup, l-am împins... și nu mănânc carnea ta. Îi curgeau lacrimile pe față, dar parcă și mai tare mă irita plânsul lui. Nu l-am putut ierta niciodată și nu am înțeles rostul lacrimilor, valoarea, nonvaloarea, importanța și profunzimea sentimentelor cu care acest om se prezenta în fața mea cu numele de „tată”. Am refuzat să mănânc carnea lui și am rugat
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
să se hrănească cu bucata de pâine umezită de timpul când afară era cald. Pe tine nu te aud măicuță dragă, dar văd cum vrei să îmi zâmbești; nu poți, pentru că alții ți-au luat pe când trăiai, și zâmbetul și plânsul. E noapte și mai ninge, scumpă, mamă, și-n minte-mi conturez figura ta. Atât de bună erai mamă, și cum ne mângâiai când seara, în paturile calde, ne-așezai. Îmi las pleoapele obosite să-mi cadă peste ochii și
E NOAPTE ŞI E FRIG, IUBITĂ MAMĂ (ESEU) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366972_a_368301]