KorAP: Find »[drukola/base=plajă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...493 >

12,324 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

de o fracțiune de secundă, înainte să-și caute o cale de săpare înapoi în mare. Întotdeauna am fost mai priceput la chestiile pe termen lung. Clio! am strigat, mult prea tare. Cuplul de bătrâni și alți câțiva oameni de pe plajă se întoarseră și se uitară drept la mine, apoi în larg, spre ea. Clio! am strigat din nou și-am făcut un gest exagerat cu mâna. Mi-am dus mâinile căuș la gură, chiar dacă ea nu se afla atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
nici o importanță în jocul nostru de-a „ha, ha, toată lumea se uită la tine“. Clio nu se rușinează de corpul ei; doar pe mine mă găsește jenant. Trecuse aproape o săptămână de când renunțaserăm la săpăturile arheologice în insulele Greciei pentru plajă și o zi stătuse cu sutienul de la costumul de baie pe ea, zece minute fără el, dar cu dopuri de sticlă de bere peste sfârcurile „în curs de aclimatizare“, iar următoarele patru zile și jumătate „încontinuu cu țâțele la vedere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
dai seama că nisipul și pietrele pe care calci sunt mai calde decât aerul pe care îl respiri. Brize răcoroase bătând dinspre mare. De obicei, între Amstel și cocteiluri, mergem să cinăm la una dintre tavernele înșiruite de-a lungul plajei. Tabăra noastră e la o distanță bună de orice club care s-ar putea afla pe insulă și doar un drum desfundat, neasfaltat ne desparte de taverne, de magazinul general și de intrarea în tabără dinspre plaja propriu-zisă. Clio comandă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de-a lungul plajei. Tabăra noastră e la o distanță bună de orice club care s-ar putea afla pe insulă și doar un drum desfundat, neasfaltat ne desparte de taverne, de magazinul general și de intrarea în tabără dinspre plaja propriu-zisă. Clio comandă în general o mâncare cât mai specifică locului. Eu iau de regulă pizza, pentru că sunt un filistin și sunt în vacanță și pot să fac tot ce-mi poftește inima. Cu vreo două zile înainte de incidentul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
încă un lucru pe care-l ador în mod special la Clio Aames; îi place să râdă de joggeri. Și în Naxos sunt joggeri. Temperatura atinge patruzeci de grade pe continent și nici aici nu-i mai răcoare și totuși... plaja e plină de ei. Lui Clio îi place să spună „aiurea“ și uneori să-i arate cu degetul atunci când trec pe lângă noi. Una dintre poveștile preferate ale lui Clio e accea că tipul care a inventat joggingul a murit de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
am răspuns. În afară de Arcada Ariadnei, nu mai reușiserăm să ducem la bun sfârșit nici una dintre aventurile arheologice pe care le plănuiserăm. Nu fuseserăm nici măcar să vedem colosul de piatră din carieră. În schimb, ne păstraserăm rutina aculturală a micului dejun, plajei, tavernei și barului vreme de aproape trei săptămâni - Dacă mai văd vreo oală de lut veche, o să omor pe cineva - și peste șase zile aveam să străbatem apele spre continent pentru a lua avionul către casă. — Mă gândeam să mergem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
așa. Lumea reală este un loc mult mai întunecat și mai adânc, și mare parte din ea e populată de meduze și alte lucruri. Haruki Murakami 18 Hip-hip, ura! — Trezește-te și bucură-te de viață. Haide, ridică-te. Visam plaje. Nisip galben, rânduri de umbrele albe, mare cu apă albastră, limpede ca sticla și ceruri necuprinse, fără umbră de nor. Un vis din Fragmentul becului, poate primul pe care-l aveam de săptămâni întregi. Alergam prin apa mării la ceas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
cu apă albastră, limpede ca sticla și ceruri necuprinse, fără umbră de nor. Un vis din Fragmentul becului, poate primul pe care-l aveam de săptămâni întregi. Alergam prin apa mării la ceas răcoros de seară. Văzusem felinarele tavernelor de pe plajă trasând dungi colorate peste valurile prăfoase. Fusesem, fusesem - deja visul se destrăma, întinderile lui luminoase, de mătase deșirându-se în emoții nebuloase, nori mici și colorați de sentiment, dispersați de mișcarea minții mele trezite la realitate. Așa se întâmplă întotdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
l-a numit cascada cea mai puțin romantică de pe planetă. Întunericul, când am ajuns la el, își schimbase hotarul său de capăt de univers în ceva intim și apropiat și inevitabil. Într-o magazie subterană, doldora de jucării gonflabile de plajă și pliante turistice învechite, am aprins lanternele, ne-am sărutat și ne-am atins din nou în nemărginirea ei oarbă. Pânză, păr, piele, burice ale degetelor, mâini și guri. Podeaua dură și invizibilă. Nasturi și curele, răsuflare și sunet. Cumva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
în aer. Am stat împreună așa, sub o cupolă făcută din cărți de telefon. — Pot să te întreb ceva? — Sigur. — Ce crezi c-o să se întâmple de fapt cu noi? Mă privi în ochi și am văzut răceala dinlăuntrul ei; plaja pustie, măturată de vânt, peretele dinspre mare bătut în scânduri, zăpada căzând în adâncul unei păduri de copaci goi și negri. Își retrase brațul de pe umerii mei și se aplecă din nou să contemple tavanul. — Vrei să-și spun adevărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-te la el. Nu-și aduce aminte ce s-a întâmplat? De unde știa ea ce s-a întâmplat? M-am uitat într-o parte, surprinzând pentru o fracțiune de secundă privirea lui Scout. Iat-o din nou, acea goliciune, acea plajă pustie. Și încă ceva; o altă emoție pe care n-o înțelegeam bine; ceva secret, ascuns în furia care-i încorda mușchii feței. Clipi și o reprimă, strângând încet mâna pe spatele pantalonilor mei și șoptind mai târziu, toate astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Bum. Bum. Bum. Bum Bum. Bum. Inima mea. E tot ce auzeam pe când mă uitam la coperta ultimei cărți. Bum. Bum. Bum. Bum Bum. Bum. Degetele mele urmăriră îndoiturile și dungile cartonului lucios. Bum. Bum. Degetele mele peste poze cu plaje de nisip, coloane năruite și sătucuri albicioase pe coaste de dealuri prăfuite, încinse. Bum. Bum. Degetele mele peste literele groase, albastre ca cerul, ale titlului. Salt în insulele grecești: Ghid turistic. Tremurând, am deschis cartea... ... și-n ea am găsit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și de centuri astrale în cerneală, în jurul muzeelor și bărcilor și taberelor, nesfârșite grupuri stelare de bifări, cruciulițe, semne de exclamație și întrebare, toate înăuntru, deasupra sau în jurul listelor de taverne și pensiuni și baruri și orașe și trasee și plaje. — O, Doamne. Nici o forță în spatele cuvintelor, doar ele ieșind, scurgându-se afară din mine odată cu respirația. Degetele mele atinseră adânciturile, urmele lăsate de pix, colțurile îndoite ale paginilor. Clio. Ghidul lui Clio. Adevăratul scris de mână al lui Clio Aames

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Am pus cartea jos, am cercetat apa de la mal și apoi mai din larg, în căutarea lui Clio, dar n-am văzut-o nicăieri. M-am întors spre locul unde s-ar fi aflat în mod normal șezlongul ei de plajă, dar eram singur. La o distanță de cam doi metri de nisip, două adolescente blonde chicoteau între ele în franceză. De cealaltă parte, un bătrân cu burtă mare, ochelari fumurii și o podoabă buclată de păr cărunt pe piept citea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
îmi străbătu ceafa. M-am hotărât să mă întorc în tabără. Cortul nostru dispăruse. Hamacul dispăruse. Gențile ei, gențile mele, totul. M-am uitat la celelalte locuri de campare ca să văd dacă nu mutase cumva totul cât eu fusesem la plajă, dar nu. Nu erau decât pământul nisipos netezit și găurile lăsate de cuiele cortului nostru. Hei! Un băiețel pirpiriu, cu o pălărie uriașă pe cap ridică ochii spre mine, întinzându-mi o bucată de hârtie. În spatele lui, o fată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
xx Ceva se schimbă. Persoana mea fizică dispăru. Noua mea persoană acorporală se ridică în aerul uscat și prăfos, uitându-se în jos la copaci, bambuși și la corturile colorate din tabără preț de o clipă, înainte să pornească spre plajă. Am trecut ca o rachetă peste barul taberei și peste taverna cu felinare colorate, peste șirurile de umbrele albe și pe deasupra apei de un albastru luminos care se transformă repede în albastru-închis, sobru când oceanul se adânci sub mine. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
la tine bălăcindu-te în mare cu aparatul ăla pe Naxos, căutând următorul pește viu colorat sau mare sau ciudat și aruncându-te în valuri. Mă gândesc la cât de fericiți am fost acolo, în locul ăla, în cortul nostru, pe plaja aia. Mi se rupe inima și vreau pozele înapoi, Clee. Mi le doresc atât de tare înapoi. Nu-mi vine să cred ce am făcut. Săptămâna trecută l-am anunțat pe proprietar. O să mă mut pentru o vreme. N-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Ajunseserăm la jumătatea distanței către insulă, când orășele alcătuite din clădiri albe, pătrate începură să se lumineze în seara prăfoasă. În timp ce noaptea se lăsa peste noi, am ghidat bărcuța gonflabilă spre o porțiune de coastă ademenitoare, o lungă întindere de plajă unde felinarele tavernelor și barurilor de pe faleză aruncau dungi multicolore pe valuri. 36 Rămas bun, domnule Tegmark 2 >> Știri Cadavrul bărbatului dispărut a fost găsit Cadavrul recuperat noaptea trecută de pe șantierul deschis în zona Deansgate, din districtul Greater Manchester, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

capăt, cu grijă infinită, să nu le clintească nimic. Pierdeai rîndul dacă mișca alt bețișor. Pentru degetele magic de ușoare ale Lisellei, ce simplu era să joci morocco! N-ai vrea să ieșim în grădină, Șichy? E destul de cald pentru plajă, constată cam aiurea (ne aflăm la spartul zilei și-i ultimul ei strop de căldură) Miss Deemple. I-a fost greu cu mine. Nu trebuia s-o fac pe procurorul, pe judecătorul, pe cel care-i condamnă și-i execută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
spre alta, ca păpușile rusești. Matrioșcele. Ne instalasem într-o căsuță din Vama-Veche. Ultima. Nu mai era nimic dincolo, decît fîșia de pămînt, pămîntul nimănui și bulgarii. Eu am vrut-o. Să scap de considerații ca "uite-o, rupe gura plajei de faină; nu-i bună de aruncat decît în pat". Geloasă și de aceea extrem de capricioasă (în fapt, frustrată, frustrată, frustrată), gata să-i scot ochii dacă s-ar fi uitat după alta, altele. Intrase în cadru și Ilinca Tomoroveanu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
buză", ca pe meduzul și meduza din cîntecul scîrbos, Moda Punk. Patrick se și vopsise punk, blond-rozaliu, ba mai purta și cercel într-un lob de ureche, ca însemn de maximă virilitate. "El propune, ea (care ea?) refuză.// Iar pe plaja cu delicii/ Se gîndesc la orificii". La scrisorile din Belleville n-am mai răspuns. Nici cînd bietul pédé s-a plîns "în hî, în ha" că și-a pierdut "perechea", că a fost părăsit: "M-a lăsat în apartament cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
dar l-am auzit, luat de somn: " Fără tine n-aș fi decît sicriu". Jaluzelele tăiau geamul în felii înguste, așa cum tai eu acuma felii subțiri de viață amintită. "Doamne, Dumnezeule, cît am mai dormit. Hai la Dorobanț. Foc, grătar, plajă". Înviase. El regiza, el făcea scenariul, el interpreta. Casa bunicilor mei se mai ținea în picioare, dar vechea casă a familiei Pop nu mai exista. Coama dealului era goală. Nu știam că reușiseră s-o demoleze. Asta l-o fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

strigă din pământ că nu mai poate de frig. Coșmarul e spart de un țipăt ascuțit, vestitor de naștere. Pentru ca un personaj să aibă coșmaruri, nu-i neapărat necesar să fie bolnav sau să fie în criză. Dormitând pe o plajă, o fată își vede prietena înotând în larg, înconjurată de rechini cu gurile larg deschise. E vorba de o situație visată și naratoarea nu știe de către cine: de acea prietenă sau chiar de ea însăși (Rechinii războinici cu ochii albaștri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
și printr-o luciditate ce demitizează subtil, fără a sfărâma "corola de minuni" a poveștilor, transferând-o doar în irealitate: în una care, prinsă în mirajul ficțiunii, dobândește atributele unui real fascinant. În Darurile mării, naratoarei i se pare, pe plajă, că un măgar se uită la ea cu ochii inorogului dintr-o efigie sculptată în nisip, și ai unui elev dintr-a șasea care o privea într-un anume fel, insistent, fără a-i adresa un cuvânt. O altă caracteristică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
de mână. Fețele lor erau întoarse de la lume, nu le zăreai decât profilul când se uitau unul în ochii celuilalt; nu aveau nevoie să vorbească cu nimeni, și nici măcar prea mult între ei... Într-una din zile, cutreieram pe o plajă goală la asfințit și am întâlnit o fetiță ce-mi amintea de propriul meu chip, aceeași căutătură din fotografiile retușate ale copilăriei. Mi-a vorbit de un careu, care-i apărea din când în când pe malul acestei plaje, format

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]