11,985 matches
-
să i‑o plătească. Anna chiar o mănâncă, după care se îndreaptă hotărâtă spre closet, sperând să nu fie „ocupat”. Rainer declară că s‑ar putea să se sinucidă. Asta o să atragă sigur atenția Sophiei. Altfel va aluneca printre ochiurile plasei disparând fără urmă. Lumea e de o indiferență tandră, spune Camus. Când ți se ia speranța, prezentul e pe deplin în mâinile tale, tu însuți ești realitatea, iar ceilalți sunt figuranți. Asta sunt ei oricum. Nu spui niciodată o frază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de pure și superbe, pline de dorință, dansau pentru mine, fără să le fi cumpărat pe bani. Cred că nici de-acum Înainte nu o să mai trăiesc ceva asemănător. Amândouă dansau un fel de flamenco. Reiko purta un body din plasă neagră, care-i lăsa la vedere doar sânii și sexul. Keiko purta un compleu transparent semnat de Gaultier, din acela care imită veșmintele care se poartă pe sub kimono... cum Îi spune?... un fel de négligé. Erau amândouă atât de amețite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
skinhead. Mi-aduc bine aminte de ele pentru că, de Îndată ce le-am văzut, mi-a venit poftă să mănânc sushi. În partea de jos a trupului purta ceva la fel de cool. De sub pantalonii extrem de scurți și mulați se vedeau niște ciorapi din plasă și portjartiere. M-a mirat expresia nobilă de pe chipul ei. Era chiar drăguță. Spunea că a petrecut multă vreme În Londra, așa că mă gândeam că acolo trebuie să fi Învățat să se Îmbrace așa. Am mers să luăm masa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pot permite; și, oricum, în Moabit nici nu există astfel de sortimente. Așa că hainele mele și atitudinea mea detașată mă scoaseră în evidență. Știam că Liza Ganz dispăruse de acolo, deoarece în acest loc un vânzător de pește găsise o plasă de cumpărături pe care mama Lizei o identificase mai târziu ca aparținându-i. În afară de asta, nimeni nu văzuse nimic. În Moabit, oamenii nu-ți acordă prea multă atenție decât dacă ești un polițist care caută o fată dispărută și, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tolănii în voie pe caldul gliei sân Și îmi lipii obrazul și tâmpla obosită De scorojita coajă a trunchiului bătrân. L-am alipit. Când, pâcla de gânduri și simțiri Se lămuri deodată în limpezi închegări. Un văl purta deasupra. Din plasa lui subțire Cădea aromitoare năpada de visări, Se prelingea o rouă de umede mărgele Pe frunte... Pe tulpină, rășine moi și vii... Când iată că din tufe, mlădițe și nuiele, Înfiorând tot trunchiul, un vălmășag de mii De freamăte ridică
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tot sare-n sus de șnur, Iar eu, caracter ales, n-am cu ea nimic, v-o jur; Deschid ușa-n zori, la hol, aia care dă afară Și ce văd, un geamantan barosan chiar lângă scară(!?) Trei sacoșe, patru plase, alea mai voluminoase, Printre care, cu stupoare, soacră-mea-n carne și oase; Somnoros, privind la ea, scărpinându-mă la ochi, Număr ce bagaje-avea, să nu-i fie de deochi! Însă dumneaei, nimic, nici „bon jour”, nici „bun găsit” Ori
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
mizerii cine se îndură să-i numere verii banii ce stau țuț ouăle de struț arma și-o ridică vorba de ocară brusc o căprioară a-nghețat de frică cercul de inele nopțile ridică punțile calică lume de proptele ghemuite-n plase drumurile urcă și ne dau de furcă orele rămase Referință Bibliografică: Zilnic ni se fură / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 383, Anul II, 18 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ZILNIC NI SE FURĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361340_a_362669]
-
păpușele, mașini, baloane, tobițe pentru șoricioaice micuțe fundițe, ursuleți , veverițe de pluș, galant le-am pus până și-un gel pentru dus. pregătit sunt să le fac chiar pe plac de fotbal să facem campionat, mingi am cumparat , pentru porți plase ca ale lor erau nițel roase. premii unul și unul or să primească doar branză-olandeză și franțuzeasca mâna întind printre uluci să iau din vecini câteva nuci. cand mișcă din ochi motanul când toarce, de pe-o parte pe alta
ŢARA ŞORICEILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361349_a_362678]
-
Nu știu cum rezistă alții la autotortură. Aș vrea să îi ajut pe acei oameni din stradă. Sau pe cei care nu pot să iasă în stradă. Bătrânețea, neputința, neștiința, slăbiciunea, bolile, lipsurile, etc. Dar nu prea am cum. Pun într-o plasă, în fiecare zi, ce pot să iau de prin casă. Azi am pus 4 gutui, o portocală, o cărticică de rugăciuni, o mână de fulgi dulci, un pateu, și o pungă de pesmeți. Am dus-o la Biserică. Să o
DICTATURA RESURSELOR de JIANU LIVIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361343_a_362672]
-
fi dat, dacă ar fi avut, Totul. Fiecare director. Fiecare patron. Fiecare manager. Fiecare Dumnezeu. DAR N-AU AVUT, și NU AU DE UNDE. NU EXISTĂ NICI PLANURI, NICI VIITOR, NU EXISTĂ MAI NIMIC, CÂND NU EXISTĂ RESURSE. UMANE. Doar o plasă cu 4 gutui, o portocală, o cărticică de rugăciuni, o mână de fulgi dulci, un pateu, și o pungă de pesmeți, pentru toată ROMÂNIA, de dinăuntru, și de dinafară. Atât, pe ziua de azi. Mai există un amănunt. În fața Bisericii
DICTATURA RESURSELOR de JIANU LIVIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361343_a_362672]
-
în camera lui don Basilio, dar acesta nu m-a lăsat și mi-a spus să rămânem împreună. Nu înțelegeam de ce nu vrea să rămână singur cu Porumbița lui. Am vorbit de toate și nimic. Am aflat că Porumbița vindea plase de piață din pânză sau împletite din fir de cânepă confecționate chiar de ea. Relația ei cu don Basilio era mai mult un fel de prietenie și nu una amoroasă stabilă. Porumbița îl primea de fiecare dată când venea să
PORUMBIŢA LUI DON BASILIO de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361557_a_362886]
-
Lica Vulpica! Lica Vulpica avea un păr blond auriu și ochii albaștri, furați sigur de la tatăl său. Mama Porumbiței făcea parte dintr-o familie de meșteșugari din oraș, dar după venirea puterii socialiste practica împreună cu fiica sa Porumbița confecționarea de plase, însă erau înrolate într-o cooperativă meșteșugărească, căci altfel nu se putea. Mai erau multe de spus, însă am ajuns la cămin. L-am lăsat pe don Basilio să se bucure de întâlnirea cu Porumbița sa. Duminică după amiază aveam
PORUMBIŢA LUI DON BASILIO de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361557_a_362886]
-
s-ar da celor ce-o vor... Măritată sunt, am funii La al patimii fior De fecioară când nebunii O ucid cu pofta lor. Măritată sunt, am noduri La aripi, ca să nu zbor Peste râuri, peste poduri, Ca-ntr-o plasă un cocor. Măritată sunt, am strajă La al cărnii mele for, La exterior doar coajă, Gratii la interior... Măritată sunt, am ziduri La al temniței decor, Câte vise,-atâtea riduri..! Ceas de ceas închisă mor...
MĂRITATĂ... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363865_a_365194]
-
medie de viață va crește în continuare iar în Europa sarcina îngrijirii populației preponderent vârstnice va reveni tinerilor emigranți de origine asiatică și africană, precum și roboților concepuți special în acest scop. Încă din timpul vieții, fiecare dintre noi va putea plasa în internet un rezumat electronic al vieții sale, ceva asemănător profilului din forurile sociale virtuale de azi. După dorință, vor exista în loc de cruci monumente funerare electronice, prezentând pe un monitor viața și avatarurile noastre, într-o buclă continuă. Tinerețe fără
PLANURI DE ANUL NOU de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363853_a_365182]
-
necondiționat curajul de a schimba formula și abordarea, întru-un pariu cu ea însăși pe care vrea, cu orice preț să-l câștige, iar această îndrăzneală o ridică mai sus, pe un palier valoric superior. Eul liric se aruncă, fără plasă la trapez în ”carnea realului” și atacă teme inedite, variate, cu încărcătură imagistică plină de culoare, savoare și spontaneitate. Copleșită de amintirile copilăriei, autoarea rămâne ancorată într-un trecut mitic și se zbate să zboare și să respire un aer
FLOAREA POEMULUI SAU EFECTUL MORGANATIC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362798_a_364127]
-
și eu de-o bere...Peste ani și ani, în plin Ev Mediu care mijește la orizont, când nu se va mai găsi hârtie tipărită sau chiar deloc, cornetele astea or fi o valoare - zise asistatul și scoase dintr-o plasă un teanc de cornete care păreau confecționate, toate, chiar din romanul semnat Solomon Sfetnic. - Domnule, am găsit cărțile astea prin rigole și prin tomberoane - reluă tinerelul - Și chiar mă gândeam: câtă nesimțire există pe lumea asta... Cineva s-a obosit
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
necondiționat curajul de a schimba formula și abordarea, întru-un pariu cu ea însăși pe care vrea, cu orice preț să-l câștige, iar această îndrăzneală o ridică mai sus, pe un palier valoric superior. Eul liric se aruncă, fără plasă la trapez în ”carnea realului” și atacă teme inedite, variate, cu încărcătură imagistică plină de culoare, savoare și ... Citește mai mult Volumul ,, Cântecul pădurii”- autor Cristina Mariana BălășoiuPrefață(1)Floarea poemului sau efectul morganaticPoezia Cristinei Bălășoiu are o evoluție paradoxală
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
necondiționat curajul de a schimba formula și abordarea, întru-un pariu cu ea însăși pe care vrea, cu orice preț să-l câștige, iar această îndrăzneală o ridică mai sus, pe un palier valoric superior.Eul liric se aruncă, fără plasă la trapez în ”carnea realului” și atacă teme inedite, variate, cu încărcătură imagistică plină de culoare, savoare și ... IX. COPACUL DIN BLOC, de Cristina Mariana Bălășoiu , publicat în Ediția nr. 2063 din 24 august 2016. A treia zi de Paști
CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU [Corola-blog/BlogPost/362809_a_364138]
-
dăm de mâncare la păsări. Dana de obicei nu arunca resturile de pâine care se uscau sau le rămâneau, ci se duceau în apropiere de casă, unde sunt patru lacuri în cascadă, dar numai unul era împrejmuit cu gard din plasă metalică și plin cu pasări, unde le dădea de mâncare aceste resturi de pâine uscată. În apropiere era o biserică înaltă, nu știu pentru ce cult religios, dar avea o formă ciudată, ca a unui vagon dreptunghiular, dar cu capetele
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
Pe fundalul unei cascade superbe, Ilona îngenunchease într-un tablou blestemat. Stătea acolo, în pârâul cu pietre grele și plângea. Se înserase bine iar umbrele stejarilor dansau tiranic, la lumina lunii, peste trupul ei, iar și iar, întinzându-i o plasă de răcoare. Era ca o pasăre pe rugul fricii de a nu pieri sub tăișul neîncrederii în sine, de a nu se dezorienta la răscrucea din suflet. Mihai se apropie. Un dor sfâșietor îi zbuciuma pieptul. Dori s-o prindă
PROMISIUNEA DE JOI (XIV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363352_a_364681]
-
pe drumuri cerșetor. Cu barbă și adus de spate, un rictus stă în colț de gură. E om bătrân și nu mai poate, cere doar milă. El nu fură . Cu pași târșiți,lovit de soartă își cară grijile-ntr-o plasă. Destinul i-a închis o poartă și azi în stradă e ,,acasă” Priviri în gol,gânduri amare lacrimi se adună pic cu pic... Acum pe nimeni nu mai are și-și duce traiul cu nimic. Hulit de mulți,dat la
UN OM DUCEA O VIAŢĂ-N TRAISTĂ de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363425_a_364754]
-
decembrie 2013 Toate Articolele Autorului CINE E MOȘ CRĂCIUN? Cum domnule să nu știi cine e Moș Crăciun? Moș Crăciun e copilul care nu te cunoaște, dar îți dă bună ziua! Moș Crăciun e tipul sau tipa, care te vede cu plasele grele de cumpărături și te ajută! Moș Crăciun e trecătorul de pe stradă, care atunci când te oprești să-ți tragi sufletul, te întreabă daca ai nevoie să te ajute cu ceva! Moș Crăciun e cel care din puținul lui adunat cu
CINE E MOŞ CRĂCIUN? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363462_a_364791]
-
de o sută de metri, pe întindera mării. Aveam agățate de ceva toate voltele de pe un bord. Am tras o voltă din babord[iii]și am văzut că se ridica cu greutate spre suprafață. Din apă, și-au făcut apariția plasele montate de pescarii profesioniști, iar într-una dintre ele erau încurcați doi calcani de peste două kilograme fiecare. Încă se zbăteau vii, deci pescarul trebuia să vină și să controleze curând. Se vedea doar că nu mai trecuse pe la ele de
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
de peste două kilograme fiecare. Încă se zbăteau vii, deci pescarul trebuia să vină și să controleze curând. Se vedea doar că nu mai trecuse pe la ele de vreo două zile, să verifice ce pește s-a mai prins în ochiurile plasei. Mi-am desfăcut voltele din plasă, dându-i drumul la loc și lăsând calcanii încurcați în ochiurile din ața de relon a plasei. În astfel de împrejurări, oricând, te poți trezi cu barca proprietarului lângă tine, să te ia la
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]
-
zbăteau vii, deci pescarul trebuia să vină și să controleze curând. Se vedea doar că nu mai trecuse pe la ele de vreo două zile, să verifice ce pește s-a mai prins în ochiurile plasei. Mi-am desfăcut voltele din plasă, dându-i drumul la loc și lăsând calcanii încurcați în ochiurile din ața de relon a plasei. În astfel de împrejurări, oricând, te poți trezi cu barca proprietarului lângă tine, să te ia la rost, mai ales că nu se
CEATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362239_a_363568]