1,651 matches
-
devine centrul atenției. Tânărul este deosebit de frumos, spiritual și captivant, și mai ales doamnele sunt complet acaparate de el. Fără jenă, el își îndreaptă farmecele către tânăra logodnică, ce nu este, de altfel, întru totul fermecatăde logodnicul său corect și plictisitor. În cele din urmă, întregul grup înnoptează la un hotel. La miezul nopții, tânărul străin vine și ia tânăra logodnică, o duce la o barcă ancorată lângă ponton, apoi, de-a lungul luciului lunii, până în insula fermecată. Deși nu se
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lume a plăcerilor, cum era Parisul interbelic: "La ce bun să ai totul, dacă n-ai suflet? Așa că simt o fericire, biciuitoare, antrenantă, deschizătoare de perspective și ferestre cele ale gîndului, ale jertfei, ale orbecăirii după adevăr, fertilele incertitudini față de plictisitoarele binefaceri ale lumii hedoniste și indiferente. Răul este o opțiune personală, un argument al libertății. Alegerea ne aparține. Vituperează înțelegerea proastă a zicerii lui Iisus: Dați deci Cezarului cele ce sînt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sînt ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
le putem imagina, rupte din Rai. Iar degetele tale sunt falsarea de care interpretul are nevoie ca să facă dintr-o piesă, ce-i drept, minunată, una care nu se poate uita niciodată. Care să rupă din perfecțiunea care poate deveni plictisitoare, e nota aceea care umanizează totul. Ca o greșeală de tipar voită, care să dea culoare cuvântului și să-ți atragă atenția asupra lui. — Păi, da, sunt o greșeală... — Nicidecum, și le mai sărută o dată. Sunt cele mai frumoase degete
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
său cinic, uneori, ce-i drept, și face semn spre baston. — Curajul nebunesc se plătește până la urmă, domnii mei, mai ales atunci când nu pornește dintr-un scop nobil, ci dintr-o simplă dorință de extravaganță. — Aveți dreptate, aveți... Însă ce plictisitoare ar fi viața fără puțin suspans, puțină exagerare și adrenalină, doar înțelepciune și monumente... — N-am vrut să vă jignesc, domnul meu, este nevoie, desigur, și de extravaganță și de extreme, dar riscurile lor trebuie asumate, nu plânse, nici măcar în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în vârstă, trecut de șaizeci de ani, cu părul rar, cărunt, și o voce gravă. Veți pierde, am văzut drumul celor ca dumneavostră de nenumărate ori. Al celor blocați într-o singură direcție, fără apetit să guste ceva nou, ajungând plictisitori și îmbâcsiți, lipsiți de curajul de a o lua de la capăt întotdeauna. Mă iertați, dar asta cred că face un artist, mai ales un muzicant, el trebuie să fie dispus oricând să-și arunce în aer gloria pentru a se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
altui timp, al altei epoci. Eu spun iubire, ei mă scuipă în față, frustrați și satisfăcuți în mojicia lor. Eu le vorbesc despre amor, ei vor să le cânt despre birturi, despre chefuri și tăvăleli ieftine. Melodia unui tango e plictisitoare și deranjează, nu mai înduioșează pe nimeni, poate doar pe niște amărâți depășiți, ca mine, care vor dispărea cât de curând. Cât despre emblema unui partid, n-am sărutat vreuna în vremuri când poate chiar credeam, n-am ridicat regele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și eram tot mai uimit - năuc - de spectacolul dezintegrării mele. Dacă ar fi existat explicații pentru toate șuvițele fluturânde ale acestei lumi ireversibile, aș fi ținut cont de ele (însă nu pot exista nici un fel de explicații pentru că explicațiile sunt plictisitoare, nu?) deși în acest moment data aș fi vrut ca totul să rămână blocat în această fundătură. Cineva încearcă să transforme în realitate romanul pe care l-ai scris. Însă nu e exact ceea ce-ai făcut și tu când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am început formularea povestirii. Am început s-o compun. Trebuia s-o scriu rapid. Va fi scurtă și Patrick Bateman va fi ucis. Scopul povestirii: Patrick Bateman e mort acum. Nu voi găsi niciodată o explicație. (Asta pentru că explicațiile sunt plictisitoare, îmi șopti scriitorul în timp ce conduceam prin defileul canionului.) Totul va rămâne camuflat și obscur. Mă voi zbate să pun totul cap la cap, iar scriitorul mă va persifla pentru încercarea asta. Existau prea multe întrebări. Ceea ce se va întâmpla întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
văd zilnic aceleași fețe, care par să dea conturul acestei comunități. Niște chipuri văzute zilnic te obosesc. Cu toate acestea, trebuie să spun că atunci când petrec un timp în orașe străine, simt că mi se face dor de aceste fețe plictisitoare. Străinii mă întreabă dacă nu mi-e frică să locuiesc în Islanda, unde cutremurele de pământ și erupțiile vulcanice se produc atât de des. Dar eu nu experimentez dezastre naturale în fiecare zi, deși, trebuie să recunosc, m-a trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
păzește-mă de boier scăpătat, de calic îmbogățit, de cămătar, de avocat, de glumele bărbierului, de cei care se duc regulat la biserică și de cei care se jură necontenit pe parola de onoare. Puriștii scriu și vorbesc corect și plictisitor. *1 Cât prețuiește domnul care stă la masă cu creionul în mână? Un leu, socotind bineînțeles și creionul. E așa de econom, încât nu pune punctele pe i, ca să economisească cerneala. Văduva lui Mausol, regele Candiei, a fost acea inconsolabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de copaci plantați de puțini ani. Beciuri tipice la Reliegos și în meseta - Pe acest drum nu găsești nimic, nici o fântână, așa că este bine să ai provizii la tine. De la un timp, parcă aș vrea să se termine. Este prea plictisitor acest platou, meseta, cum o numesc spaniolii, fără nimic variat. Devine însă o bună ocazie de reflecție, interiorizare, de regăsire a drumurilor plate, plictisitoare, grele din viața mea, în care nu mai vedeam capătul și lumina ce le doream; nu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
să ai provizii la tine. De la un timp, parcă aș vrea să se termine. Este prea plictisitor acest platou, meseta, cum o numesc spaniolii, fără nimic variat. Devine însă o bună ocazie de reflecție, interiorizare, de regăsire a drumurilor plate, plictisitoare, grele din viața mea, în care nu mai vedeam capătul și lumina ce le doream; nu ajungeam la nici o destinație mulțumitoare. Nu aveam nimic altceva decât efort, suferință interioară, singurătate, iar aceasta este cel mai greu de suportat. Când nu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
fete spre disperarea lui porecla de,, Ion Torcălău’’, si se scalda în baltă. Jocurile practicate de Nica sunt și ele o filă de carte din magistralul,, român” al copilăriei. Una fără altă nu ar exista și totul ar fi prea plictisitor în universul minunat al copilului Nica. O altă preocupare a lui Nica erau fetele. Toate îi plăceau dar mai ales Smărandița popii. Îi place să meargă pe la șezători și să-și vâre mâna-n sânul fetelor , chip de a le
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Nu are în vedere o muncă menită să satisfacă interesul spontan, individual sau de grup, ci o muncă utilă societății, o muncă productivă chiar dacă, pentru cel ce o execută, nu numai că nu prezintă interes, dar este de-a dreptul plictisitoare. El aprecia că, treptat, va apărea și înțelegerea necesității muncii și atunci cel în cauză se va lăsa antrenat și de interesul personal, pe care va ști să-l subordoneze celui obișnuit. Întemeindu-se pe experiența sa din cele două
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
din cărțile lui Marc Aureliu și Epictet, doctrina lui Tolstoi care-l îmbătase cândva, filosofia creștină a purificării prin suferință, toate aceste teorii menite să stingă flacăra acțiunii, să-i lege pe oameni și mai strâns de tihna unei vieți plictisitoare, îndepărtându-i de la adevăratele lor țeluri, primesc cea mai aspră dezonorare prin povestirea Salonul nr.6. Simțul moral, sentimentul propriei demnități, talentul, munca neîntreruptă alături de compasiune și generozitatea față de semeni, îl predispun pe Cehov la o detașare față de falsele valori
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
pentru prima dată vocația pamfletară. Cu aceste invective cu care otrăveam portarii. Trebuia să găsesc mereu ceva nou, amuzant. Lucram sub presiune, pentru ca, în ochii golanilor, să-mi păstrez reputația de gură spurcată. Sau, mă rog, pentru a nu deveni plictisitor și să nu mă ușuiască ăia de lângă ei. Golanii aceia au fost primul meu public. Un public exigent, cu care păstrezi permanent contactul. Există un feedback foarte rapid. Asta contează. Nu le place mutra ta, imediat te aruncă de acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
le demonstrez că nu sunt chiar un tăntălău. Aia de franceză mă mai lăuda, dar talentul era văzut ca o ciudățenie, ceva interesant, dar profund inutil. O schizofrenie benignă fără implicații profunde în destabilizarea siguranței naționale. În generală, la orele plictisitoare, scriam cu Țâcă, colegul meu de bancă, un fel de testamente. La școală, cu Limbă mă jucam de-a Europa Liberă. Plus denigrările desenate cu creta pe trotuar. În ’90 îmi făcusem ziar din știrile stenografiate după TV. Ziar machetat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
bani pe asta. Era un mod de parvenire care funcționase pe timpul mă-sii. Printre altele. O chestie de bonton era literatura. Între timp, la București, Bălănescu aflase care-i șmenul, se angajase la un ziar financiar-bancar, făcea niște chestii îngrozitor de plictisitoare, dar scotea un ban. Avea vreo trei celulare. Nu mai bea ca în timpurile bune. Nu mai avea ficatul în proprietatea lui, v-am mai spus. Dar el era în continuare proprietatea mă-sii. E imposibil să stăm vreodată la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe acest pământ pentru a ne fascina și a ne relaxa pe deplin. Din păcate, nu am reușit să mă plimb cu bărcuța, dar sper că pe viitor, o voi face. Coborând vertiginos spre Cheile Bicazului, parcursul nu este deloc plictisitor în apropierea sălbăticiei pereților de munte. Te vei simți ca Mowgli din Cartea junglei ... acasă! Indiferent dacă vei parcurge drumul cu mașina sau pe jos îți vei dori cu siguranță, să faci cât mai multe fotografii. Piatra Altarului îți va
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
să mă ajute să mă descurc și să înțeleg. 9 TC "9" \l 1 Lazarus sau Victor Doi își începe lecția de inițiere cu o propunere: -Aș prefera să mă descoși tu cu întrebări, nu să țin eu un discurs plictisitor. Mă ia prin surprindere cererea lui, dar imediat îmi vine în minte potopul de întrebări cărora nu le dădusem de cap, așa că zic repezit, școlărește: -Aici, în văzduh, noi, sau, mă rog, locuitorii văzduhului se hrănesc precum cei de jos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sînt ei În comparație cu indienii tăcuți, care le-au suportat batjocura și nu au dat nici un semn cum că i-ar deranja. La Început ne-am uitat În altă parte, nu i-am băgat În seamă, dar după cîteva ore călătoria plictisitoare de-a lungul cîmpiei interminabile ne-a forțat să schimbăm cîteva vorbe cu singurii oameni albi din mașină, singurii de altfel cu care puteam să facem conversație, din moment ce indienii, precauți, abia dacă se Învredniceau să ne ofere cîte un răspuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
-o din tot sufletul, iar dacă nu iubiți aveți curajul s-o recunoașteți bărbătește și nu mai faceți pe amorezatul și nu mai oftați ca un terchea berchea pe la toate apusurile de soare! 5 martie 1951 Versurile chinezești, fermecătoare și plictisitoare în același timp. și totuși, se înalță din voi un imperativ căruia noi nu-i putem rezista... „Noi“ sunt eu - un obicei vechi de la curtea Spaniei. În astă-seară mă consolam la gândul de a părăsi aceste nefericite și prăfuite Spanii
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ranței. Ceea ce ne propuseserăm, cel puțin în ceea ce mă pri vește pe mine, este o ucidere înceată și conștientă a dragostei, făcută chiar în numele ei. Este un nonsens. Eu sunt o fire dificilă, care, atunci când mă ambalez de ceva, devin plictisitor și insuportabil, iar atunci când nu mă ambalez, sau încerc să n-o fac, devin, în cel mai bun caz, indiferent. Nici una din aceste două variante nu-ți poate conveni. Nici mie. Încă o seară ca aceasta și nu știu ce se mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cu dispreț față de necredincioșii (și mai ales necredincioasele cu buricul gol) care-și mâncau zgomotos pastele cu sos tomat sau rodeau cu poftă coastele de porc, două la trei dolari, cumpărate de la magazinul din campus. 21 iunie 2005 Interminabil și plictisitor colocviu internațional despre "teatralizarea memoriei". A început la ora 8.30 dimineața și s-a sfârșit târziu, cu sandvișuri și căscat prelung, la ora 19.40. Cercetători veniți de la Toronto, Montréal, Paris, Ottawa, trupele interne ale Universității Laval ba chiar
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și situații adverse. Pot să afirm că viața mea a fost împlinită, ca a meritat să fie trăită, nu am abandonat activitatea de medic, funcționez și acum în cabinetul meu particular. Că pensionar am scăpat de o serie de sarcini plictisitoare, nu mai depind de forurile superioare, de dispoziții, pot face ceea ce-mi doresc. Mă bucur că în decursul anilor, am putut organiza, ajutat uneori de colegi sau de colege, întâlnirile noastre aniversare, unde emoțiile revederii noastre întreceau cu mult
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93331]