12,745 matches
-
vindeau și cumpărau, oameni trudiți, cu fețele posomorâte, brăzdate de frig și de arșiță, dar mai ales de foame, se plimba întrebând țigăncile care vindeau flori de prețul acestora, doar-doar o s-o vadă cineva de la ei din sat cum se plimbă prin târg ca o regină, cu un braț de flori, cu rochia aceea de mătase ca para focului, numai în filme vezi așa ceva, se plimba, se plimba și, ca un făcut, nu era picior de consătean din Prundul Bârgăului. Dezamăgită
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
flori de prețul acestora, doar-doar o s-o vadă cineva de la ei din sat cum se plimbă prin târg ca o regină, cu un braț de flori, cu rochia aceea de mătase ca para focului, numai în filme vezi așa ceva, se plimba, se plimba și, ca un făcut, nu era picior de consătean din Prundul Bârgăului. Dezamăgită, s-a târât spre casă și a izbucnit într-un plâns cu sughițuri. Peste câteva luni când s-a dus acasă, frații care rămseseră acolo
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
prețul acestora, doar-doar o s-o vadă cineva de la ei din sat cum se plimbă prin târg ca o regină, cu un braț de flori, cu rochia aceea de mătase ca para focului, numai în filme vezi așa ceva, se plimba, se plimba și, ca un făcut, nu era picior de consătean din Prundul Bârgăului. Dezamăgită, s-a târât spre casă și a izbucnit într-un plâns cu sughițuri. Peste câteva luni când s-a dus acasă, frații care rămseseră acolo să trudească
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bine și ochiul este desfătat de ceea ce vede în jur. Nu pot descrie casa, dar trebuie să vă imaginați că aici lumina, culorile și liniile sunt într-o perfectă armonie, iar lucrurile din casă parcă ar crește din podea. Mă plimb fascinată prin casă și mă gândesc că aș vrea să trăiesc într-un astfel de spațiu măcar preț de o carte. Acest gând este tot mai presant în mintea mea, deși el nu are niciun fel de justificare. Viața mi-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
întrerupe: "Ești drăguță să-mi notezi pe o hârtiuță ce crezi că trebuie să raportez și să ne vorbești despre altceva?!". Se îndreaptă spre un vițel alb cu pete negre. Îl îmbrățișează. Botul animalului e umed, privirea blândă. Femeile se plimbă tăcute prin grajd cu aerul că se plimbă în sala de bal. Zinzin se uită în urmă și își vede "colegul" pășind în vârful degetelor și uitându-se speriat la animale. Privirile celor două femei se întâlnesc în același moment
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
hârtiuță ce crezi că trebuie să raportez și să ne vorbești despre altceva?!". Se îndreaptă spre un vițel alb cu pete negre. Îl îmbrățișează. Botul animalului e umed, privirea blândă. Femeile se plimbă tăcute prin grajd cu aerul că se plimbă în sala de bal. Zinzin se uită în urmă și își vede "colegul" pășind în vârful degetelor și uitându-se speriat la animale. Privirile celor două femei se întâlnesc în același moment și izbucnesc în râs. Ies voioase în curtea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nimic. Ai nevoie de o liniște desăvârșită și de mila celui din preajma ta ca nu cumva să te zdruncine. Totul merge ca pe roate când ai mangoți. Când nu-i mai ai, ești bun de aruncat la câini. Când te plimbi ca un rege prin speluncile de la marginea orașului sau ca un prinț prin cele din centru, ai senzația că totul în jurul tău e marfă. Cum începe să fluture vântul prin buzunare, cum lumea se face urâtă și dușmănoasă, începi să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fi liber un om care crapă de foame, care degeră de frig? Ce fel de morală îi putem cere? Ce fel de morală are cel care are putere, bani, prestigiu, dar și sclavi? Uitase că umblă după un hotel. Se plimba pe străzi fără să vadă oamenii, fără să audă ce se întâmplă în jurul ei, în astfel de momente o putea călca o mașină, putea s-o jefuiască oricine. A ajuns într-un turn, privește în jos la puzderia de oameni
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
stă zile în șir ca o stană de piatră, ca aerul stătut dintr-o încăpere, stă așa, uscat și părăsit de viață, din când în când își aduce aminte că ar vrea să spună ceva, atunci se ridică și se plimbă prin oraș cu timpul mort după el, oamenii se minunează de o astfel de arătare, unii îl arată cu degetul și spun "el este Mesia", carnea timpului a ieșit din el, este o scamatorie de om, dar ciudățenia lui este
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
să-mi mai toarne șampanie dar paharul meu e plin, stau cu mâinile în poală, cu ochii uscați, fără lacrimi, cu un zâmbet amar pe față. Vacarmul din jurul nostru se întețește, pe monitoare spectacolul a ajuns la apogeu, copiii se plimbă printre trupuri adormite, clopoței fosforescenți, steluțe și păsări zburătoare flutură în jurul căpșoarelor lor, unii au aripi, o câmpie întreagă de trupuri prăbușite la pământ, doar copiii mai stau în picioare, pentru ei de-abia a început distracția, în curând cerul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pătură, cu mâinile în poală, cu ochii uscați, cu un zâmbet amar pe față. În timp ce trenul mă duce spre Hornsby, casa mea vremelnică, mă gândesc că secolul douăzeci și unu începe schizoid, călătoresc la sute de metri sub pământ de parcă m-aș plimba pe bulevard, e reprodusă lumina de afară, totul în jur te face să crezi că traversezi un oraș natural. Pe monitoarele aflate peste tot vezi în permanență spectacolul lumii, ești informat și educat persuasiv, intri în lumea comunicării fără bariere
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ascultam poveștile bătrânilor, întotdeauna miraculoase, fiecare poveste crea o lume fabuloasă, trăiam în cerc, în covata dintre două dealuri, nu au trecut nici cinzeci de ani de atunci, și eu, născută la lumina lămpii cu petrol, comunici prin internet, mă plimb prin realități virtuale cum se plimbau bunicii prin povești, ficțiuni și acelea, și acestea, numai că saltul e uriaș, ființa se rupe sub efortul schimbării, durerea e uneori insuportabilă, nostalgia după lumea stabilă, certă, chiar conservatoare a comunității lămpii cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
poveste crea o lume fabuloasă, trăiam în cerc, în covata dintre două dealuri, nu au trecut nici cinzeci de ani de atunci, și eu, născută la lumina lămpii cu petrol, comunici prin internet, mă plimb prin realități virtuale cum se plimbau bunicii prin povești, ficțiuni și acelea, și acestea, numai că saltul e uriaș, ființa se rupe sub efortul schimbării, durerea e uneori insuportabilă, nostalgia după lumea stabilă, certă, chiar conservatoare a comunității lămpii cu gaz și nevoia de a cuceri
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu ochii, cu pielea, cu toate simțurile. Pentru Sandei lumea peșterii, a pădurii, a satului pe care îl contemplă de departe este doar un fragment de lume, unul exterior. Ea trăiește de cele mai multe ori în celelalte lumi, prin care se plimbă ca pe aleile unui parc. Deschide o ușă, pătrunde pe o alee, pătrunde într-o lume imaginară. O face în timp ce cântă la pian, în timp ce se plimbă prin pădure în căutarea hranei sau în timp ce experimentează zborul planat prin pădure al Mariei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lume, unul exterior. Ea trăiește de cele mai multe ori în celelalte lumi, prin care se plimbă ca pe aleile unui parc. Deschide o ușă, pătrunde pe o alee, pătrunde într-o lume imaginară. O face în timp ce cântă la pian, în timp ce se plimbă prin pădure în căutarea hranei sau în timp ce experimentează zborul planat prin pădure al Mariei. De când l-a văzut pe băiatul din Clădirea Albastră se simte atât de straniu... Era fericită fără să știe de ce. Cântă cu plăcere la pian, caută
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pot fi dureroase, acestea erau sfaturile băgate cu de-a sila în capul ei atât de mama, cât și de Maria. Dar acum voia să ajungă la băiatul din Clădirea Albastră, voia să-l ia de mână și să se plimbe împreună prin pădure, îi va arăta cum îl descoperise Maria pe Dumnezeul ei, vor asculta vocile nopții, se vor trezi cu picioarele în prundișul pârâului, îi va cânta la pian. Se ducea spre Clădirea Albastră alergând, cum alerga Maria în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și șuieră aproape la unison. Nimeni de aici nu vrea să ajungă la Canal! Înmormântăm totul. Ne-am înțeles?" Suntem undeva la o reuniune, nu înțeleg prea bine de ce s-au adunat atâția oameni, este lume multă, învălmășeală, lumea se plimbă de colo colo, îl aștept pe Alex, știu bine de ce sunt acolo, să-l văd, să am un semn de la el, un semn de bucurie că mă vede, îl zăresc printre oameni, el pare să nu mă fi văzut, sau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că mă vede, îl zăresc printre oameni, el pare să nu mă fi văzut, sau poate nu vrea să "se afișeze cu mine", mă doare și gândul acesta, trec pe lângă el, parcă aș fi transparentă, mă duc mai departe, mă plimb fără rost printre oameni, nu mă interesează toată hărmălaia asta, pe mine mă interesează Alex, urăsc aceste întâlniri la care se discută și se discută fără niciun rezultat, deși Foucault spune că discursul este un mod de exorcizare, ne punem
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
detașat, mereu ține să-mi amintească prin comportament, niciodată prin vorbe, că între noi nu e nimic, sau ceva care nu contează, care nu ne obligă. Dar eu am nevoie de el, aș vrea să cumpărăm pâine împreună, să ne plimbăm fără rost prin oraș, aș vrea să-l văd, acum, că se îndreaptă spre mine, că se bucură că mă vede, că vrea să vorbească și cu mine nu, doar cu ceilalți, nu-s proasta lumii, am și eu idei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
creierul, își trage perna peste cap, nu mai vrea să audă nimic, dar vocea din interiorul ei e din ce în ce mai insistentă, "nu-ți aduci aminte cum te-a tratat ultima oară, v-ați întâlnit în oraș ca doi străini, v-ați plimbat pe străzi în timp ce el îți spunea povești cu roș cocoș, tu ardeai de dorințe, te-a băgat într-o cofetărie, ți-a cumpărat o înghețată și a căscat îndelung până ai terminat de mâncat, îți venea să fugi, erai atât
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spre dimineață a adormit într-un somn rău, s-a trezit cu o durere cumplită de cap, cu amețeli și cu o senzație de leșie în gură. A exersat toată ziua având senzația că are câlți în loc de creier, s-a plimbat ca o somnambulă pe străzile orașului, nu-și găsește liniștea oricât își impune să fie calmă, să transfere toată suferința undeva în spatele ei, s-o pună departe de ea, să facă abstracție, să ignore durerea din coșul pieptului. A mâncat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spatele lui Sandei, aceasta își acordează pianul, se așterne seara, primii spectatori încep să-și ocupe locurile în sală, se simte ca și cum nu ar mai avea mult de trăit, cu toate acestea vrea să îl vadă pe Alex, se va plimba cu noua lui iubită printre oficialități, știa cât de bine se simte în acest rol, își acordează vioara în timp ce simte cum i se lichefiază trupul, o frică îngrozitoare de moarte îi dă târcoale, Aide intră în sală, frumoasă, cu zâmbetul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
vei fi cel mai bun ambasador, le vei stoarce lacrimi și bani, țara are nevoie de bani, a rămas în pielea goală după Marea Revoluție", se uita la el și nu înțelegea dacă vorbește serios sau în glumă, s-au plimbat prin încăperi, "aici ai să dormi tu", ea tremura de nerăbdare să rămână singuri, el nu părea să se grăbească, a vorbit îndelung cu fiecare dintre invitați, cu unii chiar și-a pierdut vremea, discuții aiurea, ea se uita la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sânge, vioara țipă în tăcerea groasă din sală ... Aide se uită la cele două fete, muzica lor îi sfredelește creierul, îl vede pe Alex cum urcă în lojă cu o femeie la braț, își aduce aminte de serile când se plimbau ei doi pe străzile Bucureștiului, în așteptarea celor două fete, Alex este un bun povestitor, a fascinat-o cu felul lui de a privi viața, vorbele lui erau cumva parfumate, în prezența lui se simțea stânjenită, luni și ani nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lucru le-ar produce vreo emoție, ci fiindcă așa este fun, ea visează să se urce înapoi în copac, să se tragă de coadă cu Alex, sigur ei doi ar avea emoții, asta a fost impresia ei când s-au plimbat pe străzile marelui oraș, în așteptarea celor două fete, se uita la ea cu o căutătură catifelată, ca un adolescent proaspăt, plin de fantezie dar sfios, nu a vrut să interpreteze acele priviri dar ele i-au mers la suflet
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]