2,913 matches
-
două componente: personal (individual) și social. Eul total este un concept care desemnează unitatea tensionată a eului social și eu-lui personal. Întrucât această unitate este produsă și se actualizează În situații interacționale diferite, eul complet apare În experiență Într o pluralitate de ipostaze, uneori contradictorii. 2. Accentuarea dezvoltării proceselor psihice individuale ale elevilor și studenților În perioada școlarizării; 3. Folosirea adecvată a particularităților individual-psihologice ale subiecților. Disocierea Între faptul social și faptul individual apar ca evidente la Începutul oricărei biografii individuale
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
componente: personal (individual) și social. Eul total este un concept care desemnează unitatea tensionată a eu lui social și eu-lui personal. Întrucât această unitate este produsă și se actualizează În situații interacționale diferite, eul complet apare În experiență Într-o pluralitate de ipostaze, uneori contradictorii. 2. Accentuarea dezvoltării proceselor psihice individuale ale elevilor și studenților În perioada școlarizării; 3. Folosirea adecvată a particularităților individual-psihologice ale subiecților. Disocierea Între faptul social și faptul individual apar ca evidente la Începutul oricărei biografii individuale
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
un prezent deictic: "pentru acest post noi căutăm un inginer mecanic". Este o tranziție către (5), unde apare și o a doua persoană (sub forma lui "voastre" de la "candidaturile voastre") foarte diferită de cea din (4): ea se referă la pluralitatea cititorilor efectivi. Această alunecare spre un "voi" a cărui referință este foarte diferită permite o încadrare mai ușoară a cititorului în profilul postului: utilizarea unei non-persoane în (4) (dacă am fi avut, de exemplu, "acest inginer" în loc de "dumneavoastră") ar fi
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
ei" este un pronume substitut care are ca antecedent "Colette și Joel Pillard"; al doilea este un "ei" colectiv care se referă la întreprinderea Moulinex. Acest "ei" colectiv nu se utilizează decît la masculin plural și desemnează o colectivitate, o pluralitate considerată în globalitatea sa și constituită din indivizi nedeterminați. Colectivitatea astfel desemnată de "ei" este întotdeauna un grup bine identificat (aici șefii de la Moulinex) și niciodată totalitatea genului uman, ca în "Ești fără griji cînd ai douăzeci de ani". Co-enunțiatorul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
grup nominal cu articol hotărît: "Les Roches" sau "hotelul cel mai frumos din Lavadou", "Paris" sau "orașul cel mai populat din Franța" etc. Grupul nominal determinat de articolul hotărît care poate astfel să desemneze un individ ("mașina albastră") sau o pluralitate de indivizi ("copiii lui Jules") se numește descriere cu articol hotărît. Desemnările cu ajutorul articolului hotărît intră în concurență cu cele realizate cu ajutorul unui substantiv propriu numai prin anumite valori. Într-adevăr, un grup nominal cu articol hotărît poate desemna atît
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
această lume. În felul cum le-a conceput filosoful grec le respinge însuși Aristotel, discipolul său, care vede în ele o inutilă dedublare imaginară a lucrurilor concrete. Ca atare, lumea Ideilor platonice contrazice doctrina creștină, care nu poate admite o pluralitate de cauze transcendente ale creaturilor. Cauza unică a tuturor lucrurilor din cosmos e Dumnezeu. Și cum Dumnezeu e atotștiutor, ideea fiecărui lucru din lume se află în atotștiința divină. Considerată sub acest raport, doctrina Ideilor platonice apare ca o preînchipuire articulată
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de grave pentru care au fost osândiți savanții timpului ? Cazul lui Giordano Bruno și al lui Galilei sunt cele mai celebre. Giordano Bruno e un călugăr dominican fugit din ordin, revoltat împotriva filosofiei lui Aristotel, susținând în contradicție cu ea pluralitatea lumilor, și autor al unui sistem panteist, incoerent ca o bâlbâială metafizică. Pentru toate acestea a fost ars pe rug. Galilei e un savant de mare prestigiu al timpului său, care, tot împotriva sistemului aristotelic, susține că pământul se învârtește
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
specificul stilistic al genului romanesc" constă în aspectele sale "dialogice" și "plurilingve": "stilul romanului este o îmbinare de stiluri; limbajul romanului este un sistem de "limbi""141. Remarcabile, mai ales în contextul epocii, sunt tentativa stilisticianului de a sistematiza această pluralitate de "limbi", care este aproximată într-o manieră apropiată de tripartiția coșeriană diatopic/diastratic/diafazic (cercetătorul rus vorbește despre o "stratificare" determinată de "genuri", despre una "profesională" și despre una "socială"142), precum și demersul de tipologizare a "procedeelor creării imaginii
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
un semn "virtual" (aparținând "limbii") sau pentru a delimita, preciza și orienta referința unui semn (virtual sau actual)"343. Prin urmare, determinarea presupune o "blocare" a semnificației unui semn, care, în urma acestei operații, nu mai desemnează o clasă sau o pluralitate de obiecte, ci un obiect anume, situat în anumite "cadre" ale vorbirii. În cazul determinării "forte", această particularitate se materializează prin faptul că elementele "alterate" ale textemului nu își mai desemnează obiectul (și) într-un mod figurat. În exemplul (b
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
rug. I se aduc treizeci de acuze. "Gaspare Scipio își amintește nu mai puțin de patrusprezece dintre aceste învinuiri: tăgăduirea transsubstanțierii, contestare virginității sfintei Maria, șederea în țări eretice, scrierea lucrării antipapale Alungarea bestiei triumfătoare, teza despre eternitatea universului și pluralitate lumilor, adeziunea la metempsihoză, acceptarea magiei, identificarea Sfântului Duh cu sufletul lumi, susținerea că Moise a simulat minunile și a născocit tabelele legii, afirmația că Sfânta Scriptură este doar vis, aserțiunea că și demonii se vor mântui, credința în existența
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
128, reprezintă începutul pentru a demonstra ideea infinității lumii. Maximul absolut este considerat a fi Dumnezeu. Ea este considerată a fi unitatea universală și "ea există într-un fel mai contractat ca univers, pentru că unitatea s-a contractat într-o pluralitate, fără de care ea nu poate fi"129. Într-o formă de panteism ideea de infinit este transferată dinspre divinitate spre univers. Prin acest transfer universul este privit ca infinit, folosindu-se de argumentul infinității lui Dumnezeu. Al doilea argument este
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
diverse (deci: prilejul unei strări de extaz, dar și de meditație); - peisajul este poetizat, interiorizat, asumat; deci, ridicat la expresia unei valori psihice, sufletești; de aceea tabloul naturii este realizat cu o sensibilă și delicată plasticitate; putem vorbi de o pluralitate perceptivă și asociativă; - exteriorul peisagistic și interiorul conștiinței dau adesea sugestia unui registru unic; Aspecte prezentate: a. transformările naturii în funcție de anotimp; b. asprimea anotimpurilor reci sau atmosfera copleșitoare a verii; c. frumusețea trezirii la viață a naturii. Natura poate fi
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
plină de concilieri și adversități care au produs lucruri semnificative pentru modernitate. Textul lui Bogdan Tătaru-Cazaban "Îngerii neamurilor sau dimensiunea teologico-politică a angelologiei" evidențiază profunzimea semnificațiilor teologico-politice a "îngerilor neamului": "pe de o parte, ei sunt chipul teologic al unei pluralități culturale și religioase, care ridică în disputele Părinților cu reprezentanții lumii păgâne problema unității providențelor regionale exercitate prin îngeri; pe de altă parte, ei sunt chipul politic al diversității organizate a lumii" (p. 98). A doua secțiune a volumului, intitulată
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
entități. În al doilea rînd, cred că pot observa în istoria umană mai mult rău provocat de încercarea de a distruge forma (formele) decît de înflorirea lor liberă. În al treilea rînd, contrar impresiei superficiale, creșterea formei e compatibilă cu pluralitatea, cu scepticismul, cu libertatea generală de existență - poate le e chiar necesară -, în timp ce adversarii ei caută neapărat simplificarea, reducția, limitarea, controlul. Această stare de lucruri din urmă tinde să frîneze posibilitățile societății umane și dezvoltarea. În al patrulea rînd, frumosul
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
și multicultural sînt inevitabile și necesare în efortul edificării umanismului cultural. "Bogatele analogii dintre multe religii, precizează Virgil Nemoianu, susțin și stimulează analogiile și interacțiunile culturale, ca și autonomiile culturale. Baza generală a întregii întreprinderi e găsirea echilibrului optim între pluralitate și solidaritate umană, pornind de jos în sus, și nu de sus în jos, ca în metodologia arogantă a mai vechiului umanism secular. Argumentul practicalității e, poate, mai puțin original decît altele, însă ne întărește convingerea că durabilitatea și stabilitatea
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ca pe o trăsătură a unei scheme de cooperare, și nu din perspectiva binelui sau a fericirii persoanelor, Rawls o desprinde de orice "doctrină morală comprehensivă". Acest lucru o face acceptabilă pentru diferitele viziuni particulare cu privire la ceea ce este "bine", astfel încât pluralitatea viziunilor despre lume (culturale, filosofice, morale, religioase etc.) să poată coexista în cadrul aceleiași concepții publice despre dreptate. Ideile conținute în cele două principii ale dreptății (drepturi și libertăți egale, în primul; egalitatea de oportunități și principiul diferenței, în al doilea
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
societății. Modelul de societate care corespunde cel mai bine teoriei "contractului unic" a lui Rawls este "socialismul de stat" și nu societatea plurală occidentală. Dacă adoptăm ideea contractualistă, atunci trebuie să plecăm de la realitatea socială. Societatea este constituită printr-o pluralitate de contracte care dau naștere la numeroase corporații intermediare între individ și stat (începând cu familia), în care indivizii au "investit". Libertatea și securitatea sunt asigurate de structura socială și nu de către stat: indivizii au investit mai mult în celelalte
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Derrida, Benjamin), dintre persoane morale (Ricoeur), dintre viața nudă și viața instituită (Agamben) este anulată de forme de continuitate care constituie diferite tipuri de relație între ordine și dreptate. Normalizarea nu se realizează printr-un model unic, ci printr-o pluralitate de tehnologii ale relației cu celălalt: practici simbolice, "reparație anamnezică", reciprocitatea darului, tehnici ale sacralizării. Toate ipostazele par să aibă în comun o relație secretă cu reflecția durkheimiană (maussiană) despre ordine-anomie și justiție-injustiție. Studiul nostru [G.R.] arată în ce mod
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
nu numai relația cu Binele, ci și relația cu Sensul. Absența sensului ar fi cel mai mare pericol al utopiei liberale în versiunea sfârșitului istoriei, căci ar ruina coeziunea socială. Acțiunea politică ar trebui să fie concepută plecând de la ideea pluralității și a coexistenței micro-utopiilor. Aceasta conduce la definirea partidului politic nu numai din perspectiva binelui, dar și din perspectiva sensului. Privit astfel, partidul nu se mai află în contradicție cu sine însuși, ca un agent care ba dorește schimbarea (adaptând
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
însă, îi provoacă individului o impresie de instabilitate și de lipsă de orientare între valorile sociale care își pierd treptat din încărcătura lor axiologică, din pricina diversificării. În timp, o a treia poziție a devenit privilegiată, una care încearcă să îmbine pluralitatea concepțiilor cu unanimitatea acțiunilor sociale, printr-un joc al toleranței și al negocierii politice. Desigur, interesele și opțiunile sociale au fost susținute de diverse grupuri și prin tot atât de diverse mijloace. În timp, însă, s-au remarcat drept purtători ai mesajelor
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
arhitectură contemporană aduse, evidențiază limitările definițiilor consacrate. Pentru ca arhitectura să rămână convergentă cu cultura, Moussavi (Moussavi / Kubo 2006: 5) explică nevoia de mecanisme prin care arhitectura să actualizeze constant imagini și concepte care să reflecte transformările culturale. Aceasta consideră că pluralitatea sensurilor lumii postmoderne face dificilă comunicarea prin s imb olur i și consensul asupra acestora. Simbolurile moștenite depind de un moment cultural particular și, așa cum observa și Loos, nu pot evolua și nu pot reflecta realitățile momentului prezent. În consecință
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
În gândire și În percepțiile despre lume. Spațiul virtual transformă timpul și spațiul și disociază mintea de corp. Cum se reflectă acestea În ornamentul moebiusianic? El capătă neastâmpărul timpului alert, nevoia de a fi dinamic, de a se reînnoi, preia pluralitatea și coexistența „locurilor― virtuale, fiind prezent În fiecare layer ce compune clădirea, de la structură până la anvelopantă și fiind rezultatul suprapunerii și conlucrării layer-elor; este eliberat de granițe, limite, praguri, strieri, este neierarhizat, abstract, plat, lipsit de tridimensionalitate, adresat văzului și
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
varianta ei plată, opresivă, uniformizantă. Convingeri oricît de nobile, proiectele cele mai raționale, adevărurile cele mai evidente mai ales toate acestea nu pot spera să întîlnească o adeziune generală, să întrunească unanimitatea. Prin definiție, omul democrațiilor europene trăiește în orizontul pluralității neunificabile. își profesează convingerile alături de concetățeni cu convingeri diferite sau contrare ; poate avea revendicări și propune proiecte pentru care să se lupte, dar dacă respectă legea democrației moderne nu are nici o garanție că ele vor fi asimilate de societate în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
său ideal, omul spiritual din diferite tradiții alege singurătatea, celibatul, concentrarea interioară în locul traiului în colectivitate, al căsătoriei, al stării de risipire sau distracție lăuntrică, el face, desigur, o foarte dificilă alegere. Dar ea urmărește să îl elibereze tocmai de pluralitate, să-l facă să devină strîns în sine și în Unitate, să atingă starea de unificat. Grecescul monakhos, ebraicul yahșd și siriacul șhșd‡y‡4, sanscritul kaivalya 5 desemnează ființa care a ales Unitatea, care tinde să asume întregul real
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
adevăr, pentru specialiștii de azi, ca și pentru gînditorii Renașterii sau pentru un filozof ca Berdiaev, Origen reprezintă teologul libertății : nu numai fiindcă așază libertatea persoanei în centrul doctrinei lui, ci și fiindcă practică o teologie în libertate, mizînd pe pluralitatea sensurilor și a interpretărilor, eventual în tensiune, pe cercetarea deseori polemică, dar riguroasă a altor credințe și filozofii. A accepta diversitatea teologală și teologică, teologumena, riscul, dezbaterea cu conștiința că ele reprezintă efort de înaintare colegială spre absolut înseamnă a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]