2,405 matches
-
acolo, și să scuturați îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că în ziua judecății, va fi mai ușor pentru pămîntul Sodomei și Gomorei decît pentru cetatea aceea." 12. Ucenicii au plecat, și au propovăduit pocăința. 13. Scoteau mulți draci, și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi, și-i vindecau. 14. Împăratul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit și a zis: "Ioan Botezătorul a înviat din morți, și de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
oameni! 30. Dumnezeul părinților noștri a înviat pe Isus, pe care voi L-ați omorît, atîrnîndu-L pe lemn. 31. Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălțat cu puterea Lui și L-a făcut Domn și Mîntuitor ca să dea lui Israel pocăința și iertarea păcatelor. 32. Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca și Duhul Sfînt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El." 33. Cînd au auzit ei aceste vorbe, îi tăia la inimă și s-au sfătuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
dar, ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?" 18. După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu, și au zis: "Dumnezeu a dat deci și Neamurilor pocăința, ca să aibă viața." 19. Cei ce se împrăștiaseră, din pricina prigonirii întîmplate cu prilejul lui ștefan, au ajuns pînă în Fenicia, în Cipru și în Antiohia, și propovăduiau Cuvîntul numai Iudeilor. 20. Totuși, printre ei au fost cîțiva oameni din Cipru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele." 23. Din sămînța lui David, Dumnezeu, după făgăduința Sa, a ridicat lui Israel un Mîntuitor, care este Isus. 24. Înainte de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinței la tot norodul lui Israel; 25. și Ioan, cînd era la sfîrșitul însărcinării lui, zicea: Cine credeți că sunt eu? Nu sunt Acela; ci iată că după mine vine Unul, căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălțămintea picioarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfînt." 3. Dar cu ce botez ați fost botezați?" le-a zis el. și ei au răspuns: "Cu botezul lui Ioan." 4. Atunci Pavel a zis: "Ioan a botezat cu botezul pocăinței, și spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus." 5. Cînd au auzit ei aceste vorbe, au fost botezați în Numele Domnului Isus. 6. Cînd și-a pus Pavel mîinile peste ei, Duhul Sfînt S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
ridicau uneltirile Iudeilor. 20. știți că n-am ascuns nimic din ce vă era de folos, și nu m-am temut să vă propovăduiesc și să vă învăț înaintea norodului și în case, 21. și să vestesc Iudeilor și Grecilor: pocăința față de Dumnezeu și credința în Domnul nostru Isus Hristos. 22. și acum, iată că, împins de Duhul, mă duc la Ierusalim, fără să știu ce mi se va întîmpla acolo. 23. Numai, Duhul Sfînt mă înștiințează din cetate în cetate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cerești, 20. ci am propovăduit întîi celor din Damasc, apoi în Ierusalim, în toată Iudea, și la Neamuri, să se pocăiască și să se întoarcă la Dumnezeu, și să facă fapte vrednice de pocăința lor. 21. Iată de ce au pus Iudeii mîna pe mine în Templu, și au căutat să mă omoare. 22. Dar, mulțumită ajutorului lui Dumnezeu, am rămas în viață pînă în ziua aceasta; și am mărturisit înaintea celor mici și celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
n) că de acum nu mă voiu mai scula la a mai face... gâlcevi, nici dumnealor asupra me. Iar care să va scula,... a să pedepsî”. --Asta înseamnă puterea obștii, părinte. --Care a făcut mai mult decât judecata... --Actul de pocăință al lui “Sămion Mărgineanul” dovedește cu asupra de măsură acest lucru... Călugărul a aruncat o scurtă privire asupra soarelui, dând din cap aprobator. --Cum se vede, soarele ține cu noi. Parcă știe că mai avem încă de sporovăit. --Ce am
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ierarhii inferioare, până la sergenți, scutieri, la servitori și valeți. Fiecare cavaler va avea trei cai și un scutier, nici o podoabă de lux la harnașamente, șa, pinteni, arme simple, dar bune, vânătoarea e interzisă, cu excepția leului, În fine, o viață de pocăință și de luptă. Fără a mai vorbi de legământul de castitate, asupra căruia se insistă În mod deosebit, pentru că ăia erau oameni care nu stăteau În mânăstire, ci se războiau, trăiau În mijlocul lumii, dacă putem numi lume furnicarul care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
avertisment papei. E o istorie obscură, un joc de poliții și servicii secrete, de infiltrări și delațiuni... Papa e strâns cu ușa și consimte să interogheze șaptezeci și doi de Templieri, care confirmă mărturisirile făcute sub tortură. Papa ține Însă cont de pocăința lor și joacă pe cartea abjurării, pentru a-i putea ierta. Iar aici se petrece Încă ceva - care constituia un punct ce trebuia rezolvat În teza mea, și mă găseam Împărțit Între două izvoare contradictorii: papa abia a obținut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dat demisia din slujbă ca să nu-i mai slujească pe patroni...” Își aprinse o țigară și se prefăcu că simulează mânia, pentru a-și scuza această ieșire. „Și ați cedat pe toate fronturile. Noi, prin pelerinajele noastre la locurile de pocăință unde nemții i-au masacrat pe antifasciști și pe evrei, la catacombele ardeatine, refuzam să inventăm un slogan pentru Coca-Cola, pentru că eram antifasciști. Ne mulțumeam cu câțiva bănuți la Garamond pentru că măcar, cartea e democratică. Iar voi, acum, ca să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
femeie în negru, cu broboadă pe cap: pocăiți-vă! Și-a întors Dumnezeu fața de la noi! Vai și amar de capul nostru! E cocoțată pe un garaj și de acolo aruncă asupra mulțimii de viitori miliardari fluturași cu îndemnuri la pocăință. Într-un fel are dreptate și ea. Să luăm de patru ori la Caritas și ne pocăim. Mulți dintre noi vor să ridice biserici care să-l aibă pe Stoica pictat în pronaos. Unii îl văd pictat în locul lui Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
țipetele țăranilor îl supărau și-l enervau. După ce caporalul rosti suta și țăranii bătuți fură închiși în cancelarie, prefectul, ca să-și redobândească siguranța, strigă către mulțimea cu fața la pământ că crimele și ticăloșiile lor au înspăimîntat lumea și că numai prin pocăință și mărturisiri sincere își vor putea ușura soarta... Ca la comandă, sutele de oameni ridicară capetele cu o mișcare, parc-ar fi vrut să se scoale în picioare, bâiguind într-un singur glas prelung ca murmurul unei furtuni trecute: ― Iertați
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și-o exercită în Biserică: este un dialog de har între Dumnezeu și om, o acțiune eficace a lui Dumnezeu, care, cu Duhul său Sfânt, trece dincolo și transformă inima omului. Astfel se actualizează nu doar o dispoziție subiectivă de pocăință, ci un cuvânt eficace de iertare îndreptat din partea lui Dumnezeu către om, nu o simplă relație intelectuală și afectivă dintre om și Cristos, ci o aprofundare efectivă a unirii cu Cristos în Duhul Sfânt. Aceste energii supranaturale invadează omul, pentru că
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
participa la rugăciunea comunitară. O altă scriere de referință, Păstorul lui Hermas, afirmă pentru prima dată că este nevoie ca cel ce a păcătuit și se pocăiește să fie reprimit în comunitate, însă nu de multe ori, pentru că, pentru creștini, pocăința este una singură. Prin aceasta, creștinul primea iertarea tuturor păcatelor postbaptismale, care se făcea printr-o durere sinceră și prin pocăință. Biserica însă trebuia să se asigure de sinceritatea penitentului care dorea să se întoarcă, conferindu-i apoi dezlegarea. Deși
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
ce a păcătuit și se pocăiește să fie reprimit în comunitate, însă nu de multe ori, pentru că, pentru creștini, pocăința este una singură. Prin aceasta, creștinul primea iertarea tuturor păcatelor postbaptismale, care se făcea printr-o durere sinceră și prin pocăință. Biserica însă trebuia să se asigure de sinceritatea penitentului care dorea să se întoarcă, conferindu-i apoi dezlegarea. Deși sunt prezentate multiple elemente referitoare la pocăință, totuși autorul Păstorului lui Hermas nu indică niciun element liturgic care să sugereze vreo
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
primea iertarea tuturor păcatelor postbaptismale, care se făcea printr-o durere sinceră și prin pocăință. Biserica însă trebuia să se asigure de sinceritatea penitentului care dorea să se întoarcă, conferindu-i apoi dezlegarea. Deși sunt prezentate multiple elemente referitoare la pocăință, totuși autorul Păstorului lui Hermas nu indică niciun element liturgic care să sugereze vreo celebrare penitențială. Totuși, procedura penitențială este un dialog realizat cel puțin printr-un colocviu intim între Dumnezeu și om, din moment ce comunitatea nu putea oferi nici o garanție
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
penitențial, care conține mai multe elemente: o atitudine interioară, opere penitențiale exterioare, purtarea ciliciului, impunerea cenușii pe cap, posturi frecvente, plângerea, rugăciuni prelungite, prosternări, recurgerea la preoți, mijlocirea comunității, etc. I se cerea penitentului să se prezinte în sac de pocăință, cu cenușă pe cap în fața publicului, adică a comunității locale, și să facă o mărturisire deschisă a păcatelor sale. Apoi, primea de la aceeași comunitate o penitență publică. Acest ritual era un adevărat proces dialogic, derulat între penitent și comunitate. Însă
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
mărturisire deschisă a păcatelor sale. Apoi, primea de la aceeași comunitate o penitență publică. Acest ritual era un adevărat proces dialogic, derulat între penitent și comunitate. Însă, ca și ceilalți, și Tertulian vorbește doar de o unică posibilitate de a face pocăință după botez. Era necesar, din punctul său de vedere, ca pocăința interioară să fie realizată și printr-un act exterior, atât pentru a se înfăptui o împăcare și cu întreaga comunitate creștină, cât și pentru ca iertarea păcatelor să vină prin intermediul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
penitență publică. Acest ritual era un adevărat proces dialogic, derulat între penitent și comunitate. Însă, ca și ceilalți, și Tertulian vorbește doar de o unică posibilitate de a face pocăință după botez. Era necesar, din punctul său de vedere, ca pocăința interioară să fie realizată și printr-un act exterior, atât pentru a se înfăptui o împăcare și cu întreaga comunitate creștină, cât și pentru ca iertarea păcatelor să vină prin intermediul slujitorului Bisericii, episcopul. În aceeași perioadă, alți autori, precum Clement Alexandrinul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
era un act public, care se desfășura înaintea întregii comunități, dar care nu consta în confesarea publică a păcatelor. Ritul liturgic era îndeplinit doar de episcop, care îl primea pe penitent, își impunea mâinile asupra lui și îi impunea o pocăință, alungându-l în mod simbolic afară din biserică. Dacă credinciosul care a păcătuit, refuza aceste ritualuri, episcopul îl putea excomunica din adunarea euharistică. Câteodată, acest rit presupunea și o mărturisire publică și generală, adică o recunoaștere în public a faptului
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
îndeplinire riguroasă a normelor canonice din partea penitentului). III. Ritul reconcilierii era prezidat de episcop și avea loc la sfârșitul timpului penitențial. Consta în primirea penitenților din partea episcopului în mijlocul comunității adunate și impunerea mâinilor acestuia, după care urma rugăciunea sacerdotală. Pentru pocăința canonică existau mai multe alternative, printre care viața monastică și viața de convertit. În ambele cazuri viața dobândea cu adevărat un caracter penitențial. Deși la început nu era stabilită o zi anume pentru desfășurarea unui asemenea rit, treptat, în secolul
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
la sfârșitul celebrării primeau impunerea mâinilor); d) „drepții” (cei care asistau în picioare la întreaga liturghie, dar fără să aducă daruri și fără să participe activ la Euharistie). În secolele IV-VI, se păstrează această uzanță a iertării păcatului, prin pocăință sacramentală, care era celebrată doar o singură dată în viață. De aceea, sinodurile episcopale, pentru a evita recăderile în păcat, îi împiedicau pe tineri să se spovedească, recomandându-le acest lucru abia la bătrânețe. Acest fapt nu ignora exigența ca
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
de dialog spiritual, repetat cu o oarecare frecvență, efectuându-se un examen mai minuțios al greșelilor comise. Numită și „penitență tarifată”, acest tip de celebrare a reconcilierii sacramentale se dezvoltă ca reacție față de modul în care penitentul iertat își făcea pocăința, de regulă căutând posibilitatea cea mai ușoară. Prin pocăința tarifată se urmărea obiectivizarea acestei penitențe, care nu mai putea fi neglijată, ci care trebuia în mod necesar îndeplinită. Aceasta face ca în această perioadă să se răspândească renumitele Libri paenitentiales
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
-se un examen mai minuțios al greșelilor comise. Numită și „penitență tarifată”, acest tip de celebrare a reconcilierii sacramentale se dezvoltă ca reacție față de modul în care penitentul iertat își făcea pocăința, de regulă căutând posibilitatea cea mai ușoară. Prin pocăința tarifată se urmărea obiectivizarea acestei penitențe, care nu mai putea fi neglijată, ci care trebuia în mod necesar îndeplinită. Aceasta face ca în această perioadă să se răspândească renumitele Libri paenitentiales sau Paenitentiales, manuale folosite de confesori, conținând cataloage de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]