1,760 matches
-
În fine, ce-or folosi, înțelegi tu. E vorba de acceptarea diferențelor fără a încerca să le schimbi. Totul e bine, dar ai o urmă mare și însângerată pe frunte. Noi, rațele, ne cam îngrijorăm când prietenul nostru salamandră se pocnește cu capul de pereți din cauza unor diferențe. Da, bine, știu. Încercam doar ceva, asta-i tot. Holly părea așa de îngrijorată când am zis asta că îmi doream să n-o fi spus. Nu prea puteam să-i explic ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
poșircă de vin alb, un vin roze nu chiar poșircă și Bloody Mary. Cred că e un pic cam devreme pentru un cocteil Bloody Mary, nu crezi? — Cred că e cam devreme pentru oricare. Aș vrea o Cola dietetică. Jesse pocni din degete și scoase din răcitor o sticlă plină pe jumătate de Ketel. — Excelentă alegere. Un Bloody Mary, vine imediat. Ea știa deja că n-are niciun rost să-l contrazică, și-apoi părea că el are nevoie de ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de tine. Mi-e dor de tine, șopti Emmy. Oh, Jesse, iubitule, mi-e atât de dor de tine. Cum o să trăiesc eu fără să te văd patru zile? Oh, Doamne, parcă sunt doi porumbei. Leigh se întinse s-o pocnească pe Emmy, dar aceasta reuși să se lipească de portieră. — Ce zice? întrebă Jesse. — Nimic, râse Leigh. Te sun când aterizăm, bine? Du-te și culcă-te. Rezistă tentației de a trimite un sărut prin telefon spre binele lui Emmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de femei furioase tocmai ieșite din baie. Jim zăcea pe pietrișul ascuțit, Între cizmele lustruite ale sergentului japonez, ale cărui coapse furioase loveau În tocul revolverului. Soldații Îl prinseseră pe Frank În interiorul cabinei. Acesta lovea cu picioarele, În timp ce ei Îl pocneau cu bețele lor de bambus, peste fața și pieptul Însîngerate. Doi soldați priveau de pe treptele casei, lovindu-l cu rîndul pe Basie, care Îngenunchease la picioarele lor, pe alee. Jim era bucuros că-i vede pe japonezi. Prin ușa deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
britanici mai importanți, care intrară În discuție: — Lagărul Woosung? Nu, nu, nu... — Cine i-a trimis? În starea asta? Ocolindu-l pe doctorul Ransome, ei se apropiară de camion și se uitară la deținuți prin norul de muște. În timp ce Jim pocni din călcîie și fluieră pentru sine, Îl priviră indiferenți. Santinelele japoneze deschiseră poarta de sîrmă ghimpată, dar deținuții britanici o Închiseră imediat și Începură să strige la sergentul japonez. CÎnd doctorul Ransome făcu un pas Înainte ca să protesteze, britanicii Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
rugină. Încăpățânat te „ridici” o dimineață Întreagă. Și nu zbori. Desprinderea, În plutire, nu se produce. O imensă neputință și ciudă dau năvală peste tine. Te biruie plânsul și plângi. Bărbați și femei ținându-se de braț ies de la fabrică. Pocnesc trotuarul și gardurile cu bastoanele. Sunt muncitorii de la Întreprinderea de perii și bidinele Munca Orbilor. Tu, de-abia aștepți să vină noaptea ca să visezi din nou cum zbori. Și noaptea vine, și nu visezi nimic. Atențiune! Atențiune! Transmitem semnale de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
strigătele sărmanelor victime. Trăiesc prin miracol! Arestați-o pe vrăjitoarea aia. Tub de drenaj. Nenorocito, cum ți-ai permis? Cum ai crezut că ai putea să mă distrugi? Cum ai sperat că te-ar putea crede cineva? Și acum o pocneam peste față, capul ei de rafie se clătina. Mă vor crede pe mine, cu siguranță. Polițiștii îmi vor cere scuze, le voi da o carte de vizită. E bine să cunoști un chirurg. Tampoane. Bărbatul cu buzele negre are fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cuvânt, dar bărbatul și-a luat pur și simplu hârtiile, a dat din cap de câteva ori ca să își arate recunoștința, apoi a plecat. Am înaintat spre masă și am întins cu promptitudine actele, dar fără să exagerez. Nu am pocnit din călcâie și nici nu am salutat energic. Nu voiam să îi creez o impresie greșită. Mi-a luat certificatul de identitate din mâna care, spre uimirea mea, nu tremura, și s-a uitat la el. —Van Pels. Uite aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
la îndemână camuflaj - presat de coapsa ei în dres de nailon. Cutreieram străzile, cu degetele înlănțuite într-un lacăt protector împotriva lumii. Ne închideam în cabinele mici, izolate fonic, din magazinele de muzică, unde ea se unduia pe Beethoven și pocnea din degete pe Stan Getz cântând cu Woody Herman Band, și eu îi explicam magia celor 33 de rotații pe minut. Am făcut lucruri pe care ea nu le mai făcuse niciodată, am simțit lucruri pe care eram siguri că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
care nu aveau nimic de-a face cu vocea mea când tot ce trebuia să facă era să îmi prescrie un tratament și aș fi putut să vorbesc din nou. Îmi venea să iau Burghezii din Calais și să îl pocnesc în cap. Dar am reușit să îmi păstrez tonul vocii calm. Strânsesem o sumă considerabilă de bani din ziua în care mă așezasem pe scaun pentru examinarea psihologică din fostul birou SS, dar mânia era încă un lux pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ar fi coborât din ceruri și ar fi arătat spre mine, urmat de patru călăreți îndrăciți, tot nu m-aș fi simțit mai rea. Lynn se grăbi să mă liniștească. M-aș fi simțit mai bine dacă m-ar fi pocnit cu papucul. —Nu-ți face griji pentru noi. A fost doar șocul, asta-i tot. O s-o rezolvăm noi. De ce v-ați certat? Nu eram sigură că voiam să aud răspunsul, dar mă simțeam obligată să întreb. Pentru nimic. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
purta așa ceva decât dacă te cheamă Lulu1. M-am simțit instantaneu șleampătă și mi-am promis să mă debarasez de toate tricourile mele spălăcite în viitorul apropiat. Până și șoferul de taxi era fascinat de Tally. Îmi venea să-l pocnesc cu ziarul. „Mă scuzați“, îmi venea să-i zic, „și eu aș merge la fel dacă blugii mei ar fi cu o mărime mai mici. Eu am ales în schimb să nu-mi provoc o iritație între picioare“. —Doar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
transformat în Michael Douglas în Wall Street, mercantil și apucător (dar fără coafura cu mult păr, desigur). Și, mai rău, devenise irațional. Iar Mark era un bărbat care de obicei era atât de rezonabil, încât celorlalți le venea să-l pocnească. Încă o dată, l-am suspectat că-mi ascunde ceva foarte grav. —Mark, ce s-a întâmplat cu firma? Dacă ai de gând să mă descoși, mai bine o lăsăm baltă! A plecat imediat, aproape dărâmându-le pe Lynn, Maria și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
În vârstă de 2 ani. Așa-i trebuia dacă plânsese tot timpul la nunta mea și-l făcuse pe Mark să nu-și mai dorească copii. Copiii erau doar în chiloți, încăierându-se pe podea, urlând isteric, lovindu-se și pocnindu-se unii pe ceilalți și țipând după mama lor. Tally veni în hol și mă ignoră până separă monștrii, îi controlă să nu aibă răni grave și-i trimise în sufragerie să se uite la casete video nepotrivite pentru vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
gravidă. Nici nu m-au dat afară de fapt. Dar au făcut în așa fel încât să nu mai pot rămâne acolo, ceea ce e același lucru. — Ce au făcut? Phil intrase cu totul în modul avocat și eram gata să-l pocnesc dacă mai continua pe tonul acela rezonabil. Cunoscând-o pe Lisa, și toți o cunoșteam, acesta era un mod garantat de a o face să dramatizeze și mai tare. —A fost oribil, se plânse Lisa. Le-am spus tuturor celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și o bărbie scurtă și deviată. Dar ceea ce era cu adevărat remarcabil în slăbănoaga înfățișare a individului tragic și ridicol, am observat-o cu o clipă mai târziu, când o pietricică țâșnită ca din praștie de sub cauciucul unui automobil, îl pocni, zbârnâind, în partea stângă a capului. Îmi dădui seama de accident, abia după ce-i zbură cilindrul, descoperindu-i o frunte frumoasă și foarte înaltă. Părul castaniu pornit din cărare îi acoperea un început de pleșuvie, iar pleoapele, închise de-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
până mai deunăzi, camera cu numărul opt: Moștenise fata, din părinți, mania sinuciderii. Soră-sa mai mare, Herma, s-a lăsat călcată de o locomotivă, numai pentru că ținea mult să-i pârâie oasele, după ce încercă o viață întreagă să-și pocnească degetele mâinilor, fără să ajungă la un rezultat satisfăcător. Nora spunea că Herma mințise. Că auzise cu urechile ei cum, într-o noapte, când venise acasă beată, un marinar îi pârâi dintr-o strânsoare ca de urs, toate coastele. Doborâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
jumătate adormită încă”, zise cu indiferență Nora. - „Unde e omul meu?” mă întrebă Herma, alintându-se. - „S-a dus”, răspunsei furioasă, că n-am fost lăsată să dorm. - „S-a dus?”, făcu Herma, speriată, încercând ca de obicei să-și pocnească degetele: „Bine”, a mai zis surioara mea îmbrăcându-și ciorapul, „mă duc să-mi pârâi oasele”. Nu cred să-i fi rămas vreunul netrosnit: craniul, fălcile și nasul, bazinul: peste tot au trecut roțile locomotivei. „Nora vorbea domol. Nu izbuteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tăvălit în așternutul nostru. Poate că-i întind mâna fără să-l cunosc. „Limpezește-mă, draga mea, și încearcă să mă faci să cred că sunt chinuit de o idee fixă”. „Răspunde!” urlam înnebunit de cumplita ei tăcere. Cuvintele îmi pocneau ca niște becuri electrice izbite la pământ. Vidul din creier îmi producea explozia vorbelor. Plânsul meu cu ochii uscați o lăsau indiferentă, fiindcă nu-l înțelegea. Pentru că Gloria nu-și închipuie că s-ar putea plânge fără lacrimi. Ea iubește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de cap. — Primesc cel puțin cinci scrisori pe zi de la cititorii americani - mi le trimit cei de la Harper, știi - și obligația de a le răspunde mă obosește grozav, spuse el În timp ce coborau dealul, Îndreptându-se spre Întinderea câmpiei, cu bastoanele pocnind asfaltul aproape la unison și cu Don, de-acum bătrân, șchiopătând Înaintea lor. Ar trebui să-ți iei o secretară, să răspundă În numele tău, spuse Henry. — Da, Pem se ocupă de o parte din ele, chicoti Du Maurier. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
A avut un dialog deloc memorabil cu un funcționar În cămașă. Un paznic l-a Întovărășit până În dreptul celulei 273. În urmă cu paisprezece ani, măcelarul Agustin R. Bonorino, care asistase la expediția lui Belgrano travestit În cocoliche, a fost pocnit mortal În tâmplă cu o sticlă. Toți știau că sticla de Bilz care Îl dăduse pe spate fusese floreta unui băiat din mahalaua Labă Sfântă. Dar cum Labă Sfântă era un element electoral prețios, poliția a hotărât că vinovat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de atâtea ori fruntea cu revistuțe dăunătoare și lipsite de substanță, Încât - fir-aș să fiu - nu-i deloc ușor să-mi dau votul de Încredere. Hebdomadarele eternilor juni ireverențioși, care pentru a-i face capul calendar lui Cutărică Îl pocnesc pe Oarecine și spun tot ce le vine la gură cu uimitoare suficiență, sfârșesc prin a plictisi. Mai mult resemnat decât altfel, am cântărit publicația și care nu mi-a fost reacția favorabilă, când am citit: Vremea zâmbetului tău trezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fi semnificativ. Poate crede că gândim În spirală. Sau că scriem În spirală. Chiar așa! făcu Beth. Cine știe ce soi de creaturi ciudate om fi? — Dacă Încearcă să comunice cu noi, spuse Ted, de ce nu Încercăm să-i răspundem? Harry Își pocni degetele: — Bună idee! Și se duse la tastatură. — Primul pas este evident, spuse el. Pur și simplu transmitem Înapoi mesajul originar. Vom Începe cu primul grupaj și anume cu zeroul dublu. — Vreau să rămână stabilit, interveni Ted, că sugestia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe covor, precum și zumzăitul ventilatoarelor și al Încălzitoarelor. Simțea greutatea seringii pe care o ținea În mână. Ajunse la ușa dormitoarelor. În fața ușii din peretele despărțitor se aflau două femei, membre ale unui echipaj al Marinei Militare. La apropierea lui, pocniră din călcâie, luând poziția de drepți. — Doctor Johnson! Norman se opri: femeile erau drăguțe, negre și cam solide. — Pe loc repaus! le ordonă Norman zâmbind. — Ne pare rău, domnule! Am primit niște ordine! — Înțeleg, spuse Norman. Atunci, continuați. Și dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Harry va deveni inconștient, garda lui va dispărea și vom putea intra să-l Înțepăm. Ce zici? — Merită să Încercăm. Norman puse seringa pe masă. Se Îndreptă spre Cilindrul A. În Cilindrul C trecură pe lângă cei doi paznici, care Își pocniră din nou călcâiele: — Doctore Halpern. — Doctore Johnson. Continuați, spuse Beth. — Da. Ne puteți spune unde mergeți? — Un tur de inspecție de rutină, răspunse Beth. Urmă o pauză. — Foarte bine. Li se dădu voie să treacă. Pătrunseră În Cilindrul B, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]