8,496 matches
-
Lângă el se așeză și plutonierul, cu aceleași gesturi, dar mai ferme. Cei doi în lumina reflectoarelor, cu gesturile lor amenințătoare și cu pistoalele pe piept, reușiră să-l sperie pe Trache, care, într-o fracțiune de secundă, apăsă la podea pedala de frânare. Dat cu nasul de spătarul scaunului din față, Buhăianu urlă la Trache: --Nu opri, idiotule! Ocolește-i sau treci peste ei! Cum Mototolea nu execută comanda, Buhăianu, adus în stare de disperare, începu să țipe isterizat și
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
la început de drum din toată lumea și-au adus creațiile la târgul de tehnologie de la Berlin. Anul acesta, mesajul pare să fie: „Dragi gospodine, relaxati-va, suntem aici să vă facem viața ușoară!” Robotul care spală geamuri, cel care curăță podelele și aparatul de cafea inteligent sunt doar câteva dintre invențiile prezentate publicului. „Windowmate” se oferă să preia din mâinile gospodinelor epuizanta operațiune de curățare a geamurilor. Robotul se lipește de sticlă cu ajutorul unor magneți. Apoi, folosește detergenți și o laveta
„Windowmate”, robotul care spala geamuri, prezentat la Targul de la Berlin. Cu functioneaza aparatul de cafea inteligent [Corola-blog/BlogPost/92352_a_93644]
-
colț, nu le era teamă că cineva, ar fi îndrăznit, să caute în sacoșele lor din papură țesută în casă, se apropiau de sobă și-și încălzeau mâinile înghețate. Căciulile din blană de oaie erau scuturate de zăpadă direct pe podea, când mâinile se dezmorțeau, scoteau tabachera cu tutun și foița, dacă nu aveau, mergea și o bucată de ziar, și-și făceau o țigară.Mereu a fost fascinat, de faptul că știau câte fire de tutun să prindă între degetele
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
era infernal”, povestește, după 35 de ani de la dezastru, medicul stabilit în Statele Unite. Fălticeni Popescu spune că, atunci când s-a terminat cutremurul, a încercat să se întoarcă pe întuneric la pacienta abandonată pe masa de operație, lucru imposibil deoarece în podea se făcuse o gaură prin care credea că vede ceva de la etajul inferior. „Nu știam ce văd prin gaura aceea, dar de fapt vedeam bucătăria care era cu trei etaje mai jos”, a declarat medicul, precizând că adevăratul coșmar a
36 de ani de la cutremurul din 1977. Mărturii [Corola-blog/BlogPost/93019_a_94311]
-
doar prin simple impresii. Cum specialiștii studiaseră numai monumentele foarte bine sau bine păstrate, ignorând numeroasele biserici cu pictură mai prost sau chiar prost păstrate, Sorin Ullea a socotit că numai o cercetare exhaustivă a tuturor monumentelor din turlă până la podea, poate duce la concluzii ferme. Ca urmare, timp de doi ani - 1955-1957 - a cercetat toate ansamblurile bine sau rău păstrate din Moldova secolelor XV-XVI, arhitectură și pictură deopotrivă, ceea ce, cum am spus, nu făcuse nici un specialist înaintea sa. Numai așa
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383054_a_384383]
-
pe sub bănci. În uimirea sa, domnul Arsu s-a transformat în stană de piatră cu mâinile încrucișate la piept, lăsându-ne să alergăm disperați pe lângă el. După câteva minute a intrat și dumnealui în clasă, prefăcându-se că nu vede podeaua plină cu verziturile împrăștiate până la catedră și la tablă. Ne-a întrebat blând: - Ați învățat, copii, ce v-am spus azi dimineață? Câteva fete au îngăimat un „da!” anemic. Din partea băieților... liniște profundă, însoțită de priviri foarte mirate. Un fel
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
de copii creează irizări ca de oglindă spre iarna care-ncepe-a se grăbi și printre fulgii strecurați prin site s-or ridica fuioarele de fum din focurile aprige pornite de călătorii osteniți de drum cu spuzele rămase peste noapte podele s-or freca de sărbători să străluceasc`atunci când mere coapte se vor griji de dat la urători cât statul iernii ele împletite din vetre peste casele din sat vor ridica esențe risipite chemări pentru cei merși la colindat *** Ciclul "Iarna
SE PREGĂTESC FUIOARELE SĂ IASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383208_a_384537]
-
sunete scurte dar grave, anunță că mastodontul intenționează să se urnească ... O zvâcnitură și marea li se deschide în sfârșit, din întuneric. „ Și cam atât cu România .... Oare o să îi mai vad ?” O lacrimă sărată se sparge cu zgomot de podeaua întunecată a breakului național..... (va urma ) Referință Bibliografică: VIATA LA PLUS INFINIT (5) / Dan Gheorghilaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1797, Anul V, 02 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Dan Gheorghilaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
VIATA LA PLUS INFINIT (5) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383205_a_384534]
-
între bine și-ntre rău, Hai să nu lăsăm șansa speranței Prăbușită-n suflet ca-ntr-un hău. O să se cutremure pămîntul Cînd nu ne vom mai putea ierta, Prin odăi o să ne sufle vîntul, Și-or cădea icoane pe podea. Ce mai faci, dușmanul meu de sînge? Ce departe-am fost pînă acum!... Ca de-un frate,-o dragoste mă strînge, Și spre casa ta pornesc la drum. Nu-ți fă griji, căci ne vom recunoaște, ... Citește mai mult Hai
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
talerul balanțeiNumai între bine și-ntre rău,Hai să nu lăsăm șansa speranțeiPrăbușită-n suflet ca-ntr-un hău.O să se cutremure pămîntulCînd nu ne vom mai putea ierta,Prin odăi o să ne sufle vîntul,Și-or cădea icoane pe podea.Ce mai faci, dușmanul meu de sînge?Ce departe-am fost pînă acum!...Ca de-un frate,-o dragoste mă strînge,Și spre casa ta pornesc la drum.Nu-ți fă griji, căci ne vom recunoaște,... XIII. RECONDIȚIONARE, de Dragoș
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
Vrei să fii singur; să privești la pereți, să te uiți la tavan, să te gândești; să stai, ca mort, ceasuri în șir; să nu te întrebe nimeni, nu suporți să fii întrebat. Deschizi; cu hârțoagele întinse pe pat, pe podea, cu ultima frază jumătate așternută pe hârtie, jumătate stocată în memorie, încerci să te arăți politicos. Afli, rapid, ce s-a mai petrecut prin oraș, la Clubul literaților, în nu știu ce redacție, ce mai spun ziarele; îți zice că o dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în perioadele ei nefertile. ...Obosită, a adormit. Îi privești picioarele epilate. Se îngrijește. Arată bine. O acoperi. Sforăie ușor. Ceva de pisică blândă care pândește și-n somn. Mâna ei îți caută, bâjbâind, sexul. Te retragi ușor, te întinzi pe podea: ai o silă. Te gândești la Romancier: în mintea ta, el scrie. Se pregătește, în felul lui, să distrugă Stațiunea. Și, pentru a-i crea un motiv în plus, îi pregătești o surpriză. MAGISTRATUL. Într-o bună zi, s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a tutun și a parfum grețos. A sudoare și a picioare nespălate. A sex. Mai târziu ți-ai dat seama ce iz răspândesc femeile la ciclu, în sală erau destule. Toate miasmele. Dominate de cea de petrol. Pentru igienă. Săptămânal, podeaua de scândură era frecată cu motorină, de parcă, totodată, baraca era pregătită pentru a i se pune foc. Rulau filme cu război, de abia se încheiase unul. Din când în când - dar tot mai des - erau aduse filme cu dragoste: se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
se ridică mareea... — Norocul nu ne era scris În stele, frate. Dar poate că ai dreptate, să mai aruncăm o dată zarurile... răspunse bărbatul așezat la masă, arătând spre o casetă Întărită cu balamale de fier, care se afla deschisă pe podea. Grăbit, cu ajutorul tovarășului său, Își depuse scrierea Înăuntru, după care o Închise cu o curea din piele. Pe masă era o spadă lungă, cu garda după modelul cruciat, vârâtă În teacă. O luă și dădu să și-o Încingă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Înclinată spre tribord, cu chila atingând fundul, din pricina mareei scăzute Încă. Pe vela strânsă pe lângă catarg se deslușea roșul crucii. La pupa flutura un stindard negru, abia estompat de albul unui cap de mort. O mișcare convulsivă Însuflețea puntea. Pe podeaua de scânduri, Întreg echipajul, Înarmat, era pregătit să respingă, prin lovituri de vâsle, masa de fugari care căuta cu disperare să urce la bord. Amândoi se aruncară În apa scăzută, făcându-și loc cu forța printre fugari, strivind și călcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
era sufocantă, Însă, cel puțin, poetul nu era silit să stea cot la cot cu zbirii. Vehiculul Înaintă huruind pe caldarâm, tras de un cal care devia În continuu, la rândul său prea puțin convins de acea cursă nocturnă nefirească. Podeaua se hurduca pe dalele ce pavau strada, fără ca benzile din piele prin care era suspendată să poată atenua smuciturile. Migrena lui Dante se Înrăutățea, În acele zdruncinături chinuitoare. Prin deschiderea laterală, zări cum se perindau fațadele aspre ale vechilor ziduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
erau toate goale, trecând pe dinaintea ușilor deschise descoperi că În fiecare din ele exista un mic opaiț, care abia lumina spațiul dinăuntru, populându-l cu umbre. Nu izbutea să o găsească pe Pietra În nici o cameră, Sunetul pașilor săi pe podeaua din lemn revenea Într-un ecou confuz, amestecat cu un zgomot metalic. Ceva ce era sigur că mai auzise cândva. Vinul continua să Îl zăpăcească și Îi venea din ce În ce mai greu să deslușească tot ceea ce Îl Înconjura. De ce se afla acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
suficientă ca să permită să te orientezi În spațiul Îngust. Zări o lampă cu ulei, așezată Într-o nișă din perete. Scoase din pungă iasca și amnarul. De Îndată ce fu În stare să vadă pe unde pășea, urcă grabnic la primul etaj. Podeaua din scânduri scârțâia sub greutatea lui. Nădăjdui că se afla În mai bune condiții decât ușa. Locul unde se afla era și el aproape pustiu. Nu exista decât un pat grosolan din lemn, ușor Înfrumusețat de o pânză de in
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lui Da Vinci, mare amator de enigmistică, Îi pune pe eroii cărții, Sophie Neveu, nepoata sa, și profesorul american Robert Langdon, pe firul misterului Sfântului Graal este poziția În care custodele se așază, Înainte de a-și da obștescul sfârșit, pe podeaua Marii Galerii a Muzeului Luvru: dezbrăcat, cu brațele și picioarele depărtate, Întocmai ca În cunoscutul desen al lui Leonardo, pe care Îl aflăm astăzi reprodus pe unde cu gândul nu gândești. Este acel desen În care un bărbat cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
degrabă lipsa progreselor - și mă enervam tot mai tare pe reportofon, de parcă el era vinovat. Ajunsesem să-l urăsc cu patimă irațională, transferându-mi neputința asupra bietului mecanism, pe care am avut de nenumărate ori impulsul să-l zdrobesc de podea. De atunci, am rămas cu o fixație negativă la ideea de Înregistrare, nu mai suport reportofoane, microfoane și orice alte lucruri de-astea oribile, Îmi fac rău. Înțelegi acum de ce ți-am cerut mai devreme să-l Închizi... Până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
-i spun decât că, dacă ne păstrăm capul pe umeri, totul o să fie bine, Însă n-aș băga mâna-n foc că am vorbit pentru el sau pentru mine, a Încheiat Roger Howard, plecându-și parcă vinovat privirea verde În podea. Reacția mea la problematizările mistico-tenebroso-țuguiate ale celor doi fizicieni a fost una de iritare mitocănească. „Păi, dracu’ v-a pus? Intrați cu capul Înainte, ca orbeții, În tot felul de daraveri nebuloase, iar când Începe să se-ngroașe gluma, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Adevărul este că timp aș fi avut, dar m-a Împiedicat un impuls de copil naiv care, căpătând mașinuța dorită, n-o ia din prima la smotocit: mai Întâi o admiră de la distanță, o așază pe masă, pe scaun, pe podea și sub ochii maică-sii, bucurându-se de existența ei, de faptul că a părăsit vitrina, poposindu-i, În sfârșit, În brațe. Îmi prelungisem așteptarea, inclusiv Încercând să-mi imaginez ce revelații voi afla Între acele coperte din piele, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sâcâitoare. Eveline stătea În picioare Înaintea mea, așteptând să mă Îndrept spre ușă. Sub apăsarea privirii ei, mai mult decât din convingere și imbold lăuntric, am făcut șovăielnic doi-trei pași, apoi m-am oprit din nou, uitându-mă prostește În podea și mușcându-mi buzele ca un adolescent În pragul primei declarații de dragoste din viață. - Ești sigură că totul e OK? Că n-am omis și n-am greșit nimic? Iartă-mă, o să plec Îndată, dar... Poate ar fi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
atenți să nu scăpăm nici o nuanță, nici un amănunt nelalocul lui. Pe coridoarele înalte, pâsloase, unde, cum spuneam, nu zăreai picior de eunuc fără picior de cadână, însuși viziriul, cât era el de viziriu, umbla parcă mai aplecat, mai adus spre podea și ținea dreapta. Pe stânga, în sens invers, trece când vreun sol prăfuit, când vreun pașă beștelit, când vreo cadână urmată de un parfum amețitor în care descopereai insensibilul eunuc. După ce, spre mirarea moldovenilor, trecu și-o cămilă cu una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o problemă - spuse viziriul. O gândire neîntreruptă încinge capul și apar greșeli. Țin minte că acum vreo patruzeci de ani eram copil de casă la răposatul sultan Kazayangil - țină-l Alah în haremul lui! - și într-o după-amiază, în loc să frec podelele, frecam mangalu’, cum se zice. Mă vede sultanul și-mi spune: „Ce faci, bre, aici după perdele?” „Mă gândesc, prea-mărite”, zic eu. „în casa mea, bre?!” face el și dă-i și arde-i, că de-atunci gândesc numai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]