3,697 matches
-
ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Procuratorul Ponțiu Pilat fu anunțat de vizita tetrarhului Irod Antipa. Acesta venise din vechiul palat al Hasmoneilor care era reședința sa de la Ierusalim și care se afla în imediata apropiere a fortăreței Antonia. Procuratorul îl pofti pe înaltul oaspete și aliat al Romei în sala ,,Augusta” știind bine că tetrarhului îi plăcea luxul exacerbat, opulent, iar încăperea respectivă părea să-l satisfacă pe Irod care privi cu invidie în timp ce intra, splendidul mozaic, coloanele de marmură aliniate
FRAGMENTUL NR. OPT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380828_a_382157]
-
și ,,uitase” se pare vechea poveste cu interdicțiile impuse de lege. Ponțiu Pilat știa totuși că terarhul era foarte viclean și avea o înnăscută abilitate în a se eschiva. Așa făcuse și când acesta venise în Cezareea Palestinei și fusese poftit cu ocazia aceea la un banchet. Tetrarhul pretextase atunci că venise să revadă orașul construit de tatăl său, Irod cel Mare, care îl reconstruise din temelii pe locul mai vechii colonii grecești, numită Turnul lui Straton. Acceptase totuși să meargă
FRAGMENTUL NR. OPT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380828_a_382157]
-
la motor. După nici o jumătate de oră, i-a prins foamea. Au găsit un refugiu, ca cele de pe autostrăzi. Emil și-a desfășurat pe masă merindea adusă de-acasă. A crestat slana și ceapa cu o brișcă și i-a poftit la masă. Întîi, a sorbit un pahar de pălincă. Așa se obișnuiește în Ardeal, ca nu cumva musafirii să creadă că în sticlă e ceva periculos. Ceilalți doi, au ciocnit prietenos, dar numai au gustat. Căpitanul era obișnuit cu whisky
TREI ÎNTR-O ARCĂ, PLUS COCOŞUL de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380983_a_382312]
-
un castronel mai mic, ca pentru el, îl umplu cu borș fierbinte, îi zise să mai lase, să se răcească, să nu-și opărească cerul gurii. Luase dintr-un dulăpior și o pâine de casă, o tăie bucăți, și-l pofti pe copil la masă. Sedus de noutatea mâncării și de mirosuri, băiatul începu să ducă lingura între castronel și guriță. - Cum e, puiule, e gustos ? - Da, buni, acum îmi place! - Ei, vezi ce băiat mare și frumos are bunica? Dacă
MOFTURI LA MANCARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374321_a_375650]
-
ionatan pe care și acum îl mușcă flămândă după orele de școală. Ea reia acțiunea într-un continuum al speranțelor și intru în acel joc privind mărul care acum este cât blocul și roadele lui hrănesc păsările Bucureștiului și oamenii poftindu-i esențele. Și mi-ar plăcea, Victore, spirit al meu cu coiful pe-o ureche, să redevin femeia începuturilor de viață în care visam să fiu mamă, să simt mișcările pline de taine ale viitoarelor vieți, să alăptez, să fiu
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
Fata s-a desprins din îmbrățișare, l-a luat de mână pe Matei și au pornit spre locuința mătușii. Ora nu era prea târzie, dar nici devreme nu era. Mătușa Zamfira nu a fost surprinsă de vizită și i-a poftit pe tineri în casă. Zmeurica a mers cu mătușa în altă cameră și la revenire au mai stat puțin de vorbă după care mătușa a mers în altă cameră și a revenit după puțin timp, spunându-le tinerilor că pot
6 ZMEURICA; NOAPTEA ALBĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374435_a_375764]
-
la școală, a venit un copil nou, cu totul diferit. Se numește Adrian. Când a intrat în clasă, părea absent, înfricoșat și speriat. Ne-a salutat timid, în timp ce doamna profesoară îl prezenta. Mi se părea un băiat obișnuit. L-a poftit să ia loc în bancă. El a mers printre bănci până la locul indicat, s-a așezat și a rămas tăcut, până la sfârșitul programului. Abia după câteva zile am aflat că el are o problemă cu auzul. Adrian nu auzea nimic
SUFLET DE COPIL de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374489_a_375818]
-
nu era nimeni acolo, dar, în următoarea secundă, toți colegii se ridicară de sub bănci, în timp ce strigau în cor: ”SURPRIZĂ” !!! Nu-i venea să creadă că au făcut așa ceva pentru el și îl bufni plânsul. Doamna dirigintă, împreună cu părinții lui, îl poftiră pe sărbătorit să vizioneze filmulețul pregătit de ei. Adrian s-a bucurat foarte mult, când a aflat că atâta lume ține la el. De multe ori îmi imaginez cum ar fi să nu aud vorbele părinților, să nu aud râsul
SUFLET DE COPIL de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374489_a_375818]
-
un ștergar și luă drumul târgului. Ajunsă, nu găsi loc neam să-și așeze corfița. Un sătean vindea pe o măsuță verdețuri. O chemă și-i făcu loc lângă ștevia și ceapa lui verde. Muica Lina tocmai dezvelise marfa și poftea din priviri mușterii pentru ăle douăsprezece ouțe, când se trezi certată de omul cu ordinea în piață. O alungă de-acolo. Să se ducă în partea cu păsări și animale, să nu-i strice lui... rânduiala! Și, nici una, nici două
POVESTE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374533_a_375862]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > LA UN PAS DE INFINIT... Autor: Gheorghița Durlan Publicat în: Ediția nr. 2318 din 06 mai 2017 Toate Articolele Autorului LA UN PAS DE INFINIT... Poftiți! Luați-o înainte! Eu mă retrag din cursa nebunească Și vreau să stau pe margine, cuminte, Ferindu-mă de turma ce-ar putea să mă zdrobească. Nu știu nici cât de lung e acest drum, Cu ce viteză și-n
LA UN PAS DE INFINIT... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374636_a_375965]
-
de-al meu umblet. Voi alergați, eu vin încet pe jos! Mă uit mirată-n urmă, înainte... Prin ceață nu văd începutul, nici sfârșitul. Adulmec însă, pe aproape, -nșelătoare, o prăpastie cuminte Și simt că orice pas îmi poate-aduce infinitul... Poftiți! Luați-o înainte! Grăbiți-vă să fiți voi primii-n cursa nebunească! În față vă așteaptă prăpastia cuminte, Ce soarbe-n infinitu-i drumeții, să-i zdrobească... Prof. Gheorghița Durlan Referință Bibliografică: LA UN PAS DE INFINIT... / Gheorghița Durlan : Confluențe Literare
LA UN PAS DE INFINIT... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2318 din 06 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374636_a_375965]
-
se confundă cu orbirea, prostia și naivitatea. Niciodată bunătatea și mărinimia nu trebuie să se prefacă în acea jalnică și absurdă slăbiciune care să îngăduie ne-oamenilor să calce în picioare cele sfinte și mărgăritarele. (24) Îl slăvim pe Domnul poftind la cină pe cei desconsiderați, nu numai pe cei sărmani ci în general pe cei care nu se bucură de atenția semenilor, cei uitați sau părăsiți. Acestora să le dovedim gentilețe, cuviință, solicitudine. (25) Note bibliografice: 1. N. Steindardt, Jurnalul
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
Ce să-i faci, mă voi sacrifica și eu cu ce am la îndemână. Asta este, spuse George mucalit jucând rolul resemnatului. - George, lasă fetele să se așeze cum doresc, nu le mai necăji. - Dar ce le fac eu? Domnișoarelor, poftiți, vă rog, luați loc la masă, să putem face comanda. Fetele erau vesele, cu toate că în sufletul Anei era puțină nedumerire. Atât Marius cât și Aurel sau referit la o surpriză și nu au găsit decât o masă simplă, adevărat atent
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
nu era să-i mănânce pe toți zece și să lase impresia de nehalit... Părinții fetei simpatice și brunete erau oameni foarte simpli care nu cunoșteau aceste reminiscențe mic burgheze în comportament. Așa că peste vreo săptămână, cînd Boris a fost poftit din nou la ei, l-au primit cu aceași căldură, cu ceai la discreție din același samovar, cu zahăr cubic în farfurioară, dar numai cu nouă covrigi crocanți, cu mac... Boris a observat, sau nu, amănuntul, nu a spus bineînțeles
SCHIŢE UMORISTICE (50) – O ISTORIE CU COVRIGI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373518_a_374847]
-
cu această ocazie am descoperit în persoana domnului Petru Radu, director și a doamnei Alina Hucai, redactor șef, oamenii cel mai competent făuritori de bijuterii livrești)! Ca să fac un bine scriitorilor ce stau la rând pe la edituri din București, îi poftesc să își îndrepte pasul către „orașul unei mari iubiri”, Iași, și voi avea astfel ocazia să demonstrez prin ei că am avut dreptate spunând că Editura „Sedcom Libris” surclasează în valoare sub toate aspectele, multe edituri de faima Capitalei. Aurel
ARTIŞTII, O DRAGOSTE NEÎNŞELATĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373555_a_374884]
-
picioarele pe drum drumul fuge înapoi nu se alătură nicicum nici dorințelor din noi fuge umbra drumul zboară peste munți și peste văi numai gândul ne măsoară printr-o ramură de clăi umblă ziua pe perete cu privirile-n tavan poftind doar umbrele drepte și coralii de mărgean iar pe degetele umbrei timpul iată înflorește până-n dosul stins al curbei unde văzu-ți înlemnește stai aplecă-te spre zi și măsoară-ți precis unghiul ca să poți curat trăi tu să fii
CU UMBRA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373601_a_374930]
-
de educație sexuală, altele ar fi gusturile și rezultatele. Dumnezeu vine la noi sub diferite chipuri, dar numai de noi depinde să-L recunoaștem. El stă la ușă și bate. Să-I deschidem, să-L lăsăm să aștepte, să-L poftim altădată? Iată dilema creștinului din zilele noastre. Suntem veșnic ocupați, tulburați, n-avem timp de El, neștiind că de fapt, n-avem timp pentru propriul suflet. Și respingându-L, alungându-L, ne primejduim veșnicia și propria mântuire. Partea a doua
POEZII DE PUS LA ICOANĂ DORINA STOICA, IZVORUL ÎNDEPĂRTAT, (POEZIE ORTODOXĂ), Editura Pim, IAŞI, 2009 DE CEZARINA ADAMESCU de DORINA STOICA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371538_a_372867]
-
Altă proza notabilă este „Calul” - de un realism crud, în care, Florea Gheorghe își duce animalul bătrân la moarte, într-o văioaga și acordându-i o ultimă favoare: îi dă apă să bea pe saturate din jgheabul de la fântână, cât poftește, fără să-l mai suduie. Cu o falsă mânie însă, de fapt, o rămășită de tandrețe pentru animalul care-l slujise toată viața. S-ar zice că țăranul, înduioșat, se va întoarce din drum și-și va mâna gloaba în
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
PREDAAltă proza notabilă este „Calul” - de un realism crud, în care, Florea Gheorghe își duce animalul bătrân la moarte, într-o văioaga și acordându-i o ultimă favoare: îi dă apă să bea pe saturate din jgheabul de la fântână, cât poftește, fără să-l mai suduie.Cu o falsă mânie însă, de fapt, o rămășită de tandrețe pentru animalul care-l slujise toată viața. S-ar zice că țăranul, înduioșat, se va întoarce din drum și-și va mâna gloaba în
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
al lui Baraba. Mâțan văzu primul hanul grecesc în care intrase Baraba. Intrară înăuntru iar la ora aceea din dimineața nu era nimeni în han. Hangiul își făcu imediat apariția făcând o plecăciune cu un ștergar în mână. -Poftiți arhonda! Poftiți! Avem friptură de miel și vin de Lesbos, preaputernicilor! Cei doi pătrunseră înăuntru și se așezară la una din mese. -Tu esti hangiul aici? întreba unul dintre cei doi. -Eu sunt ! -Adu ce vrei, dar mai repede. Hangiul își freca
AL CINCELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374906_a_376235]
-
tufelor cu orizontul de așteptare răpus... (Toamnă) Periplul gnoseologiei artistice se încheie cu axioma axiomelor: fenomenele lumii materiale sunt nu doar impermanente, ci cvasi-iluzorii, blocul lor e casabil, fragmentat, totul, în lumea tangibilă, se destramă și piere: Lucrul care mă poftește prin toate ferestrele spiritului să-i dau de capăt investește în mine vitalitatea unei ploi mă înrobește atâta dragoste de neuroni îmi pune capul pe butuc își ia asupră-și trăsăturile efemere slăbiciunile iluziile nedigerate Astfel beau cu plăcerea oferită
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI ION SCOROBETE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374141_a_375470]
-
ALTA PACE Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 277 din 04 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Napoleon se joacă-n Europa, Pornește-n marș grăbit spre răsărit. Împarte harta, cum dorește pofta, Pofta lui și a firii ce-a poftit. Omoară mișelește tot norodul. O moară de război se sparge-n râu. A câta oară se acoperă pământul De sângele ce curge peste grâu. Apare Hitler, führer mare, Pornește tancul peste văi. Și cucerește la-ntâmplare Ca să apară oameni noi
ALTA PACE de PETRU JIPA în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375354_a_376683]
-
lung, de culoarea celui mai curat aur, strălucea risipind întunericul, așa încât tatăl flăcăului se retrase în galeria prin care veniseră pentru a nu fi descoperit. - Iubitul meu, susură glasul cristalin al fetei, ai venit! Îl mângâie și îl iubi cât pofti, după care îi umplu punga cu aur, șoptindu-i tainic: - Nu uita, să nu spui nimănui despre mine! Dacă ai să faci asta, nu vom putea să mai fim împreună niciodată. De parcă ar fi putut spune cuiva această grozăvie, râse
SĂNDRUŢU ŞI VÂLVA BĂII de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375404_a_376733]
-
Dacă pentru mine este târziu, pentru tine cum este? - Mie îmi place noaptea, oricum nu văd prea bine și lumina zilei mă supără. Acum mă întorceam acasă și m-am abătut doar cât să iau o gură de apă. - Atunci, poftește și bea cât ai poftă! - Dacă nu ți-e cu supărare, aș vrea să te rog ceva că văd că nu ești numai foarte frumoasă ci și foarte bună. - Meșteșugite cuvinte ți-ai ales cârtițo, dar nu duc lipsă de
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
la ce îți folosește? -Stăpânii mă țin legat Să n-alerg hoinar prin sat. -Hoinar!? Hoinar!? Nu cunosc și n-am habar! -Uite-așa, cum stau acum De vorbă cu tine-n drum. -Și-mi mai spui că este bine Și mă poftești să stau cu tine! Să renunț la libertate Ca să mănânc pe săturate? Nu, amice! Mulțumesc! Am să vin să te privesc Când vei fi legat la soare, Hulit de insecte zburătoare. Ce-or să-ți zburde pe la nas! Nu vei
LUPUL ȘI CÂINELE de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375506_a_376835]