3,116 matches
-
zboară avioanele cu reacție, în partea de jos a acestei pături; mezosfera - cuprinsă între 50-80 Km, ionosfera (termosfera) - are o grosime de 450Km, aici undele radio sunt reflectate de acest strat, și tot aici este locul în care apar aurorele polare; exosfera este stratul cel mai de sus al atmosferei, nu conține decât particule extrem de rare de hidrogen, merge de la 500 Km până la 100.000 de km deasupra Pământului cu temperaturi foarte joase. Concluzie: încălzirea atmosferei are loc indirect, prin intermediul suprafeței
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
de maximă presiune: zona minimelor ecuatoriale (de o parte și de alta a Ecuatorului, până la 50ș latitudine); zonele maximelor subtropicale (la aproximativ 30ș latitudine nordică și sudică); zonele minimelor subpolare (la aproximativ 60ș latitudine nordică și sudică) și zonele maximelor polare (în regiunea polilor); În continuare aflăm formele în care se află apa în mediul înconjurător și în ce condiții ea trece dintr-o stare de agregare în alta. Să încercăm o definire a norilor ei sunt făcuți din apa evaporată
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
sau 22 decembrie Prin mișcarea de precesie, cu perioada de circa 26 mii de ani, axa polilor tereștri descriu sub influența Soarelui și Lunii, un con cu vârful în centrul Pământului. Acest lucru ne indică faptul că dacă actualmente steaua polară este steaua Alfa din constelația Ursa Mică, în trecut acest rol îl aveau alte stele. Știați că : planeta noastră s-a format acum 4.500 de milioane de ani în urmă ? Inițial a fost un imens nor de praf și
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
forme, în cele mai variate locuri. În stare lichidă sub formă de apă sărată existentă în oceane și mări, apă dulce în apele curgătoare, stătătoare, precipitații lichide, ploi și ape freatice sau subterane; în stare solidă o întâlnim în calotele polare, ghețari, aisberguri, zăpadă, dar și ca precipitații solide sau ninsoare. Sub formă gazoasă apa se găsește în atmosferă alcătuind norii sau fin difuzată în aer, determinând umiditatea acestuia. Apa este cel mai răspândit element din natură și din corpul uman
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
de producerea unui flux intens de particule atomice, încărcate electric: vântul solar. Cele care au mai multă energie ajung până la Pământ în câteva ore și se strâng în jurul planetei noastre. Pătrunzând în atmosferă, ele produc raze mișcătoare frumos colorate, aurorele polare. În emisfera nordică acestea sunt numite și aurorele boreale; în emisfera sudică sunt numite aurorele australe. Ele au aspectul unor perdele mari, roșiatice sau verzui, care unduiesc pe cer. Se pare că variațiile activității solare influențează clima de pe Pământ. Astfel
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
lunare și principalele cratere precum Copernic, Arhimede, cu nume folosite și-n zilele noastre? • Luna este lipsită de atmosferă și apă? Însă, sunt șanse ca polii lunari să ascundă o cantitate de gheață în amestec cu nisip pe fundul craterelor polare, unde temperatura este permanent de -200șC; condiții extreme la care acest amestec formează un materialul de duritatea pietrei; • Suprafața Lunii este extrem de accidentată? Avem cratere cu diametre de sute de kilometri, munți înalți de 9 Km și prăpăstii adânci de
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
numesc meteorologi ? Ei folosesc fotografii cu infraroșii, făcute de sateliți, pentru prognozarea vremii. Există două tipuri de sateliți - geo-staționari - poziționați într-un loc fix, deasupra Ecuatorului, ei reușind să fotografieze toată suprafața Pământului, pentru că el se rotește sub ei și polari - deplasându-se pe orbita Pământului, trecând pe deasupra polului Nord și Polului Sud pe fiecare orbită. * Coincidență sau adevărata legătură dintre micro și macrocosmos? Cifra 25.920 corespunde în același timp și omului, cât și Sistemului Solar. Ce reprezintă? Timp de
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
preponderent ionică în CsF, NaCl, etc, sau preponderent covalentă în moleculele de H2, X2, O2, N2 etc, dar niciodată nu este pur ionică sau pur covalentă existând o tranziție de la un tip de legătură la altul. De exemplu, legătura covalentă polară din molecula de acid fluorhidric, face trecerea dintre legătura ionică și cea covalentă, etc. Facem observația că molecula își păstrează semnificația strictă numai în stare gazoasă, unde într-adevăr se poate vorbi de o entitate fizică independentă. I.2.5
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
sunt atomii gazelor rare, moleculele nepolare H2, X2, O2, N2, CO2, CH4, s.a. Forțele Van der Waals sunt de trei categori: 1. Forțe de orientare 2. Forțe de inducție 3. Forțe de dispersie Forțele de orientare se manifestă între molecule polare, care posedă dipoli permanenți, fiind atractive de tip dipol-dipol; de exemplu apă-alcool etilic. Moleculele pot fi considerate dipoli electrici, deoarece centrul sarcinilor pozitive nu coincide cu centrul sarcinilor negative. în acest caz dipolii tind să se orienteze paralel, cu momentele
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
centrul sarcinilor negative. în acest caz dipolii tind să se orienteze paralel, cu momentele dipolare coliniare, orientare ce este permanent deranjată de agitația termică în așa fel încât se stabilește o distribușțe statistică. Forțele de inducție se realizează între molecule polare și nepolare uneori acționând în același sens cu forțele de orientare. Moleculele polare pot induce un moment de dipol în molecule nepolare, și apoi cei doi dipoli, indus și inductor se atrag. Forțele Van der Waals de dispersie acționează între
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
momentele dipolare coliniare, orientare ce este permanent deranjată de agitația termică în așa fel încât se stabilește o distribușțe statistică. Forțele de inducție se realizează între molecule polare și nepolare uneori acționând în același sens cu forțele de orientare. Moleculele polare pot induce un moment de dipol în molecule nepolare, și apoi cei doi dipoli, indus și inductor se atrag. Forțele Van der Waals de dispersie acționează între toate tipurile de molecule; în cazul moleculelor nepolare este singurul tip de forțe
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
caz se realizează o restrângere a moleculelor. I.2.6. Interacțiunea hidrofobă Un caz particular de legătură ce apare între anumite structuri biologice o constituie legătura hidrofobă. Interacțiunile hidrofobe apar atunci când anumite grupări nepolare se gasesc în prezența unui mediu polar, grupările nepolare având tendința de asociere între ele. Prin dizolvare, orice moleculă face ca moleculele de apă cu care vine în contact să realizeze un număr mai mic de punți de hidrogen (eventual realizânduse punți de hidrogen între apă și
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
electroni neparticipanți. Totuși structura moleculei de apă nu este simetrică. Datorită structurii asimetrice, sarcinile pozitive predomina la nivelul celor doi atomi de hidrogen, pe câmd cele negative predomină la capatul opus al moleculei.Fiecare legătura OH are un caracter puternic polar. Din puncrul de vedere al repartiției sarcinilor electrice pozitive si negative, molecula de apă formeaza deci un dipol electric. Apa este un dipol permanent cu momentul 1,8 Debye. Molecula de apă creează în vecinatatea ei un câmp electric intens
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
1.4. Structura membranei In prezent este unanim acceptat că membranele celulare sunt alcătuite dintr un strat dublu fosfolipidic în care sunt împlântate proteinele. Moleculele fosfolipidice sunt dispuse într-un strat dublu, părțile lor hidrofobe venind în contact iar cele polare rămân libere epre exteriorul, respectiv interiorul celulei. Poziția proteinelor este arbitrară, ele se află din loc în loc, unele traversând complet membrana, iar altele nu. Membrana hematiilor este una din din cele mai studiate membrane și structura acesteia este dată în
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
duritate mică grafitului și proprietatea de clivaj (desprindere în foițe). Rețele atomice mai formează siliciul, germaniul, carbura de siliciu (SiC), sulfura de germaniu (GeS2), azoturile, fosfurile. Rețele moleculare În acest caz, nodurile rețelei cristaline sunt ocupate de molecule nepolare sau polare, mai mult sau mai puțin deformate, în funcție de mărimea momentului dipol (fig. 1.5.). Fig. 1.5. Tipuri de rețele moleculare Forțele ce mențin moleculele în cristal sunt de natură van der Waals, de dispersie în cazul moleculelor nepolare și de
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
orientare în cazul celor polare. Forțele de coeziune fiind slabe, cristalul se topește la temperatură joasă, densitatea și duritatea sunt mici, iar presiunea de vapori relativ ridicată. În rețele moleculare cristalizează majoritatea hidrocarburilor și a nemetalelor. Rețelele cristaline cu molecule polare sunt întâlnite la combinațiile organice. Rețele metalice Nodurile rețelelor metalice sunt ocupate de ioni metalici pozitivi și de atomi neutri, iar între noduri există electroni ce nu intervin în legături și se pot deplasa liberi prin cristal. (fig. 1.6
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
adsorbției electroliților tari, constituția cristalină a adsorbantului influențează puternic acest fenomen. Din acest punct de vedere, adsorbanții uzuali sunt de două tipuri: cu rețea atomică - formează legături covalente - sunt denumiți și nepolari; cu rețea ionică - au legături electrovalente - sunt adsorbanții polari. În general, adsorbanții nepolari nu adsorb electroliți sau îi adsorb foarte slab. Dimpotrivă, pe adsorbanții polari, adsorbția electroliților este foarte puternică și are un caracter selectiv, fiecare adsorbant manifestând preferință fie pentru cationi fie pentru anioni. Această selectivitate este determinată
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
adsorbanții uzuali sunt de două tipuri: cu rețea atomică - formează legături covalente - sunt denumiți și nepolari; cu rețea ionică - au legături electrovalente - sunt adsorbanții polari. În general, adsorbanții nepolari nu adsorb electroliți sau îi adsorb foarte slab. Dimpotrivă, pe adsorbanții polari, adsorbția electroliților este foarte puternică și are un caracter selectiv, fiecare adsorbant manifestând preferință fie pentru cationi fie pentru anioni. Această selectivitate este determinată de: încărcarea electrică a suprafeței solide; natura ionilor; pH-ul soluției. Astfel, suprafața încărcată electric negativ
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
structură: [m AgI · n Ag+ · (n x) NO3-]· x NO3133 Coloizii liofili sunt mai stabili datorită faptului că prezintă micele înconjurate cu un strat protector din mediul de dispersie. În cazul coloizilor hidrofili, acest strat protector este format din moleculele polare ale apei, orientate în jurul micelei în funcție de încărcarea electrică a acesteia. 2.5. Proprietățile sistemelor coloidale Caracteristicile generale ale coloizilor se referă la fenomenele lor cinetice, optice, electrice sau de suprafață. 2.5.1. Proprietăți cinetice 2.5.1.1. Difuziunea
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
exemplu. Ei provin din polimerizarea compușilor organo - silicici micromoleculari, precum sunt cei rezultați prin acțiunea compușilor organo - metalici cu magneziu, zinc etc. asupra halogenurilor de siliciu. În ceea ce privește polielectroliții coloidali, foarte mulți compuși macromoleculari au proprietatea de a disocia în mediile polare (în special în apă) în ioni de sarcini electrice de semn contrar. Acești electroliți macromoleculari, denumiți de J. Stauff polielectroliți, au însușiri comune electroliților dar și o serie de proprietăți specifice, coloidale. Polielectroliții disociază după schema generală următoare: PiXi ↔ Pii
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
complexant este sarea de sodiu a acidului etilen-diamino tetraacetic, EDTA. Limita inferioară a numărului de atomi de carbon de la care încep anomaliile și celelalte comportări caracteristice ale săpunurilor este jC = 9. Agenți neionici Acțiunea liofilă pe care o exercită grupa polară a moleculelor amfifile ionice poate fi susținută și de alte grupe neionice, cum sunt grupele -OH ale zaharurilor și ale altor compuși organici asemănători. Substanțele formate din astfel de molecule amfifile dar neionice se numesc agenți activi de suprafață neionici
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
soluție, care se tulbură ca și soluțiile de săpun. Temperatura minimă la care are loc acest efect al agenților neionici a fost denumit punct de ceață. Coloranți coloidali Coloranții organici care au în general molecule foarte mari, legate de grupări polare acide sau bazice, prezintă deseori capacitatea de a se asocia, la concentrații mai mari, în soluții coloidale. Datorită formei plate pe care o au inelele aromatice din care sunt formate, moleculele coloranților organici se asociază prin suprapunere, formând micele lamelare
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
acoperire; producerea ploilor artificiale; pulverizarea combustibilului în motoarele cu reacție; în vopsitoria auto; aplicarea unor tactici militare (inhalații, fumuri toxice, perdele de camuflaj). 3.1.3. Emulsii Sunt sisteme eterogene alcătuite dintr-un lichid nepolar (numit și ulei) și unul polar, total sau parțial nemiscibil cu primul. Au grade de dispersie cuprinse între 5·103 - 105/cm și dimensiunile particulelor (picăturilor) între 10-3 - 10-5 m. După diferite criterii de clasificare, putem întâlni mai multe tipuri de emulsii: a) după natura celor
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
Adv. Împreună cu, și cu. Și cel din urmă (dintr-o serie de numere, de date etc.) - Din fr. inclusif. (DEX 2). 3 ZONĂ, ZONE, s.f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate în funcție de poli, de cercurile polare și de tropice și caracterizate printr-o climă specifică. Zonă temperată. Zonă ecuatorială. (Astron.) Fiecare dintre părțile cerului corespunzătoare celor cinci zone (1) ale Pământului. 2. Porțiune dintr-o întindere, dintr-un ansamblu, dintr-un tot, delimitată pe baza unor
[Corola-publishinghouse/Science/85023_a_85809]
-
mai jos. Fram se imită pe el singur, făcând în chip caraghios, cu strâmbături și căzături, tot ce făcuse mai înainte cu seriozitate. August cel prost zburda în jurul lui, țopăia și strigă cât îi ținea gură..." (Cezar Petrescu "Fram, ursul polar") 3. Lucrări scrise, la început de an școlar, de trimestru, de capitol. La fiecare început de an, trimestru, capitol se contează pe cunoștințele precedente cu care elevii încep o nouă sarcina. Această constatare se face într-un test de cunoștințe
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]