9,887 matches
-
o scrisoare de acreditare destinată lui Bem și iscălită de Ion Ghica, în numele partidei naționale românești, în care era subliniată însemnătatea reconstituirii Poloniei pentru români, erau evocate relațiile strânse între români și emigrații polonezi, exprimându-se bucuria în legătură cu prezența generalilor polonezi în fruntea armatelor maghiare și speranța, „în ce ne privește [pe noi românii — n.n.], că excelența voastră va distruge ura de rase, abil fomentată de politica înveterată a Austriei, între maghiari și români din Transilvania și Banat, consacrând drepturile imprescriptibile
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Transilvania și Banat, consacrând drepturile imprescriptibile ale acestor popoare, un acord și o înțelegere atât de necesare în ziua primejdiei”. La Panciovo, N. Bălcescu și Ilinski au purtat convorbiri cu Perczel, Ilinski amintind că agenții români se aflau sub protecția poloneză. După cum se știe, la 16 mai 1849, N. Bălcescu și însoțitorii săi s-au prezentat la Bem cu scrisorile de recomandare ale lui Michal Czajkowski și Bystrzanowski. Spre surprinderea delegaților români, Bem l-a primit foarte rău pe Ilinski, iar
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
opera lui Adam Czartoryski, care, împreună cu cehul Rieger, izbutise să-i convingă pe Teleki și Pulszki să acorde croaților, sârbilor și românilor deplină autonomie. Din nefericire, Kossuth respinse acordul. Totuși, acel protocol - cum bine observase Handelsman - a înlesnit acțiunea emisarilor polonezi și românii pe lângă Avram Iancu în legătură cu formarea unei legiuni româno-polone. Atingerea acestui din urmă obiectiv presupunea însă acceptarea de către maghiari a propunerilor făcute de Michal Czajkowski, N. Bălcescu și Cezar Bolliac, în care scop Zamoyski a fost trimis în Ungaria
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
au fost preluate de Bystrzanowski „ca să ceară și el aceia pentru slavi”. La mijlocul lunii iulie, N. Bălcescu nota satisfăcut că „Bem e cu totul pentru noi”, că primise poruncă, dictată chiar de Bălcescu, să conlucreze cu românii și că legiunea poloneză a refuzat să meargă contra lui Avram Iancu. La 1 iulie, N. Bălcescu comunica lui Ion Ghica cum Bem ceruse „a face pace cu românii” lui Avram Iancu, că polonezii au cerut de la Bem ca ei să nu se bată
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la 23 iunie 1849, din Pesta, lui Michal Czajkowski, că Ungaria trebuie să devină un stat federal, în a cărui Dietă slavii și românii vor avea majoritatea. Gândul la rolul preponderent al elementului slav i-a împins pe unii emigrați polonezi pe poziții greșite, de natură să zdruncine încrederea maghiarilor. În această privință, semnificative sunt rapoartele lui Lenoir, începând cu iulie 1848, și cele ale lui Tretter, din decembrie același an, în care se cerea sprijin pentru Jelacici, care ar fi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
fost arestat la Iași preotul catolic Eugen Zapolski, iar la Galați, Tretter, care a fost predat Consulatului țarist din București. O lună mai trziu, la cererea generalului Moller, era căutată în Moldova broșura Towarzystwo demokratyczne Polskie do slowian (Asociația democratică poloneză către slavi) iscălită, printre alții, de Ludwig Mieroslawski și Stanislas Worcell, și erau urmăriți polonezii Fink și Trszinski, plecați din Londra cu destinația Moldova. Făcându-se ecoul reacțiunii țariste, „Albina românească” cerea, în mai 1849, nici mai mult, nici mai
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ultimului său detașament din Moldova (comandat de Tuzson). De altfel, încrederea în turci a fost una din marile erori ale emigrației polone în genere, atunci și mai târziu. Acea încredere a mers - cum s-a spus - până la exaltare în presa poloneză - ca de pildă în „La Pologne” - care socotea iminentă o angajare a Turciei contra Rusiei. Dar după cum se știe, Turcia a evitat războiul, a menajat, ce-i drept, pe polonezi și unguri și a dat satisfacție Rusiei, de care „se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
puteau și nici nu se gândeau să îmbrățișeze cauza revoluționarilor luptători pentru emancipare socială și națională. Ele îi foloseau în măsura în care îi puteau fi utili contra Rusiei țariste. Poarta nu era pregătită atunci să meargă până unde doreau, de pildă, emigrații polonezi și români, adică până la o angajare militară. De altfel, o atitudine activ dușmănoasă a Porții față de Rusia fusese prevăzută de aceasta din urmă, care luase măsuri preventive. În aprilie 1849, de pildă, generalul Grabbe se afla la Constantinopol cu misiunea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Se știe că Adam Czartoryski se opunea unei diversiuni armate în Galiția, susținând că Galiția nu trebuie răsculată decât cu ajutorul imediat al unei armate ungare, ce ar fi trecut Carpații. Momente favorabile împlinirii acestei idei n-au lipsit în teritoriile poloneze. În martie-aprilie 1849, de pildă, izbucniseră răscoale țărănești în Cracovia, provocate de recrutări, ceea ce l-a făcut pe Agaton Giller să noteze că atunci ar fi fost prilejul unei intervenții a revoluției maghiare, dar ungurii n-au venit. Or, ungurii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
aici, în măsura în care se leagă de obiectul studiului nostru), acele proiecte au eșuat. Revoluția a fost înfrântă. Numeroși luptători au luat drumul exilului, nu puțini trecând prin Țara Românească, în dreapta Dunării, oferind țarului prilejul să provoace așa numita chestiune a refugiaților polonezi, binecunoscută în istoriografie. La 30 decembrie 1849, o comisie stabilea că numai la Șumla se aflau 3 generali, 230 de ofițeri, 575 subofițeri și soldați și 7 civili - toți polonezi, în vreme ce, în septembrie, la Vidin, se aflau 871 de polonezi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la Vidin, se aflau 871 de polonezi. Dembinski și Bem au ajuns la Vidin, trecând prin teritoriul românesc. Unii polonezi s-au convertit la islamism spre a scăpa de urmărirea țarului, luând nume otomane, mulți au proiectat organizarea unor colonii poloneze în Imperiul Otoman, a unei școli militare, s-au înființat legiuni poloneze, ca de pildă cea a lui Bem (Murad Pașa), apoi cea a lui Michal Czajkowski, în care s-au înrolat și unii români, ca de pildă Constantin Racoviță
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la Vidin, trecând prin teritoriul românesc. Unii polonezi s-au convertit la islamism spre a scăpa de urmărirea țarului, luând nume otomane, mulți au proiectat organizarea unor colonii poloneze în Imperiul Otoman, a unei școli militare, s-au înființat legiuni poloneze, ca de pildă cea a lui Bem (Murad Pașa), apoi cea a lui Michal Czajkowski, în care s-au înrolat și unii români, ca de pildă Constantin Racoviță. În această perioadă de confuzii și deznădejde au început să se înfiripeze
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
folosirii teritoriului lor. Românii, la rândul lor, au tras învățăminte din bogata experiență a emigrației polone și și-au intensificat eforturile spre a-și întări audiența pe plan european, în care scop au știut să utilizeze poziția particulară a emigrației poloneze pe plan internațional. Firește, influența emigrației polone asupra unor fruntași ai luptei pentru o emancipare socială și națională în estul continentului a fost vădită și necontestată. Franz Pulszki sublinia că Adam Czartoryski a fost cel dintâi care s-a străduit
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
însă sursa explicației parțiale și în acel curent înrâuritor. Era însă vorba de influența partidei aristocratice. Ce-i drept, unii dintre moldoveni, după cum am văzut, C. A. Rosetti și alții în Țara Românească, erau în 1848-1849 mai apropiați de democrații polonezi. Cum se face însă, se întreba P. P. Panaitescu, că majoritatea fruntașilor români, inclusiv N. Bălcescu, s-au legat mai mult de partida aristocratică și nu de cea democratică ? Istoricul român observă că N. Bălcescu și ceilalți tovarăși de luptă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și ceilalți tovarăși de luptă cunoșteau ideologia celor două partide și au făcut alegerea în deplină cunoștință. Această opinie, într-adevăr, se confirmă. Noi am adăuga că, după cum am văzut, românii, inclusiv N. Bălcescu, n-au rupt raporturile cu democrații polonezi, ci le-au continuat; însuși Adam Czartoryski s-a opus acelora care cereau să se impună românilor încetarea legăturilor cu partida democratică. Adam Czartoryski își dădea seama că din punctul de vedere al concepției sociale, conducătorii mișcării românești, cu mici
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se întemeia pe considerente cât se poate de reale și practice, explicate corect de P. P. Panaitescu: Adam Czartoryski era recunoscut ca reprezentant al Poloniei de guvernele francez și englez; revoluționarii români vedeau în Republica franceză principalul sprijin extern; democrații polonezi se bazau în lupta lor pe orașele din Galiția și Poznania și aveau „puține legături utile în Europa și mai ales în Turcia și Franța”; revoluționarii români constataseră că democrații polonezi nu știuseră să se apropie de țărănime, pe când conservatorii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
români vedeau în Republica franceză principalul sprijin extern; democrații polonezi se bazau în lupta lor pe orașele din Galiția și Poznania și aveau „puține legături utile în Europa și mai ales în Turcia și Franța”; revoluționarii români constataseră că democrații polonezi nu știuseră să se apropie de țărănime, pe când conservatorii le puteau da un sprijin concret militar și diplomatic. Pe această bază s-a operat și apropierea dintre N. Bălcescu și partida aristocratică, apropiere ce viza, după 1848, rolul primordial al
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
era informat, de exemplu, Lobanov la Constantinopol suplimenta invidia lui Thouvenel. Deși nu s-a ajuns la o alianță formală ruso-franceză, Parisul dobândise certitudinea neutralității binevoitoare a Rusiei, în eventualitatea iminentă a războiului cu Austria. În perioada 1856-1862 (ajunul insurecției poloneze), Rusia, și Franța au pășit în acord spre ținta slăbirii influenței Angliei, Turciei și Austriei în Orientul Apropiat, în Principate, Serbia și Muntenegru. Hübner nota, cu amărăciune și nostalgie, că vedea Franța „imperialistă [imperială - n. ns.] urmată și secondată de Rusia. Aceasta
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cuceririle Ecaterinei, constata Engels, șovinismul rus mai găsise unele pretexte - nu vreau să spun de justificare, ci de scuză - pentru cuceririle lui Alexandru nici vorbă nu putea fi de așa ceva. Finlanda este finlandeză și suedeză, Basarabia - românească, iar Polonia Congresului - poloneză. Aici nici vorbă nu putea fi de unirea unor neamuri înrudite, risipite, care poartă toate numele de ruși; aici avem de-a face pur și simplu cu o cucerire prin forță a unor teritorii străine, pur și simplu cu un
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
războiul Crimeii, când rolul țarismului a slăbit, guvernul rus să continue politica de lărgire a piețelor externe și să participe la împărțirea lumii. Cel puțin prima parte a acestei formulări ni se pare simplistă și în bună măsură inexactă. Politica poloneză și cea balcanică a țarismului pot oare să-și găsească explicația în extinderea pe orizontală a feudalismului ? O altă problemă fundamentală a politicii externe țariste între <anii> 1825 și 1861 este cea a confruntării cu mișcările de emancipare națională a
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mișcarea națională, care s-a maturizat și dezvoltat, înfrângând mari și numeroase piedici. 2. 1830-1853 Începutul deceniul al IV-lea a fost dominat de trei mari evenimente: revoluția franceză din iulie 1830, independența Belgiei proclamată în același an și insurecția poloneză din 1830-1831. Eliberată foarte scurt timp de complicațiile orientale, fără ca acestea să se stingă cu totul, politica externă țaristă și-a concentrat atenția asupra acelor desfășurări, care amenințau să dărâme sistemul Sfintei Alianțe, deja grav deteriorat în deceniul precedent. Dezvoltarea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
iulie și independența Belgiei au provocat falimentul Restaurației și au zdruncinat din temelii sistemul stabilit în 1815 și care, după cum se știe, n-a fost extins la Orientul european. Dar, dacă acele evenimente din Occident primejduiau indirect Rusia țaristă, insurecția poloneză și mișcările țărănești au adus seisme răsturnătoare în propria casă. Mihail Lermontov și frații Turgheniev, de pildă, au salutat revoluția franceză, iar Herzen se bucura de înfrângerea armatei țariste în Polonia. Așadar, nu era vorba numai de încălcarea unor principii
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
consfințit de insurecția polonă, care l-a constrâns pe țar în ianuarie 1831 să recunoască și independența Belgiei. Față de polonezi, Nicolae I a avut inițial o atitudine relativ conciliatorie. S-a observat, de pildă, ca judecând în 1828 pe membrii polonezi și mișcării decembriste, senatul Rusiei nu a considerat străduințele către reconstituirea Poloniei ca act de înaltă trădare, că țarul indusese în calculele sale ideea de-a folosi pe polonezi în războiul contra Turciei sau, eventual, în contra Austriei. Momentul de cotitură
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
act de înaltă trădare, că țarul indusese în calculele sale ideea de-a folosi pe polonezi în războiul contra Turciei sau, eventual, în contra Austriei. Momentul de cotitură în raporturile ruso-poloneze în epocă a fost insurecția polonă din 1830-1831. Guvernul Național Polonez a proclamat detronarea Romanovilor și independența patriei. Nicolae I a reușit însă să se răfuiască singur cu răsculații și să înăbușe în sânge eroica insurecție. A reușit aceasta nu numai pentru că el însuși și acoliții săi din interior și de peste
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
insurecție. A reușit aceasta nu numai pentru că el însuși și acoliții săi din interior și de peste hotare se considerau în drept să pretindă că evenimentele din Polonia erau o problemă internă a Rusiei, ci și, pentru că în acel moment cauza poloneză n-a devenit o chestiune internațională. Într-adevăr, temători de extinderea insurecției în teritoriile lor poloneze, împăratul Austriei și regele Prusiei s-au aflat de partea țarului, în vreme ce Franța și Anglia, deși mulțumite de noile încurcături ale țarului, n-au
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]