2,744 matches
-
aceea care o ucisese. Era poate o interpretare sentimentală a poveștii, dar cine poate spune că se înșela? Ca să fiu absolut sincer, în ziua înmormântării, același lucru îmi trecuse și mie prin cap. În loc să aștepte să i se dea de pomană, Rory și-a găsist o slujbă ca ospătăriță la cel mai scump restaurant franțuzesc din oraș. Nu avea experiență, dar l-a fermecat pe proprietar cu un zâmbet, cu picioarele ei lungi și cu chipul drăgălaș și, pentru că era fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
sincer, am și cheltuit jumătate din el pe o grămadă de țoale noi. — Trimite-i banii înapoi. Nu vreau. Dacă nu ai destul în cont, poți să împrumuți de la mine ca să completezi suma. — Mulțumesc, Nathan, dar n-am nevoie de pomana ta. — Ți-au pus căpăstrul, Harry, și tu habar n-ai. — N-ai decât să crezi ce vrei, dar eu nu mai dau înapoi acum. O să merg înainte, fie zloată, fie ploaie, fie potop. Dacă ai dreptate în ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de gând să‑mi reglez situația, zic, cu glas tremurând. Știți, vreau să schimb complet macazul. Vreau să stau pe propriile mele picioare și... — Să stați pe propriile dumneavoastră picioare? mă întrerupe John Gavin caustic. Așa numiți dumneavoastră cerșitul unei pomeni de la bancă, „stat pe propriile picioare“? Dacă chiar ați sta pe propriile picioare, nu ați fi depășit limita de creditare. Ați fi avut deja niște investiții! Sunteți singura persoană căreia chiar n‑ar trebui să i se spună asta. — Ș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nu le-a mai dat credit, pentru că tu ai plecat de-acasă. Acum stai sub chiparosul din poartă și te Întrebi: să deschizi? Să nu deschizi zăvorul? Uite ce masă Întinsă e În curte, masă de nuntă, de botez, de pomană. I-am spus că după multele-i pățanii și după ce-și va pierde pe tovarăși, la douăzeci de ani, se va Întoarce la el În casă, neștiut de nimeni, și toate-acestea se Împlinesc acum. * Ce plictisitor, ce sfâșietor! De câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
înalt. ținea să-l asigure pe Talleyrand că se va apuca imediat de întocmirea acelui raport. Își alese cu grijă o pană nouă, își pregăti hârtia și își înclină capul într-o parte. Avea multe noutăți importante, dar mai întâi pomeni despre noul său prieten și informator, boierul Hagi Moscu, un zaraf foarte bogat care deținea multe informații în legătură cu rușii, subliniind faptul că aceștia nu-l bănuiesc. De la acest informator și din alte surse, desigur, menționă el, aflase despre o sesiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
călcă la locul întâlnirii nici măcar pentru vreo scuză oarecare, cât de cât plauzibilă. Îl lăsa să aștepte ca un caraghios, sub privirile unui țigan beat care lălăia în legea lui și se hlizea, în pauze, întinzând mâna spre el după pomană. „Mucosul!... Îngălatul!... Vrea să-i cad în genunchi? Vrea să-l implor? Vrea să-l îngrop în aur ca pe o primadonă?” Furios, Ledoulx merse până la atelierul pictorului, în speranța că acolo va da peste nenorocitul de fecior care îndrăznise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o sumă importantă. Se bucura, desigur, dar nu avea de gând să păstreze grămada aceea de bani. Niciodată nu păstra pentru el banii câștigați la noroc. Avea un fel de regulă pe care ținea să o respecte. Banii veniți de pomană trebuia să fie dați de pomană. Coborî treptele scării fără să se grăbească. În trăsură îl aștepta o femeie. Probabil vreo îndrăgostită ad-hoc care dorea „un mic împrumut” pentru că pierduse totul la jocuri. Sau, cine știe, vreo femeie cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dar nu avea de gând să păstreze grămada aceea de bani. Niciodată nu păstra pentru el banii câștigați la noroc. Avea un fel de regulă pe care ținea să o respecte. Banii veniți de pomană trebuia să fie dați de pomană. Coborî treptele scării fără să se grăbească. În trăsură îl aștepta o femeie. Probabil vreo îndrăgostită ad-hoc care dorea „un mic împrumut” pentru că pierduse totul la jocuri. Sau, cine știe, vreo femeie cu adevărat sărmană. Mai ales pe acestea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
schimbat toate când au venit francezii, acum, c-au plecat, s-au schimbat din nou... — Dacă au plecat, ar fi logic să revenim la vechile noastre tradiții. — Nu. Nu e logic. Acești o sută de ani n-au trecut de pomană. S-au petrecut multe lucruri... Lumea, „toată lumea“ s-a transformat. Gacel făcu un gest larg cu mâna, arătând în jurul său. — Aici nu s-a transformat nimic. Deșertul e același și va fi la fel timp de-o sută de ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
supărareeee... Le punea la adăpost ca pentru vremuri de război, dragă, totul pentru front... Acolo se duce papa noastră, fă, la concentrați, ca să facă Bulevardul Victoria Socialismului. Norocul nostru cu Mirela... Agoniseai pentru ele, Mirelo, păi, dar din dar și pomană din pomană, ce pica pe de lături pentru atâta lume de la Șantierul Centrului Civic. Mult, puțin, gândește-te că pentru una ca Roșioara, chiar și numai un borcan cu castraveți murați era o alinare, după cum se îndopau copiii ei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
punea la adăpost ca pentru vremuri de război, dragă, totul pentru front... Acolo se duce papa noastră, fă, la concentrați, ca să facă Bulevardul Victoria Socialismului. Norocul nostru cu Mirela... Agoniseai pentru ele, Mirelo, păi, dar din dar și pomană din pomană, ce pica pe de lături pentru atâta lume de la Șantierul Centrului Civic. Mult, puțin, gândește-te că pentru una ca Roșioara, chiar și numai un borcan cu castraveți murați era o alinare, după cum se îndopau copiii ei cu castraveți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ochi scurși, jinduindu, și capetele de bărbați întorcându-se și socotind, poate, în sinea lor că n-ar avea cum să-i lipsească, dar nici nu i-ar prisosi, din ce i-ar pica pe de lături, Mirelo, darul și pomana. Chiar îi lipsea, dar e tot atât de adevărat că nici de prietene nu s-ar fi lipsit, oricât ar fi scos-o din sărite bârfele lor, păi, curva aia de Mirela ar mânca-o pă pulă, și uită-te la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de Mirela ar mânca-o pă pulă, și uită-te la ea că-i de Doamne ferește, și mai zice de altele, păi, n-ar fi avut decât să le dea dreptate în sinea ei, păi, lipsa asta, păi, darul și pomana, răul obicei, dobândit în pripă, la doar cincisprezece ani, care o lăsase cu pereții goi și inima goală, tot nu-i era de-ajuns. Tânjea și se perpelea în viscerele ei obiceiul ăla, dând să se întrupeze într-un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Pe la începutul verii, deja dădea semne de osteneală, tot mai rar apăreau camioane în curtea școlii, în timp ce Rafael rânjea cu bogdaproste, să fie primit, să fie de sufletul eroilor-martiri și al orfanilor care suntem, surioară, nu ne mai întâlnim cu pomana asta... Elenuța nu știa ce să creadă, și parcă s-ar fi temut să râdă văzându-l pe frate-său cum îi dădea înainte cu sângele martirilor și, orfanilor, care s-a făcut banane și portocale, carne, brânză, ouă, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
trecere îți umpli buzunarele și sânul - o căpățână de usturoi și o ceapă, două mere, două roșii și un ardei pentru o sălățică, trei cartofi și doi morcovi, deh, o ciorbiță pentru ăla mic. Furi ori cerșești, ori primești de pomană în timp ce te scurgi prin mulțime cu pas întins; praful de pe cartofi este amestecat cu transpirația de sub cămașă și se face noroi pe piept. Praf și noroi și pământ, Rafaele, pământul care ne hrănește și ne rabdă, oh, și ce vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ne ținem departe unii de alții. În rest, cine? Păi, Getuța, deh, asta venise-n urma sora-si... S-au pomenit cu ea la ușă pe primăvară, cu un borcan de mucenici și o farfurie de colivă. Să-i facă pomană lu’ tac-su, cică, păi, mie-mi spui ce zace-n asta? Mirelei îi e limpede. Păi, bineînțeles c-a venit să dea cu nasu’, ca să-i mănânce de cur pe-amândoi cu Roșioara și cu spurcatele alelalte, Rafaele, ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
traducea: niște bani, da, îi vor lăsa niște bani Mirelei... Păi, bineînțeles că plăcerea și dorința lor; în acte, nu se pomenea nimic de bani, dar uite că ei, Mirelo, ce să mai zici... Banii ăia erau mai mult o pomană decât un preț și o plată... Ea nu știuse și nici prin cap nu-i trecuse, dar doamna Petronela anticipase, dacă nu cumva făcuse o învoială cu ei, prin care să-și tragă un câștig mai mare, că doar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
te bucuri de toate Înlesnirile oferite de Camden, cum ar fi piața cu același nume, o gamă largă de magazine de artizanat și restaurante vegetariene conduse de hipioți, precum și un sortiment variat bețivi insistenți, cu aspect pitoresc, care cer de pomană În fața bancomatelor, Îți puteai satisface gusturile doar plimbându-te agale pe stradă. Pe de altă parte, dacă nu aveai chef de Înghesuială, gunoaie și turiști străini care se uită cu gura căscată la indivizii Îmbrăcați În pantaloni din material ecosez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mai stăteau Încă vreo doi bodyguarzi, străduindu-se să pară fioroși. — Prietene de-ale tale? Îl Întrebă unul din ei pe Brian. N-o duci prea rău, ai? Celălalt râse pe Înfundate. Noi ajunsesem deja la ușă. Nu sta de pomană, Îi spuse Brian, cu vocea sa de bas, rânjitului. Ține ușa deschisă doamnelor. Deși nu era nici el vreun pricăjit (de fapt, arăta de parcă fusese alcătuit din niște cartofi uriași, cu unul, curățat cam neîndemânatic, În loc de cap), rânjitul Îi acorda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Își vârî mâna În buzunarul largilor pantaloni cenușii pe care-i purta pe sub tunica albă: Iată zece livre de aur, dați-i-le din partea mea; nu mai are nimic, Îi este, poate, foame, dar e prea mândru ca să ceară de pomană. Unde l-aș putea oare găsi? — N-am nici cea mai vagă idee. Nu mai are casă, nu mai are familie, rătăcește din loc În loc. Iată de ce vă Înmânez această a treia scrisoare, pe adresa unui alt tânăr, cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Și ea răspunde, nu, nu cu ea, să aveți grijă pur și simplu, tibetanii spun că e periculos să pui capăt suferinței. Capitolul zecetc "Capitolul zece" Când îi deschid ușa, am impresia că este o femeie venită să ceară de pomană, tânără și uscățivă, cu un coș mare în mână, cu fața întunecată, cu obrajii supți, iar în clipa în care mă pregăteam să iau portofelul, îmi spune, eu sunt Zohara, și coșul ei începe deodată să se miște, ea scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ci, din contră, ar trebui să îi mulțumești, spune ea, suferința lui stârnește compasiunea dinăuntrul tău, iar în felul acesta îți oferă cel mai mare cadou posibil, știi că în Tibet se spune că cerșetorul care vine să primească de pomană sau femeia bătrână și bolnavă care are nevoie de ajutor ar putea fi doar niște personaje deghizate, care să iasă în calea voastră pentru a vă stârni compasiunea și pentru a vă aduce evoluția spirituală. Îl privesc sceptic, un Buddha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
primește câteva sfaturi obscure și În data de 28 a aceleiași luni dă o depoziție foarte timidă și vagă, spune că el este un cavaler sărac și fără cultură și se limitează să Înșire meritele (de-acum apuse) ale Templului, pomenile pe care le-a făcut, tributul de sânge plătit În Pământul Sfânt și așa mai departe. Ca și cum n-ar fi fost de-ajuns, sosește Nogaret, care amintește că Templul a avut legături mai mult decât prietenoase cu Saladin: suntem În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ieșea o voce groasă, nazală, atât de puternică, încât aveai impresia că e chiar vocea celor două guri de metrou: „Așa vor fetele toate, pe la spate, pe la spate!” - Bineînțeles că vreau să cumpăr cărămida. Ce să mai pierdem vremea de pomană? Zi cât face și știm una bună! - Cinci sute de mii, barosanule! Acum cinci ani, pe timpul inflației scăpată din frâu de guvernul Roman, l-ar fi costat pesemne două milioane. Tot aia era! Trebuia să-și ia gândul de la veioza roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Toată țara migra înspre Cluj. Un țigan, Stoica, deschisese un Caritas acolo. Lăsai banii la el trei luni, apoi scoteai de opt ori mai mult. Mai fuseseră chestii de astea și înainte, dar nicăieri nu se câștigase în așa hal. Pomană curată, mană cerească, pară mălăiață în gura lu’ nătăfleață. Ce mai vrei? C X Fără îndoială că lui Leo aventura cu sorbonardul îi păruse o chestie perversă, pentru că în această perioadă jurnalul său se îndepărta de realitatea imediată și căpăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]