1,495 matches
-
40, 61, 62, 63, 83, 89, 91, 96, 99, 115, 128, 131, 132, 155, 156, 157, 159, 164, 167, 187, 224, 225, 236, 249, 270, 271, 275, 293, 294, 299, 300, 301, 302, 304, 314, 316, 320, 326, 331, 348 populism: ca amenințare pentru democrație, 22, 27, 37, 41-47, 56, 92, 99, 147, 167, 183, 185, 259, 287, 293, 307, 316, 318, 326, 329, 333, 335, 340; ca remediu al democrației, 24, 26, 29, 39, 41-47, 91, 95, 149, 259, 292
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Amsterdam. Cercetările ei vizează, în principal, teoria democrației și partidele populiste de dreapta radicală. Publicații recente: "Women and children first! Anti-immigration parties and gender in Norway and the Netherlands". Patterns of Prejudice 41.2 (2007): 197-215. "Friend or foe? Right-wing populism and the popular press in Britain and the Netherlands". Journalism, 12 (8), 931-945; "Comparing radical right parties in government: immigration and integration policies in nine countries (1996-2010)". West European Politics, 35 (3), 511-529. Kathleen Bruhn este profesor de Știință Politică
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Western Europe(2010), co-editată cu Zsolt Enyed. Este co-editor al ediției din 2012 a lucrării Handbook on Political Change in Eastern Europe și co-editor al European Journal of Political Research Political Data Yearbook. Printre interesele sale de cercetare se numără populismul, transformarea sistemului de partied și problematica clivajelor politice. Sarah L. de Lange predă Politică Comparată la Universitatea din Amsterdam. A avut o bursă Jean Monnet la Robert Schumann Centre for Advanced Studies, European University Institute. Interesele sale de cercetare privesc
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Europe: Czech transformation and right-wing politics, 1989-2006(2007). Ocazional, postează comentarii pe blogul său https://drseansdiary.wordpress.com. David Laycock este profesor de Știință Politică la Simon Fraser University, Canada. Domeniile sale de cercetare sunt: ideologiile politice, teorii ale democrației, populismul, și sistemul paridelor politice din Canada. A publicat Populism and Democratic Thought in the Canadian Prairies, 1910-1945 (1990), The New Right and Democracy in Canada: Understanding Reform and the Canadian Alliance (2001), Representation and Democratic Theory (2004) și o serie
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
postează comentarii pe blogul său https://drseansdiary.wordpress.com. David Laycock este profesor de Știință Politică la Simon Fraser University, Canada. Domeniile sale de cercetare sunt: ideologiile politice, teorii ale democrației, populismul, și sistemul paridelor politice din Canada. A publicat Populism and Democratic Thought in the Canadian Prairies, 1910-1945 (1990), The New Right and Democracy in Canada: Understanding Reform and the Canadian Alliance (2001), Representation and Democratic Theory (2004) și o serie de articole consacrate populismului în Party Politics și în
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
politice din Canada. A publicat Populism and Democratic Thought in the Canadian Prairies, 1910-1945 (1990), The New Right and Democracy in Canada: Understanding Reform and the Canadian Alliance (2001), Representation and Democratic Theory (2004) și o serie de articole consacrate populismului în Party Politics și în Commonwealth and Comparative Politics. Steven Levitsky este professor în domeniul studiilor despre guvernanță la Universitatea Harvard. Domeniile sale de cercetare sunt: partide politice, regimuri politice și transformările acestora, instituții informale în America Latină. Este autorul cărții
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
lucrărilor: Deepening Democracy? The Modern Left and Social Movements in Chile and Peru (1998) și co-editor al volumelor The Resurgence of the Latin American Left (2011) și The Diffusion of Social Movements (2010). Postfață În corul cercetătorilor preocupați de chestiunea populismului, vocea lui Cas Mudde este, în mod paradoxal, una extrem de convingătoare, și, în același timp, dificil de identificat printre celelalte. Analizele sale sunt pertinente mai ales prin aceea că diagnozele situaționale avansate reușesc să țină seama de un ansamblu de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
adepți ai ultra-teoretizării), și la celălalt de sociologii cantitativiști (adepți ai ultra-empiricismului). Statutul de voce mediană îi reduce posibilitățile de a se distinge față de celelalte. În consecință, Mudde este o "curea de transmisie" între studiile teoretice și cele empirice privind populismul. Expunând elemente teoretice doar în măsura în care acestea sunt susceptibile să participe la explicarea empirică a fenomenului populist, reușește să creioneze un cadru de inteligibilitate solid și, mai ales, ușor de înțeles și utilizat. Argumentele centrale expuse înprimul capitol al acestei lucrări
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
respectivelor contribuții. Cum putem evalua astăzi actualitatea problematicii centrale a acestui volum care își propune să evalueze relația dintre calitatea democrației și emergența sau resurgența fenomenului populist? Editorii volumului se întrebau - și nu erau primii care făceau acest lucru - dacă populismul reprezintă o amenințare la adresa democrației, percepută ca o formă consensuală de alocare a resurselor prin proceduri decizional-instituționale, sau, mai degrabă, un remediu - desigur, imperfect - pentru fenomenul decuplării aparatului politic față de societate și cetățeni. În mod evident, răspunsul la această întrebare
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
motive evidente, primii înclină să susțină teza necesității "redemocratizării" sistemelor de guvernare actuale, fiind mai dispuși să privească cu deschidere și uneori chiar și cu simpatie platformele populiste ce revedincă "depiramidalizarea" politicii și "întoarcerea către cetățeni". Ceilalți continuă să privească populismul drept o patologie a democrației, ca pe o amenințare permanentă la adresa guvernării raționale și chiar a stabilității sistemelor politice. În al doilea rând, răspunsul la această întrebare remodelează liniile de clivaj tradiționale de tipul stînga-dreapta. Și aceasta întrucât, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
răspunsul la această întrebare remodelează liniile de clivaj tradiționale de tipul stînga-dreapta. Și aceasta întrucât, cel puțin în ultimii ani, găsim mișcări și partide asumat sau presupus populiste aflate și la stânga spectrului politic, fiind adeseori calificate ca aparținând stângii radicale. Populismul nu se mai rezumă la extrema dreaptă sau la dreapta ultraconservatoare sau reacționară, ci, trebuie observat, se întruchipează și prin mișcări precum Podemos în Spania sau Syriza în Grecia. Prin urmare, avem de-a face și cu un establishment de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
observat, se întruchipează și prin mișcări precum Podemos în Spania sau Syriza în Grecia. Prin urmare, avem de-a face și cu un establishment de stânga și de dreapta (de obicei, de centru-stînga și/sau de centru-dreapta) care se opun populismelor de stânga și de dreapta (de obicei radicale sau chiar extreme). Populismul își pierde astfel statutul de "călcâi al lui Ahile" al dreptei, din cauza căruia dreapta era aprig contestată șide multe ori ajungea în incapacitatea de a crea majorități (din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în Grecia. Prin urmare, avem de-a face și cu un establishment de stânga și de dreapta (de obicei, de centru-stînga și/sau de centru-dreapta) care se opun populismelor de stânga și de dreapta (de obicei radicale sau chiar extreme). Populismul își pierde astfel statutul de "călcâi al lui Ahile" al dreptei, din cauza căruia dreapta era aprig contestată șide multe ori ajungea în incapacitatea de a crea majorități (din cauza "cordoanelor sanitare" impuse pentru a izola partidele populiste și extremiste de dreapta
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
austerității a avut loc într-o manieră oscilantă și neconvingătoare, mai ales între 2009 și 2011. Explicația rezidă, în bună măsură, în poziția hegemonică pe care o avea (și probabil încă o mai are) în regiune o formă specifică de populism cu accente puternic neoliberale în chestiunile economice și vădit conservatoare în materie societală. Or, acest tip de populism, care a reușit să se impună mai ales mizând pe tematicile anticomunistă, neo-religioasă, dar și ultra-capitalistă și anti-colectivistă, a venit să susțină
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în bună măsură, în poziția hegemonică pe care o avea (și probabil încă o mai are) în regiune o formă specifică de populism cu accente puternic neoliberale în chestiunile economice și vădit conservatoare în materie societală. Or, acest tip de populism, care a reușit să se impună mai ales mizând pe tematicile anticomunistă, neo-religioasă, dar și ultra-capitalistă și anti-colectivistă, a venit să susțină retorica necesității reformelor radicale, limitării drepturilor sociale și reducerii drastice a cheltuielilor bugetare. Ceea ce era mai puțin vizibil
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
mizând pe tematicile anticomunistă, neo-religioasă, dar și ultra-capitalistă și anti-colectivistă, a venit să susțină retorica necesității reformelor radicale, limitării drepturilor sociale și reducerii drastice a cheltuielilor bugetare. Ceea ce era mai puțin vizibil înainte de criză, devine evident după: există forme de populism neoliberal, care exaltă identitatea colectivă a poporului tocmai în numele capitalismului, competitivității, curățeniei morale și dreptului la auto-determinare. În final, se impune să ne întrebăm ce piste poate urma cercetarea populismului astăzi. Pe de o parte, linia abordării populismului ca o
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
puțin vizibil înainte de criză, devine evident după: există forme de populism neoliberal, care exaltă identitatea colectivă a poporului tocmai în numele capitalismului, competitivității, curățeniei morale și dreptului la auto-determinare. În final, se impune să ne întrebăm ce piste poate urma cercetarea populismului astăzi. Pe de o parte, linia abordării populismului ca o reacție la precarizarea democrației și la întărirea autoritarismului pare o direcție inspirată și ușor generalizabilă. Astăzi, numeroase state ale lumii se confruntă cu o revenire a (semi-) autoritarismului, din Rusia
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
forme de populism neoliberal, care exaltă identitatea colectivă a poporului tocmai în numele capitalismului, competitivității, curățeniei morale și dreptului la auto-determinare. În final, se impune să ne întrebăm ce piste poate urma cercetarea populismului astăzi. Pe de o parte, linia abordării populismului ca o reacție la precarizarea democrației și la întărirea autoritarismului pare o direcție inspirată și ușor generalizabilă. Astăzi, numeroase state ale lumii se confruntă cu o revenire a (semi-) autoritarismului, din Rusia în Mauritania și din Columbia în Tailanda 1
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
singurele încearcă să rivalizeze cu și-mai-populistele partide și mișcări aflate la putere, formate în jurul unor lideri carismatici care pretind că se află într-o adevărată osmoză politică și morală cu poporul.Apoi, este de urmărit și fenomenul masificării și mainstream-izării populismului. Departe de a mai fi apanajul unor grupuri marginale, populismul devine o practică permanentă a tuturor partidelor de masă, care, în efortul de a-și consolida bazele electorale, țintesc dincolo de contururile ideologice asumate inițial și se poziționează de partea figurii
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
la putere, formate în jurul unor lideri carismatici care pretind că se află într-o adevărată osmoză politică și morală cu poporul.Apoi, este de urmărit și fenomenul masificării și mainstream-izării populismului. Departe de a mai fi apanajul unor grupuri marginale, populismul devine o practică permanentă a tuturor partidelor de masă, care, în efortul de a-și consolida bazele electorale, țintesc dincolo de contururile ideologice asumate inițial și se poziționează de partea figurii tot mai inefabile a poporului politic. Sergiu Mișcoiu Sergiu Gherghina
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Omul și statul, Jacques Maritain • Poliarhiile. Participare și opoziție, Robert A. Dahl • Postcomunismul, Leslie Holmes • Statul criminal. Genocidurile secolului XX, Yves Ternon • Statul. Ce se vede și ce nu se vede și alte eseuri, Frédéric Bastiat 1 Cf. Paul Taggart, "Populism and the Pathology of Representative Politics", în Yves Méni & Yves Surel (eds.), Democracies and Populist Challenge, Palgrave Macmillan, New York, 2002, p. 71. 2 Ghiță Ionescu & Ernest Gellner (eds.), Populism. Its Meaning and National Characteristics, Weidenfeld and Nicholson, Londra, 1969. 3
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
se vede și alte eseuri, Frédéric Bastiat 1 Cf. Paul Taggart, "Populism and the Pathology of Representative Politics", în Yves Méni & Yves Surel (eds.), Democracies and Populist Challenge, Palgrave Macmillan, New York, 2002, p. 71. 2 Ghiță Ionescu & Ernest Gellner (eds.), Populism. Its Meaning and National Characteristics, Weidenfeld and Nicholson, Londra, 1969. 3 Robert Dahl, Polirahiile. Participare și opoziție, Editura Institutul European, Iași, 2000, p. 29. 4 Daniel Șandru, "Ideological components of populism", în Sergiu Gherghina, Sergiu Mișcoiu, Sorina Soare (eds.), Contemporary
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
2002, p. 71. 2 Ghiță Ionescu & Ernest Gellner (eds.), Populism. Its Meaning and National Characteristics, Weidenfeld and Nicholson, Londra, 1969. 3 Robert Dahl, Polirahiile. Participare și opoziție, Editura Institutul European, Iași, 2000, p. 29. 4 Daniel Șandru, "Ideological components of populism", în Sergiu Gherghina, Sergiu Mișcoiu, Sorina Soare (eds.), Contemporary Populism: A Controversial Concept and Its Diverse Forms, Cambridge Scholars Publishing, Cambridge, pp. 53-84. 1 La drept vorbind, în cazul Americii Latine, este posibil să identificăm o a patra abordare care
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Its Meaning and National Characteristics, Weidenfeld and Nicholson, Londra, 1969. 3 Robert Dahl, Polirahiile. Participare și opoziție, Editura Institutul European, Iași, 2000, p. 29. 4 Daniel Șandru, "Ideological components of populism", în Sergiu Gherghina, Sergiu Mișcoiu, Sorina Soare (eds.), Contemporary Populism: A Controversial Concept and Its Diverse Forms, Cambridge Scholars Publishing, Cambridge, pp. 53-84. 1 La drept vorbind, în cazul Americii Latine, este posibil să identificăm o a patra abordare care se bazează pe o perspectivă economică. Această abordare definește populismul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Populism: A Controversial Concept and Its Diverse Forms, Cambridge Scholars Publishing, Cambridge, pp. 53-84. 1 La drept vorbind, în cazul Americii Latine, este posibil să identificăm o a patra abordare care se bazează pe o perspectivă economică. Această abordare definește populismul drept un tip particular de politică macroeconomică, care este deosebit de dăunătoare, deorece pe termen scurt generează creștere economică și intensifică redistribuția, amplificând rolul statului, însă pe termen lung duce la creșterea inflației și a datoriei publice, și astfel la criză
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]