1,597 matches
-
eliberat la 4.10.2004 și care expiră la 3.10.2009). Alte informații: număr italian de identificare fiscală: TLLLHR69C26Z352G", care figurează la rubrica "Persoane fizice", se înlocuiește cu următoarea mențiune: "Al-Azhar Ben Ammar Ben Abdallah Al-Tlili. Adresa: Via Carlo Porta 97, Legnano, Italia. Data nașterii: 1.11.1971. Locul nașterii: Ben Aoun, Tunisia. Cetățenie: tunisiană. Pașaport nr. Z417830 (pașaport tunisian eliberat la 4.10.2004 și care expiră la 3.10.2009). Alte informații: număr italian de identificare fiscală: TLLLHR69C26Z352G
32006R1210-ro () [Corola-website/Law/295427_a_296756]
-
deoarece tatăl său a murit în 1504, el trebuind să se întoarcă la Florența în 1507, pentru a rezolva problema moștenirii împreună cu frații săi. În 1508 s-a întors în Milano, unde a locuit în propria sa casă, situată aproape de Porta Orientale, în parohia Santa Babila. Începând din septembrie 1513, până în 1516, în timpul papei Leon X, Leonardo a petrecut mult timp în Cortile del Belvedere, în Vatican, unde în aceeași perioadă lucra și pictorul Raffaello Santi, cunoscut sub numele de Rafael
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
stilul său satiric din "Călătoria lui Urien" și "Mlaștini", care constituie ultima încercare de a descoperi valorile individuale. Operele scrise în această perioadă fac parte din zona cea mai bogată în sensuri a creației sale. "L'Immoraliste" (1902) ("Imoralistul"), "La Porte étroite" (1909)("Poartă îngustă") și "La Symphonie pastorale" (1919) ("Simfonia pastorala") reflectă încercarea lui Gîde de obține armonia în familia sa și de studiere a relațiilor interumane. Ele marchează și un pas semnificativ în privința interesului pentru problemtica psihologică. "Imoralistul" și
André Gide () [Corola-website/Science/300746_a_302075]
-
a vânturilor dominante (brizele), în spatele acesteia se formează un nou val de dune, paralel cu primul. Se constituie astfel mai multe șiruri paralele între ele și transversale față de direcția vântului dominant. Între acestea rămân mici culoare alungite, care în Gasconia porta numele de "lette". Prin îndepărtarea de zona de alimentare dunele transversale sunt tot mai puțin alimentate de nisip, și încep să fie fixate de vegetație și degradate de vânturile puternice. Barcanele descrise pentru prima dată în Asia Centrală, unde au și
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
În iulie 1846, Don Bosco se îmbolnăvește grav de pleurită, 8 zile aflându-se între viață și moarte. După ce își revine o cheamă pe mama Margareta să îl ajute. La 8 decembrie 1847, deschide un al doilea oratoriu în cartierul Porta Nuova din Torino. Unii dintre cei cărora le împărtășise proiectul său apostolic, îl considerau nebun. În anul 1848, Don Bosco este și ținta unui complot; este împușcat, dar glonțul îi rupe numai haina. La data de 31 martie 1852, Don
Giovanni Bosco () [Corola-website/Science/298565_a_299894]
-
de romani, a mărșăluit spre sud și a început al treilea asediul asupra Romei. Aparent, apărarea sa a fost imposibil de realizat, existând indicii nesigure de trădare. Pe 24 august 410, Alaric și vizigoții săi au intrat în Roma pe Porta Salaria din nord-estul orașului. Roma, după o perioadă lungă de glorie împotriva dușmanilor săi, era acum la mila cuceritorilor săi externi. Scrierile contemporane au înregistrat cu mirare multe cazuri de clemență ale vizigoților: biserici creștine salvate de ravagi, protecția acordată
Alaric I () [Corola-website/Science/299796_a_301125]
-
că tuberculul e nedăunător și recomandă folosirea sa. Pentru a trezi interesul, chibzuit susținut de Ludovic al XVI-lea, Parmentier a recurs la numeroase subterfugii. El a intervenit pentru plantarea de terenuri cu cartofi la periferia Parisului (astăzi cartierele la Porte Maillot și Grenelle) și „a pus să fie păzite în mod ostentativ ziua, ca să îndemne populația să le fure noaptea”. Cartofii conțin amidon, vitamina C, fibre, proteine și mult potasiu. Cartoful conține glicoalcaloizi, cum ar fi solanina și ciaconina. Acești
Cartof () [Corola-website/Science/299951_a_301280]
-
acestea este 'Spina' ('coloana vertebrală') care constă în dublarea unei magistrale feroviare care trece prin oraș; calea ferată trecea peste un canal, care este acoperit acum de un bulevard; stația ferată de pe această linie va deveni principala gară a orașului ('Porta Susa'). Celălat proiect de importanță majoră este construcția unei linii de metrou bazată pe sistemul VAL. Acest proiect va fi continuat și în anii următori, astfel încât să fie acoperită o parte mai mare din oraș, dar prima faza va fi
Torino () [Corola-website/Science/299924_a_301253]
-
pe sistemul VAL. Acest proiect va fi continuat și în anii următori, astfel încât să fie acoperită o parte mai mare din oraș, dar prima faza va fi finalizată în timp util pentru Jocurile Olimpice și va lega orașul Collegno cu gara 'Porta Nuova' din centrul orașului Torino. Acest proiect de transport subteran are o rezonanță istorică pentru Torino; torinezii visează la o linie de metrou de câteva decenii, primul proiect de acest gen datând încă din anii 60. De fapt, principala stradă
Torino () [Corola-website/Science/299924_a_301253]
-
Stura, pe traseul spre Milano și Madonna di Campagna pe traseul spre Ciriè-Lanzo. Rețeau de transport urban, gestionată de "GTT", este constituită de linii de tramvai, autobuz și feroviare. În 2007 s-a inaugurat linia 1 metroului pe traseul Collegno - Porta Susa - Porta Nuova. Această linie de metrou are ca baza sistemul VAL (deja utilizat în Lille, Toulouse și Rennes), ghidat automat. Universitatea din Torino (Universita degli Studi di Torino), principala instituție universitară din oraș, a sărbătorit în 2004 600 de
Torino () [Corola-website/Science/299924_a_301253]
-
traseul spre Milano și Madonna di Campagna pe traseul spre Ciriè-Lanzo. Rețeau de transport urban, gestionată de "GTT", este constituită de linii de tramvai, autobuz și feroviare. În 2007 s-a inaugurat linia 1 metroului pe traseul Collegno - Porta Susa - Porta Nuova. Această linie de metrou are ca baza sistemul VAL (deja utilizat în Lille, Toulouse și Rennes), ghidat automat. Universitatea din Torino (Universita degli Studi di Torino), principala instituție universitară din oraș, a sărbătorit în 2004 600 de ani de
Torino () [Corola-website/Science/299924_a_301253]
-
de la analogia că în deschizătura ochiului cristalinul funcționează ca o lentilă convergentă și înzestrează camera obscură cu acest element tehnic. Rezultatul a fost o imagine clară, reală, răsturnată și mult mai luminoasă. Câțiva ani mai târziu, fizicianul italian Giambatista della Porta, îmbunătățește această invenție, imaginea captată de o oglindă plană (în loc de ecran), este reproiectată pe un ecran exterior, pentru a fi scrisă cu creionul. Metoda a fost folosită de o serie de pictori portretiști pentru a reda cât mai fidel chipurile
Cameră obscură () [Corola-website/Science/299398_a_300727]
-
o încoronare a edificiului, proiectează o cupolă maiestuoasă, inspirată de cea a lui Brunelleschi, realizată pentru Domul din FLorența, însă de dimensiuni mult mai impozante. Buonarroti moare când cupola ajunsese doar până la tambur. Între anii 1588 și 1590, Giacomo della Porta și Domenico Fontana au fost cei care au terminat-o, dându-i o formă mai alungită în comparație cu cea originală. Astăzi, cupola Catedralei Sfântului Petru rămâne elementul care, mai mult decât oricare altul, scoate în evidență proiectul maestrului Michelangelo, proiect modificat
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
În ultimii săi ani de viață, între 1560 și 1564, Buonarroti primește de la Pius al IV-lea sarcina de a proiecta - în capătul Via Pia (astăzi Via „20 settembre”) construită din voința aceluiași papă - o poartă, în scopul celebrării acestuia: Porta Pia. Poarta, la care Michelangelo a utilizat elemente la vedere, reamintind de tradiția de construcție din Roma antică, este terminată după moartea artistului. Genialitatea lui Michelangelo reflectată în artele plastice își găsește corespondența și în creația literară. Sentimentele, trăsăturile profunde
Michelangelo Buonarroti () [Corola-website/Science/297770_a_299099]
-
1,7-2 m, fiind realizate din mortar și piatră. În fața zidurilor exista un șanț cu apă lat de 12 m și adânc de 3 m . Avea două străzi care se intersectau în cruce ("Via Praetoria, Via Principalis") și patru porți ("Porta praetoria, Porta decumana, Porta principalis dextra, Porta principalis sinistra"). Poarta pretoriană este orientată spre răsărit iar Porta decumana spre apus. Cea mai importantă clădire din castru ("Principia") a fost cea a comandamentului (cca 1 ha); ea fiind situată la intersecția
Castrul roman Potaissa () [Corola-website/Science/306992_a_308321]
-
m, fiind realizate din mortar și piatră. În fața zidurilor exista un șanț cu apă lat de 12 m și adânc de 3 m . Avea două străzi care se intersectau în cruce ("Via Praetoria, Via Principalis") și patru porți ("Porta praetoria, Porta decumana, Porta principalis dextra, Porta principalis sinistra"). Poarta pretoriană este orientată spre răsărit iar Porta decumana spre apus. Cea mai importantă clădire din castru ("Principia") a fost cea a comandamentului (cca 1 ha); ea fiind situată la intersecția drumului principal
Castrul roman Potaissa () [Corola-website/Science/306992_a_308321]
-
realizate din mortar și piatră. În fața zidurilor exista un șanț cu apă lat de 12 m și adânc de 3 m . Avea două străzi care se intersectau în cruce ("Via Praetoria, Via Principalis") și patru porți ("Porta praetoria, Porta decumana, Porta principalis dextra, Porta principalis sinistra"). Poarta pretoriană este orientată spre răsărit iar Porta decumana spre apus. Cea mai importantă clădire din castru ("Principia") a fost cea a comandamentului (cca 1 ha); ea fiind situată la intersecția drumului principal cu cel
Castrul roman Potaissa () [Corola-website/Science/306992_a_308321]
-
și piatră. În fața zidurilor exista un șanț cu apă lat de 12 m și adânc de 3 m . Avea două străzi care se intersectau în cruce ("Via Praetoria, Via Principalis") și patru porți ("Porta praetoria, Porta decumana, Porta principalis dextra, Porta principalis sinistra"). Poarta pretoriană este orientată spre răsărit iar Porta decumana spre apus. Cea mai importantă clădire din castru ("Principia") a fost cea a comandamentului (cca 1 ha); ea fiind situată la intersecția drumului principal cu cel pretorian. În "latus
Castrul roman Potaissa () [Corola-website/Science/306992_a_308321]
-
de 12 m și adânc de 3 m . Avea două străzi care se intersectau în cruce ("Via Praetoria, Via Principalis") și patru porți ("Porta praetoria, Porta decumana, Porta principalis dextra, Porta principalis sinistra"). Poarta pretoriană este orientată spre răsărit iar Porta decumana spre apus. Cea mai importantă clădire din castru ("Principia") a fost cea a comandamentului (cca 1 ha); ea fiind situată la intersecția drumului principal cu cel pretorian. În "latus praetorii sinistrum" se aflau cazărmile cohortelor quingenariae și horrea iar
Castrul roman Potaissa () [Corola-website/Science/306992_a_308321]
-
alte două monede). Descoperirile indică existența unei așezări și în preajma carierei romane de calcar. Prin lucrările de consolidare-conservare efectuate de către Muzeul de Istorie Turda și Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca obiective importante cum sunt: turnul de Nord-Vest, un turn de curtină, porta decumana și principia sunt astăzi puncte vizitabile. Obiectele descoperite aici sunt expuse la muzeele din Turda, Cluj-Napoca, Aiud, Budapesta și Viena. La castru se poate ajunge cu mașina pe două drumuri de access: pe lângă Colegiul Național Mihai Viteazul și dinspre
Castrul roman Potaissa () [Corola-website/Science/306992_a_308321]
-
nu a urmat nici o școală, petrecându-și copilăria alături de părinții săi, în Franța, apoi Italia și Algeria, pentru a evita vicisitudinile primei conflagrații mondiale. După război, familia lui se va stabili în împrejurimile Parisului, mai întâi în zona rău-famată de lângă Porte de Choisy, apoi lângă Porte d'Italie. A luat contact de mic cu muzica, primul instrument fiind vioara. La fel ca majoritatea muzicienilor Manouches, nu cunoștea scrierea muzicală, învățând să cânte după ureche și observând alți muzicieni. La 12 ani
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
petrecându-și copilăria alături de părinții săi, în Franța, apoi Italia și Algeria, pentru a evita vicisitudinile primei conflagrații mondiale. După război, familia lui se va stabili în împrejurimile Parisului, mai întâi în zona rău-famată de lângă Porte de Choisy, apoi lângă Porte d'Italie. A luat contact de mic cu muzica, primul instrument fiind vioara. La fel ca majoritatea muzicienilor Manouches, nu cunoștea scrierea muzicală, învățând să cânte după ureche și observând alți muzicieni. La 12 ani a primit cadou un banjo
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
intrare în tinda femeilor, biserica a fost tencuită și pictată în interior și pe exterior în 1889: ""In numele Tatălui și al Fiului și al santului Spirit, Treimea cea de o fință și nedespărțită. Aciastă santă și Dumnedzeiască Biserică ce portă hramu Santu Nicolae s'a prefăcut din facia temeliei acum pentru a treia oră și s'a zugrăvit după cum se vede cu ajutoriul titorilor enoriași și altor persone prevădzute măi josu. Aciastă lucrare sa început în anulu ... Ianuarie 29 și
Biserica de lemn din Butoiești () [Corola-website/Science/308652_a_309981]
-
mai ales pentru propria declarație a lui Luca la începul Evangheliei după Luca () în care admite liber că nu este un martor ocular al evenimentelor scrise în Evanghelie. Dacă cineva acceptă că Luca era de fapt autorul evangheliei ce-i portă numele și totodată al "Faptele Apostolilor", unele detalii ale vieții sale personale pot fi asumate rezonabil. În timp ce se exclude pe sine însuși dintre cei care erau martori oculari al 'ministerului lui Isus', în mod repetat folosește cuvântul "noi" în descrierea
Luca Evanghelistul () [Corola-website/Science/308111_a_309440]
-
În cursul anilor a fost de mai multe ori renovat sau întregit cu noi constrcții. Astfel, Pietro Baseggio reface aripa sudică dinspre "Canal Grande", Giovanni Buon (1360-1443) și fiul lui, Bartolomeo Buon il Vecchio (1400-1464), refac aripa vestică și construiesc "Porta della Carta", în curtea interioară, Antonio Rizzo (1430-1498) construiește o galerie cu arcade bogat împodobită în onoarea dogelui Francesco Foscari, denumită "Arco Foscari", în care se reunesc în mod armonios trei stiluri: coloane în stilul Renașterii, arcuri romanice și ogive
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]