16,876 matches
-
atîta vreme". Acest "cum îl cunoscusem" poate fi orice: poate fi într-o logică de suprafață a poveștii starea de normalitate a poetului, sănătatea pierdută, dar poate fi la fel de bine, și totul converge înspre o astfel de interpretare, cunoașterea convențională, portretul de tînăr avîntat și romantic din manualele de literatură română. în loc de asta, poetul, niciodată numit, apare altfel, dar poate la fel de memorabil: "Oamenii de pe bulevardul Carol se obișnuiseră să-l vadă trecând în paltonul său cel larg, cu galoșii enormi, cu
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
agresive, gata oricînd să mînuiască un pistol mitralieră sau să gonească pe motociclete Toshiba... Dar instinctul sigur al (auto)ironiei și comicul irezistibil (în genul lui David Lodge) feresc această proză de exagerările isteroide ale feminismului hard. Iată un scurt portret al lui Benoîte, din povestirea amintită: "O neverosimilă tînără femeie surprinsă din profil pe motocicleta ei, ce pare că atacă un inamic invizibil. Lungi plete, probabil blonde, îi țin loc de cască. Tînăra despică vîntul ronalpin agitînd un gigantic ac
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
-n rai" (fotografiați de jebe ziua mondială a poeziei); ,,dedesubtul rotulelor donei juana se deschide un defileu fără margini" (dîra de miere și sînge plutește între cer și pămînt). Însăși singurătatea, acea teribilă măcinare de sine a adultului, dobîndește un portret feeric, compus din exotisme, aidoma unui tablou al lui Rousseau le Douanier: ,,singur cern gînduri galbene ca nisipul/ mănînc plictisit noapte cu zahăr/ telefonul alături ca o prepeliță moartă/ pe cărți au răsărit boababi/ șerți roșii se-ncolăcesc pe pereți
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
să apară la Editura Casa Școalelor. Și, atunci, pentru a salva, totuși, manuscrisul, se inventează, ad-hoc, o editură ("Editura Contemporană") unde cartea apare în 1942, nu fără ca autorul să nu-și fi cenzurat textul eliminînd unii scriitori evrei și trecînd Portretele universitare ale lui Petrovici înaintea lui Lovinescu în capitolul respectiv. Și așa, cenzurată, și la o editură improvizată, cartea apare în 1941. Sigur că G. Călinescu putea fi supărat că era ignorat, necomentîndu-i-se nici Cartea nunții (1933), nici Enigma Otiliei
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
un scop nu dintr-un adevăr abstract, cît din unul viu"... (Scrisori către Tudor Vianu, vol II, 1994, p. 280). Cum se vede, Călinescu îi reproșa, și în noiembrie 1945, că n-a scris o carte de critică literară (în portrete), ci una științifică. Dar asta dorise chiar Vianu, ținînd să realizeze o carte de istorie literară pe fundamentele clare ale stilisticii moderne, în care esteticianul era un efectiv specialist, iar Călinescu nu era. De aceea, tocmai hrănind ideea că singura
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
puțin artist decît Negruzzi. Satira lui e prea încărcată. "Analiza distinge în Ciocoii vechi și noi două temperamente stilistice a căror fuziune completă n-a reușit niciodată", cel al scriitorului și al naratorului, deși aflăm, pe alocuri, cîteva elemente ale portretului moral. Ion Ghica, scriitor de o valoare excepțională, este exclusiv un memorialist, autorul știind că trebuie să asculte de legea memoriei. În șirul scrisorilor sale respinge orice metodă, orice procedeu de compoziție care ar putea răci izvorul cald al amintirii
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
întregime publicate. Desigur, Eminescu poetul l-a pus în umbră pe prozator. Și, totuși, "Eminescu este un povestitor fantastic, căruia i se impune nu observarea realității, ci recompunerea ei vizionară, grea de semnificații adînci", operează, în proza eminesciană, și arta portretului (Dionis, de pildă) și ironia romantică. Prin Creangă vorbește, de fapt, poporul român (cu deosebire latura sa moldoveană). "Ceea ce observatorului superficial îi apare ca folclor, este de fapt creație artistică, grefată pe o înzestrare individuală, jovialitate și vervă" și îl
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
deopotrivă cu fantezia sa vizuală, adică mediocră. Marea plenitudine a povestitorilor români din al XIX-lea secol atinge, prin opera lui Caragiale, apogeul. Antiretorismul său este o atitudine conștientă, deși o utilizează în celebra Două loturi. Dar nu folosește deloc portretul fizic și moral al personajului. Acestea au, desigur, o viață interioară. Dar se oprește la planul organic, apropiindu-se, prin aceasta, de naturalismul european, ceea ce e valabil și pentru O făclie de Paște, singura nuvelă în care dramaturgul a tratat
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
eroii. De aceea nu este un descriptiv, "viziunea omului este în proza lui efectul chipului în care omul vorbește și este ascultat", n-a acordat prea mare atenție descripției naturii. Hasdeu, ca scriitor savant, a fost mult preocupat de problema portretului, vizibilă și în deochiata nuvelă Duduca Mamuca. Cît despre Odobescu, și el scriitor savant, deși, în nuvela istorică a rămas în urma lui Negruzzi, cîteva, totuși, sînt încercări izbutite de restituire istorică. Iar cu harul său de evocare a naturii, scriitorul
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
recompune farmecul ei muzical. Tocmai acestui simț muzical îi datorește Odobescu succesele sale cele mai mari ca scriitor. Iorga, analizat la aceeași categorie, ar fi fructificat, prin puternicul temperament de scriitor, mai toate directivele stilistice ale veacului al XIX-lea. Portretul omului fizic și moral constituie unul dintre sectoarele glorioase ale artei scriitoricești a lui N. Iorga. Și, evident, nu-l uită pe autorul Cugetărilor, care valorifică, odată în plus, portretul artistic al marelui istoric. La Delavrancea, are dreptate Vianu, din
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
scriitor, mai toate directivele stilistice ale veacului al XIX-lea. Portretul omului fizic și moral constituie unul dintre sectoarele glorioase ale artei scriitoricești a lui N. Iorga. Și, evident, nu-l uită pe autorul Cugetărilor, care valorifică, odată în plus, portretul artistic al marelui istoric. La Delavrancea, are dreptate Vianu, din vîna populară extrage scriitorul și unele motive de basm, el fiind, crede autorul nostru, creatorul poemei în proză din literatura română. Îl așează la locul lui modest pe prea plinul
O carte celebră by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15676_a_17001]
-
complex situația, putem face un inventar (de cărți și de activitate culturală) și constata că cei doi discipoli nu au pierdut definitiv; unii ar spune că au cîștigat. Cert este că gustul amar al înfrîngerii domină mai toată galeria de portrete din volum. Există un soi de resemnare în această apropiere cu sufletul de marile personalități. Liiceanu face un apel către sentimente, singurele credibile într-o situație de criză. Poate fi o grilă hazardată de lectură, dar ea explică în bună
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
credibile într-o situație de criză. Poate fi o grilă hazardată de lectură, dar ea explică în bună măsură sensul unei astfel de cărți. Care alt motiv, dacă nu resemnarea, ar fi mai întemeiat pentru a alcătui o serie de portrete ale celor dragi, un soi de memorii afective? însă imediat după conturarea înfrîngerii, putem distinge reversul. Care sînt învingătorii? Liiceanu nu-i numește. Portretul omului de cultură învingător este imposibil, dacă respectăm regulile jocului impuse de Liiceanu. Tonul apocaliptic ar
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
Care alt motiv, dacă nu resemnarea, ar fi mai întemeiat pentru a alcătui o serie de portrete ale celor dragi, un soi de memorii afective? însă imediat după conturarea înfrîngerii, putem distinge reversul. Care sînt învingătorii? Liiceanu nu-i numește. Portretul omului de cultură învingător este imposibil, dacă respectăm regulile jocului impuse de Liiceanu. Tonul apocaliptic ar fi fost convingător dacă își păstra aerul personal - dacă își însușea măreția ratării inviduale, particulare. Or, sensul retoricii, impuse de filosof, este unul general
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
care-i chemase pe mineri să măcelărească intelectualii Bucureștiului îi scria acum lui Cioran." Nu că autorul n-ar avea dreptate în rîndurile de mai sus, dar lipsa "nuanțelor" (ucigătoare, cum ne învață Cioran) atacă serios perenitatea oricărui text. în portretul alcătuit lui Andrei Pleșu, este pomenit și celebrul scandal izbucnit o dată cu alegerea membrilor CNSAS. Condiția principală (să nu fi fost membru al nici unui partid politic) nu era respectată nici de Pleșu, nici de Dinescu (ambii, foști membri ai PCR). Și
Resemnare și declarații de dragoste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15691_a_17016]
-
și tot. N-a scris el, în 1936, o carte despre Cristofor Columb și, mai tîrziu, una despre Magellan? De ce nu ar fi scris și o carte despre o personalitate fascinantă precum Petru cel Mare? Începuse să lucreze la acest portret tulburător încă în 1938 și avea înțelegeri cu editorul Georgescu-Delafras. Dar, în 1940, cînd manuscrisul era încheiat, au intervenit legiuirile rasiale, care - printre altele - interziceau cu desăvîrșire evreilor să fie autori de cărți. S-a adaptat situației discriminatorii și-a
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
acum, în 2001, dl Henri Zalis reeditează cartea, la Editura Hasefer sub numele adevărat al scriitorului. E, de bună seamă, o restituire utilă, restabilind, de atîtea ori, un adevăr tăinuit. Cartea (să-i spun monografie?) e mai curînd un izbutit portret moral. Și are ca subtitlu precizarea "întîiul revoluționar - constructorul Rusiei". E chiar, acest subtitlu, scopul urmărit de autor. Să releve, în tonuri potrivite, portretul moral al celui care, în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, a revoluționat Rusia
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
de atîtea ori, un adevăr tăinuit. Cartea (să-i spun monografie?) e mai curînd un izbutit portret moral. Și are ca subtitlu precizarea "întîiul revoluționar - constructorul Rusiei". E chiar, acest subtitlu, scopul urmărit de autor. Să releve, în tonuri potrivite, portretul moral al celui care, în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, a revoluționat Rusia, modificîndu-i fizionomia asiată, pentru a deveni o mare putere europeană. Norocul mare al lui Petru a fost că nu s-a oprit asupra-i
Țarul care a europenizat Rusia by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15728_a_17053]
-
spada lui se termină brusc prin niște cioturi bicisnice îmbrăcate într-o rețea de mătase subțire. Nu pot să-mi viu în fire. E ca și cum aș fi descoperit, în același timp, slăbiciunea forței de care nazismul face paradă". Acest nemaipomenit portret al lui Göring dezvăluie, cum și precizează, slăbiciunea grotescă a forței nazismului. Și Göring era, cum se știe, al doilea om în Germania hitleristă care, peste un an, zvîrlind cît colo uzanțele lumii civilizate, va provoca măcelul celui de al
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
FAMA lui Virgiliu. Corespunzătoare - în scenariu - Massmediei de azi, Radio și Televiziunii, forța de răspândire a știrilor, veștilor de tot felul, stăpânind și diriguind lumea, publicul ascultător. Faima, Svonul din Eneida virgiliană, căruia îi căzu pradă însuși Poetul iubirii, rău-făptaș... Portretul pe care Virgiliu îl face acestui Monstru care e Svonul, Faima publică (până la radio-Televiziunea actuală): ,,Monstrum, horrendum, ingens, cui quot sunt corpore plumae/ Tot vigilas ocului subter, mirabile dictu/ Tot linguae, tot dens ora sonant, tot subrigit aures... Tam ficti
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
epuizează, se dă de ceasul morții pentru pregătirea reprezentației cu piesa sa, scrisă și jucată de el și de familia lui (vai!) într-un han murdar, într-o sală de dans improprie, într-un loc uitat de lume în care portretul lui Hitler este încă pe pereți (în anul 1984) și porcii se află într-o odaie vecină, într-un loc în care Shakespeare este pomenit ca reper iar umezeala îți intră în corp pînă la os. Paranoia este singura care
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]
-
Primul editorialist de cotidian care se apleacă asupra directoratului lui Dinu Săraru la Naționalul din Capitală este Ion Cristoiu. Într-una dintre părerile pe care și le dă zilnic în MONITORUL DE BUCUREȘTI, Cristoiu îi face lui Dinu Săraru un portret de mărunt activist cultural ceaușist, desființîndu-l ca director al Naționalului. Editorialistul își exprimă bănuiala că Săraru ar fi ajuns în funcția lui de astăzi în urma unei telefoniade. Protagoniștii acesteia ar fi, potrivit lui Ion Cristoiu, Adrian Sîrbu și Răzvan Theodorescu. N-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15756_a_17081]
-
precum și un număr de poezii, și a văzut lumina tiparului la Editura Paideia. Jurnalul are un cuvînt înainte de I.P.S. Nicolae al Banatului care, în 1962, arhiepiscop fiind la Timișoara, l-a numit pe preotul Mihail Avramescu paroh la Jimbolia, un portret de Al. Paleologu și o postfață a doctorului Mihail Constantineanu apărută inițial în România literară din 1994, în două numere. Andrei Pleșu semnează prezentarea celuilalt volum. în ce mă privește, nu-l cunosc pe Mihail Avramescu decît din legendă și
Jonathan X Uranus, "humorist liber" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15778_a_17103]
-
Marius Chivu Prima impresie de lectură a acestui jurnal-dicționar (portretele sunt ordonate parodic la final după tehnica indexului alfabetic și reproducerea primelor cuvinte ale textului) este aceea că autorul, sarcastic și răutăcios ca un puști, plătește postum polițe. Deși incomod pentru unii, jocul este absolut unul literar. Costache Olăreanu nu
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
primelor cuvinte ale textului) este aceea că autorul, sarcastic și răutăcios ca un puști, plătește postum polițe. Deși incomod pentru unii, jocul este absolut unul literar. Costache Olăreanu nu-și cenzurează sentimentele sau amintirile: "modalitatea folosită ține de exercitarea jurnalului. Portretele unora sunt rezultatul unei singure întâlniri, al altora acoperă o viață întreagă. Diferențele, în acest caz, nu mai contează, ci doar intenția de a străfulgera un detaliu, a lipi o etichetă pe câte un amănunt semnificativ". (p. 5) Cum viața
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]