2,403 matches
-
Jean Starobinski, Textul și interpretul, Editura Univers, București, 1985, p. 51. 294 Ibidem, pp. 51-52. 295 Savin Bratu, op. cit., p. 176. 296 Monica Lovinescu, Unde scurte I. Jurnal indirect, ed. cit., pp. 128-129. 297 Ibidem, p. 129. 298 Monica Lovinescu, Posteritatea contemporană. Unde scurte III, ed. cit., p. 100. 299 Ibidem, p. 102. 300 Monica Lovinescu, La apa Vavilonului, ed. cit., p. 167. 301 Monica Lovinescu, Unde scurte I. Jurnal indirect, ed. cit., p. 10. 302 Ibidem, p. 421. 303 Idem
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
p. 102. 318 Ibidem, p. 108. 319 Liviu Petrescu, Poetica postmodernismului, Editura Paralela 45, Pitești, 1998,p. 141. 320 Monica Lovinescu, Est-Etice. Unde scurte IV, ed. cit., p. 49. 321 Ibidem, p. 337. 322 Ibidem, p. 341. 323 Monica Lovinescu, Posteritatea contemporană. Unde scurte III, ed. cit., p. 106. 324 Ibidem, p. 26. 325 Ibidem, p. 27. 326 Ibidem, p. 29. 327 Monica Lovinescu, Unde scurte I. Jurnal indirect, ed. cit., p. 482. 328 Ibidem, pp. 482-483. 329 Ibidem, p. 484
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
pp. 482-483. 329 Ibidem, p. 484. 330 Ibidem, p. 464. 331 Ibidem, p. 466. 332 Monica Lovinescu, Seismograme. Unde scurte II, ed. cit., p. 231. 333 Monica Lovinescu, Unde scurte I. Jurnal indirect, ed. cit., p. 193. 334 Monica Lovinescu, Posteritatea contemporană. Unde scurte III, ed. cit., p. 96. 335 Alex, Ștefănescu, Jurnal de critic, Editura Cartea Românească, București, 1980, pp. 128-129. 336 Monica Lovinescu, Jurnal 1981-1984, ed. cit., pp. 182-183. 337 Ibidem, p. 213. 338 Monica Lovinescu, Unde scurte I.
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
acum, cele moștenite de Buraga vor fi moștenite de urmașii săi. Am însă rezerve privind posibilitatea locuitorilor județului Vaslui de a vizita coleția sa. Și este păcat ca munca de o viață a talentatului nostru arheolog <<independent>> să rămînă anonimă posterității. Sper din tot sufletul ca, în timp, să găsim calea amiabilă de rezolvare a acestei așa-zise probleme.“ înhumarea va avea loc mîine, la cimitirul din localitate. Mihai Ciobanu ,,Monitorul de Vaslui“ vineri, 17 dec. 1999 Moș Buraga ultimul trac
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
sobrietatea lor în purtări și pentru dulceața contemplației tăcute, ei pot fi așezați printre primii isihaști ai spiritualității noastre bisericești universale. Scrierile lor patristice erudite, atât de variate și de interes major pentru lumea creștină a vremii lor și pentru posteritate, au cunoscut o amplă circulație în diverse compartimente ale vieții bisericești universale. Universalismul spațiului daco-roman s-a manifestat prin scrieri ca cele ale Sfântului Niceta de Remesiana, Sfântul Ioan Cassian, Cuviosul Părinte Dionisie Exiguul, dar și prin contactele dintre romanitatea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
contemplației tăcute este posibil ca noi mărturii să-l așeze printre primii isihaști ai spiritualității noastre bisericești universale. Scrierile patristice ale eruditului monah, Dionisie Exiguul, atât de variate și de interes major pentru lumea creștină a epocii sale și pentru posteritate, au cunoscut o amplă circulație în diversele compartimente ale vieții bisericești din Țările Române: scrieri patristice necesare și pline de eficiență pentru apărarea dreptei credințe în controversele trinitare și hristologice, scrieri de edificare sufletească, mai ales în mediile monahale, canoanele
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
secolului al XVIII-lea și chiar de mai târziu, Arta sa poetică a constituit un reper fundamental, alături de cea a lui Horațiu și desigur a lui Aristotel. Boileau devine o efigie a ideologiei clasice, câștigând treptat în prestigiu și obligând posteritatea să îl recunoască și să îl admire. Într-adevăr, "fără Boileau [...] clasicismul francez n-ar fi fost niciodată ceea ce este de fapt."43 I.2.4. Concluzii Sintetizând în câteva rânduri momentul clasic francez din secolul al XVII-lea, se
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
că este imprudent a compara un scriitor antic cu unul modern deoarece asupra celui din urmă nu se pot face decât judecăți relative și provizorii. Singur testul timpului este relevant, de aceea, deși îi prețuia pe Racine și Corneille, doar posteritatea putea decide dacă în timp vor fi alăturați lui Sofocle sau Euripide 55. Într-adevăr, pecetea valorii este dată de rezistența la eroziunea vremurilor, pe de altă parte însă, și sacralizarea excesivă a trecutului poate cauza prejudicii generațiilor ce vin
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pună amprenta în vreun fel substanțial în dispută, deoarece satira sa nu aduce nimic nou, ci doar a vrut să-și afirme un punct de vedere și să împartă laurii în așa fel încât să nu fie nici un dubiu pentru posteritate cine a câștigat cu adevărat. II.7. Concluzii Deși de o amploare respectabilă și angrenând spirite importante ale epocii, Cearta în sine nu a putut dărâma statuile însă a avut rolul de a naște mici întrebări, incomode, care au creat
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
o avea pentru perioada în sine care le-a generat. În introducerea la opera sa Secolul lui Ludovic al XIV-lea, Voltaire distingea "patru vârste fericite [...] în care artele s-au perfecționat și, slujind măreția spiritului omenesc, au devenit exemplul posterității"121. Aceste patru epoci de aur ale istoriei vizau secolul lui Pericle, cel al lui Cezar și Augustus, Renașterea și epoca "regelui soare", pe care autorul o consideră superioară celorlalte: "Îmbogățit prin descoperirile celorlalte trei secole anterioare, secolul lui Ludovic
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
poate, îi voi da lucrării mele vreun titlu impozant de genul La reforma della poesia italiana (Reforma poeziei italiene), scopul meu fiind nu doar să laud și să apăr, dar totodată și să corectez greșelile în beneficiul tinerilor și al posterității. Astfel, studiez Parnas-ul francez și, poate, voi putea răzbuna fără impertinență, impertinențele care s-au spus despre noi."178 Ultima afirmație făcută de Muratori aici necesită o scurtă explicație: spre sfârșitul secolului al XVII-lea, începutul secolului următor, câțiva scriitori
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
monografie care ar îmbogăți fondul de lucrări referitoare la istoria științei și culturii românești. Acuzația adusă lui Zosin de a fi făcut parte din galeria "generoșilor" a umbrit poate prea mult asupra imaginii sale reale, interesante, care trebuie restabilită pentru posteritate, în lumina întregii sale activități. * Prin opera sa psihiatrică, doctorul Zosin ocupă un loc de frunte între psihiatrii români de la începutul secolului al XX-lea. O analiză cuprinzătoare a acestei opere va delimita, pe viitor, contribuția sa la structurarea acestei
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
continua să ne marcheze cât timp opera sa, viața sa au reușit, prin dragoste și bunătate, să disloce o cantitate de moarte din uitarea noastră. Am pierdut deci o conștiință, și nu un trup, un destin ce lasă urme în posteritate, un destin pentru care sacralitatea vieții a constat în familie și în operă. S-a stins, astfel, ca un voievod, în demnitate, pentru că nu a fost un simplu chiriaș al acestei lumi ci, dimpotrivă, un om fericit ce a umblat
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
personale a putut asigura ambianța propice unei reflecții tenace și prelungite.2 De îndată ce și-au recunoscut vocația, biografia lor nu a mai reprezentat decât o succesiune de pași prin care a luat naștere acea operă pe care au lăsat-o posterității. Viața lor a fost pe deplin acaparată și epuizată de exercițiul speculației pure. O viață „trăită în idee“, ar fi spus Noica, acea viață pe care și-a dorit-o și pentru sine. S-ar putea însă ca interesul lui
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fost, de pildă, Sfântul Augustin sau Kirkegaard. În cazul acestora nu am fi îndreptățiți să spunem: putem să le uităm viața, ceea ce ne interesează este, până la urmă, opera pe care au lăsat-o. Wittgenstein nu a scris pentru a lăsa posterității o operă. Ceea ce a scris el reprezintă mai degrabă expresia și mărturia a ceea ce a gândit într-un moment sau altul asupra propriei existențe, a modului cum trăia și a modului cum s-ar cuveni să trăiască. Dacă în cazul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
analiză a modului de formare și funcționare a unor mentalități la scara unei civilizații. Este o operă majoră din punctul de vedere al cunoașterii religiilor, sociologiei, antropologiei și economiei. Ea relevă o putere de sinteză și o pertinență pe care posteritatea autorului n-a făcut decăt să o confirme, axul central rămînînd tot timpul analiza relației esențiale dintre puterea spirituală și cea temporală, sau economică, a funcției sociale a ideilor, credințelor și ritualurilor religioase. Teoria sociologică a religiei dezvoltată de Emile
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
în memoria acestor evenimente. Liturgicul și memoria se unesc pentru a construi, încetul cu încetul, această istorie de suferință și a-i conferi perenitate în vremuri când tiparul încă nu exista, iar scrisul rămânea apanajul păturilor educate ale societății. Dacă posteritatea a păstrat numele unora dintre autorii cronicilor și poemelor liturgice, memoria produsă de liturgic era mai ales colectivă, precum modul de a fi evreu sau evreică, care ținea de comunitar, nu de individual. Obligația de memorie era funciar colectivă. Astăzi
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
au fost astfel în mod continuu, cum ar vrea să ne facă să credem memoria de suferință. În general, eroismul lor este redus la un eroism religios care neutralizează în imaginar toate tentativele lor de autoapărare. Ei sunt fixați în posteritate ca victime care-și sacrifică viața pentru tradiție, pentru a perpetua iudaismul. Liturgizarea umilințelor suferite și a martiriului, care a ajuns să marcheze profund comportamentul comunităților așkenaze, accentuează autopercepția victimară a evreilor. Lipsa unei veritabile istorii scrise a jucat un
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a fost transformat într-o istorie de suferință evreiască prin excelență. Aceste masacre sunt considerate drept cel mai mare dezastru care a lovit lumea așkenază înaintea perioadei moderne. Ele au marcat mult timp spiritele din aria geografică afectată. Transmiterea către posteritate a memoriei acestei catastrofe s-a elaborat în conformitate cu modelul pietății așkenaze și al eroismului religios. Acest episod al istoriei de suferință se articulează pe tragediile trecutului. Se suferă astăzi la fel cum s-a suferit ieri. Foarte clar, proiectul religios
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
culturală sefardă, pătrund astfel adânc în zonele așkenaze și se adaugă unei istorii doloriste deja bine implantate. Literatura idiș se îmbogățește cu elegii istorice despre dezastrele și persecuțiile suferite, fără a uita poezia liturgică, lamentațiile despre moartea martirilor, care transmit posterității, în detaliu, aceste circumstanțe care au bulversat viața evreiască. Literatura în limba vernaculară de inspirație religioasă contribuie la țeserea, generație după generație, a acestei istorii de suferință care în secolul al XVIII-lea avea să-l facă pe Gaon din
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cripto-evreii care luaseră parte la boicotul de la Ancona sunt expulzați din Pesaro, și nu întâmplător autorul își scrie opera în acel an. Valea plângerii este o cronică a suferințelor lui Israel începând cu dispersarea sa. Un învățat anonim, rămas în posteritate sub numele de "Corector", a adăugat un apendice despre nenorocirile abătute asupra evreilor între 1575 și 1605, această din urmă dată fiind cea a ediției complete. Deși copii ale acestui text circulă mult timp în manuscris fără a cunoaște totuși
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
trecut credincioșilor din generație în generație? Odată dispăruți ultimii supraviețuitori, problema aceasta se va pune cu toată gravitatea. De unde, poate, această urgență a istoriei, nu doar pentru a universaliza experiența istorică a evreilor, ci și pentru a o face transmisibilă posterității, pentru evrei și ne-evrei deopotrivă, o posteritate ale cărei interogații identitare nu riscă să fie mai puțin acute decât ale noastre, și pentru ca și unii, și ceilalți să-i poată privi într-o zi pe evrei în globalitatea lor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ultimii supraviețuitori, problema aceasta se va pune cu toată gravitatea. De unde, poate, această urgență a istoriei, nu doar pentru a universaliza experiența istorică a evreilor, ci și pentru a o face transmisibilă posterității, pentru evrei și ne-evrei deopotrivă, o posteritate ale cărei interogații identitare nu riscă să fie mai puțin acute decât ale noastre, și pentru ca și unii, și ceilalți să-i poată privi într-o zi pe evrei în globalitatea lor, și nu doar din unghiul nenorocirilor lor seculare
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
la centru la o înăsprire naționalistă căreia, la periferie, minoritățile vizibile ori nu îi răspund prin naționalisme identitare și replierea în comunități (de "solidaritate") imaginate al căror stindard este memoria, bineînțeles, o memorie victimară greu de transmis cu aceeași intensitate posterității. Și aici, într-un alt mod, memoria genocidului servește ca exemplu diferitelor grupuri care cer pe bună dreptate ca propria lor memorie de suferință să-și găsească loc în memoria colectivă franceză. Ca aceste memorii să le fie predate tinerilor
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
poetică. Prezentul studiu, bazat pe multe docu mente inedite, caută să corecteze, în fiecare capitol care urmează, afirmațiile eronate, amintite mai sus și multe altele încă neamintite, mai adăugînd și cîteva capitole, încă necercetate documentar, pînă astăzi: Cum a înțeles posteritatea să cinstească memoria lui Eminescu Ia Ipotești; Vizitatori din țară și din străinătate la Ipotești și încheind cu Cîteva propuneri documentare, cu privire la casa memorială de la Ipotești, atenansa, pădurea, lunca, lacul și biserica cea nouă. Dar, înainte de a trece la capitolele
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]