8,531 matches
-
dar luminos. Și pentru că poza era mărită, vedeam cum Froehlich Îl ținea pe partenerul său de sub braț, În timp ce Gielke Își plasase mâna liberă pe umărul băiatului din fața celor doi. I-am mărturisit lui Dora că, data trecută când am cercetat poza, acest detaliu Îmi scăpase. Fotografia a fost făcută fără blitz, detaliile erau greu de deslușit. — Sunt sigur că mâna care iese de sub brațul lui Gielke e mâna cancelarului, tu ce zici? Și ailaltă care se odihnește ca un epolet pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sigur că mâna care iese de sub brațul lui Gielke e mâna cancelarului, tu ce zici? Și ailaltă care se odihnește ca un epolet pe umărul băiatului e a lui Gielke. Dora nu mi-a răspuns. În schimb, a trasat conturul pozei cu degetul. — Cred că intenția editorului e să ilustreze noțiunea cancelarului, conform căreia privirea unui sexolog putea pătrunde În sferele cele mai intime ale unui om. De parcă Froehlich ar fi vrut să spună că cel mai important lucru privitor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
da, m-ar interesa să aflu dacă ceilalți stăteau chiar lângă Froehlich și Gielke - toți acei oameni pe care editorul a considerat, pare-se, că aparțin părții obscure ale istoriei. Întrerupând-o În mijlocul ideii, i-am aprins țigara. Ceilalți din poză? În fotografia ovală din ziar nu reușeam să disting decât secțiuni din bărbații care-l Încadrau pe Cancelarul Sănătății și partenerul său. Domnul Stânga era prezent cu o mână, În timp ce domnul Dreapta, cel cu spatele la cameră, doar cu un umăr vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de cosmetice pe raftul de deasupra chiuvetei (un tub strivit de Chlorodont, o periuță de dinți uzată, un aparat de ras ruginit), câteva haine murdare aruncate de-a valma Într-un colț și o servietă Încuiată sub pat. Dar nici o poză pe pereți, nici un document ascuns Între saltea și rama patului. Și nicăieri vreun obiect personal - În afară de chestiile de sub scaun, unde am descoperit o pereche de cizme albe de femeie. Am presupus că prietenul meu le primise de la tatăl lui, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și a lui Gileke? M-am ridicat și m-am apucat să caut exemplarul din Tageblatt, pe care mi-l dăduse Dora. Într-un final, cotrobăind destul de mult, l-am găsit sub calul troian. Desfăcând ziarul În fața mea, am cercetat poza asupra căreia care ne oprisem primăvara trecută, În dimineața În care am vizitat Fundația și În care a Început toată povestea asta nefericită. Uite-l pe Froehlich cu părul ciufulit și rânjetul ăla larg pe față; și pe partenerul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
era greu de spus cine era. Părul era la fel, ochii inteligenți și constituția atletică, aceleași. Domnul cu Păr Blond ca paiul. Dora a născut În 1907. Dacă băiatul era un adolescent În 1919 la inaugurarea Fundației, când fusese făcută poza - având În vedere acneea și privirea Îndârjită - acum trebuie să fi avut cam douăzeci și ceva de ani. Așa mi se părea plauzibil. Oare Dora Începuse să bănuiască cine era chiar când am discutat despre poza asta pentru prima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Fundației, când fusese făcută poza - având În vedere acneea și privirea Îndârjită - acum trebuie să fi avut cam douăzeci și ceva de ani. Așa mi se părea plauzibil. Oare Dora Începuse să bănuiască cine era chiar când am discutat despre poza asta pentru prima oară? Și a Încercat să afle mai multe În lunile acelea, Înainte să-i fi văzut fruntea În schița aceea, primăvara trecută? Și eu care l-am numit „moștenitorul locului“ și chiar „suflet pervertit“! Nu-i de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Încercat să afle mai multe În lunile acelea, Înainte să-i fi văzut fruntea În schița aceea, primăvara trecută? Și eu care l-am numit „moștenitorul locului“ și chiar „suflet pervertit“! Nu-i de mirare că ea a amuțit. Luând poza sub lupă, am observat că suspiciunea Dorei se justifica: mâna care se odihnea pe umărul băiatului nu era a lui Gielke, ci a lui Röser. Asta Însemna probabil că el era băiatul de pe străzi, pe care bibliotecarul l-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
niciodată un manager evreu (N-are Clasa Noastră, Dragule, cum ziceau pe Mayflower), iar taică-meu, cu cele opt clase ale lui, nu era tocmai omul potrivit să facă pe Jackie Robinson-ul asigurărilor. Acasă, în hol, aveam agățată pe perete poza lui N. Everett Lindabury, președintele lui Boston and Northeastern. Fotografia înrămată îi fusese dată ca premiu lui tata, după ce vânduse polițe de asigurare în valoare de un milion de dolari sau, cine știe, asta o fi răsplata după ce faci zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ale maică-mii. Ca și „spatulă“. În clasa întâi eram deja marele favorit, despre care se credea că va câștiga la pas orice întrecere școlară, când, într-o bună zi, învățătoarea mi-a cerut să identific un obiect dintr-o poză, obiect care, știam prea bine, pentru maică-mea era o „spatulă“. Ei bine, pentru nimic în lume nu mi-a trecut prin minte că acest cuvânt ar putea fi englezesc. M-am bâlbâit și m-am așezat în bancă roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o gorilă să roșească, goimii sunt de neîntrecut. Ce tăntălăi neghiobi și nenorociți trebuie să fie oamenii ăștia ca să se-nchine la cineva care, unu la mână, n-a existat niciodată și, doi la mână, dacă a existat, judecând după poza cu pricina, neîndoielnic a fost Poponarul Palestinei. Cu frizură de paj, cu un ten ca de reclamă la Palmolive, cu o cămașă de noapte care îmi dau seama că-n ziua de azi trebuie să fi fost confecționată de Fredericks
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nestăpânit de tandră cu tine! Ah, iubitule, mă gândesc că-mi vine să plâng și sunt așa de fericită! Sâmbătă ne-am dus cu mașina la Lacul Champlain și, pe drum, am oprit de câteva ori, pentru ca Maimuța să facă poze cu aparatul ei Minox; spre seară am tăiat-o, spre Woodstock, cu ochii mari, cu exclamații și suspine de admirație, cu Maimuța lipindu-se toată de mine. Dimineața, într-un rând, am ținut o ședință de lucru (într-un lan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
meargă cu mine la primar? mă întreb în sinea mea. Îmbrăcată ca o stripteuză? Și scrie dragă cu patru litere! Și n-a citit nici două pagini din cartea lui Agee într-o săptămână! S-o fi uitat măcar la poze? Aș, mă-ndoiesc! Uf, e de rău“, îmi zic și-mi vâr bilețelul ei în buzunar, să-l păstrez ca amintire - mâine pot să-l trag în plastic, pentru un sfert de dolar - „e de rău! E vorba de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bikini din lume. Nț, o să ia cucută sus pe Acropole, în clarobscurul razelor lunii, purtând rochia de seară Balenciaga! Bijboaca asta exhibiționistă, sinucigașă, cu câlți în cap! Nici o grijă, când o să se sinucidă, o să aibă grijă să iasă bine în poză - ca o reclamă pentru lenjeria de damă. Va apărea, ca de obicei, în revistele duminicale - dar, de data asta, moartă! Trebuie să mă-ntorc până să-mi încarc de-a pururi conștiința cu această sinucidere caraghioasă! Ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
avea o poșetuță din satin, iar În cealaltă ținea strâns un copil de 16 luni, dar cumva reușea să și bea În același timp dintr-un pahar cu apă. —Ooooh! O să devină topmodel, zbieră unul dintre jurnaliști la copil. Repede! Poză. Poză? OK. Dă-mi voie să te scap de paharul ăla. În timp ce Casey Silbert, jurnalistul mai sus menționat, Îi subtiliză paharul, Phoebe Își schimonosi profesionist fața Într-un zâmbet matern, dar tineresc, pentru cinci fotografi iviți acolo, care au fotografiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În dimineața următoare, așteptându-mă ca Nina să Întârzie cu cele două ore cerute de statutul ei, treceam prin holul hotelului pe la 11 fără un sfert, când am observat-o stând Într-un fotoliu de lângă șemineu. Am recunoscut-o din pozele pe care le văzusem cu ea, făcute de nenumărații paparazzi. Era Îmbrăcată cu o jachetă cu guler Înalt care Îi ascundea jumătate din față și cu o minusculă fustă din denim. Părul blond Îi cădea pe umeri, iar picioarele Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Speram că avea de unde să aleagă. Nina ridică mapa și studie cu atenție fotografiile, mișcându-le Încoace și Încolo ca să se poată uita mai bine la detalii. —Wow! respiră zgomotos. Asta e foarte În stilul Blonda fatală, nu? Arăta spre poza unei rochii albastre ca cerul, făcută din șifon și muselină. Avea un corsaj mic, iar tivul atingea pământul, rotindu-se În vârtejuri, Într-o mare de tul. —Aceasta este rochia Grace. Thackeray a creat-o pe baza uneia dintre rochiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că aparținea unei alte femei. Ar fi Înnebunit-o pe Lauren, altfel. Ia uite! Aici e o fotografie cu Hunter, am spus. Articolul din New York Magazine conținea un paragraf despre emisiunea lui Hunter, și Într-un colț era și o poză cu el, cu un titlu dedesubt: „Cel mai sexy om de televiziune din Manhattan!!!“ — Ce drăguț, zise Lauren. Își scoase ochelarii de soare și examină Îndeaproape fotografia. —Mmm... făcu ea. Ce bun gust are soțul tău. Iese din magazinul S.J.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
El nu face decât o pereche din fiecare model și e obsedat de Sophia, așa că ea face rost prima de ei. M-am Înfuriat rău, pentru că aștia sunt cei mai drăguți pantofi din lume. M-am mai uitat o dată la poză. Să fi fost aia glezna Sophiei, În pantofii aurii? Piciorul părea, Într-adevăr, subțire și bronzat, exact cum erau picioarele ei. Sunt sigură că nu e ea, am zis, Încercând să pun capăt discuției. Eram obosită și voiam să dorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai veselă dintre toate, ca o felicitare de Crăciun care arată binecuvântările vieții de familie. Cam la vreo săptămână după Ziua Recunoștinței, m-a sunat Lauren, deloc În apele ei. Louis, fostul ei soț, trimisese cunoscuților o felicitare cu o poză În care apăreau el și o femeie necunoscută pe care o chema Arabella, alături de fiul lor nou-născut, Christian. Lauren o văzuse la Alixe Carter acasă, pe polița de deasupra șemineului, și se Înfuriase la culme. Suntem divorțați de numai patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
avea timp nici măcar să cunoască pe cineva, darămite să facă și un copil. Cu siguranță povestea era pe rol dinainte să ne despărțim noi. Nu-mi vine să cred. Ceea ce o iritase cel mai mult pe Lauren fusese faptul că poza aia era În mod evident făcută Într-un Apartament Regal de la Gritti Palace din Veneția. Louis și noua lui familie arătau ca un clan de spiță regală mai puțin importantă, care poza pentru revista Hello. — A făcut copilul ăla special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cu tine și Christopher? am Întrebat-o, serioasă. —Sylvie, ești foarte drăguță că Îți faci griji, dar, de fapt, totul este În... desfășurare. —Cum adică În desfășurare? am Întrebat-o. —M-am răzgândit În privința statutului de divorțată. E din cauza tuturor pozelor ălora cu vedete de cinema care ajung piele și os când redevin celibatare. M-a făcut să-mi treacă. Încerc din nou să mai pun câteva kilograme, poți să crezi? Christopher zice că vrea să se Întoarcă la mine. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
curând, este un telefon mobil cu aparat de fotografiat. În timp ce salonul se umplea de invitați În seara zilei de naștere a lui Hunter, tot ce aceștia făceau Între sorbitul din șampanie și mâncatul din raclette 1 era să-și compare pozele În care aveau fiecare imortalizate săriturile la schi. Pe la 10 seara, cabana era plină ochi, iar Hunter părea să se distreze de minune. Lipsea o singură persoană: Marci. Nu Își făcuse apariția, iar nenumărații oaspeți pe care Îi invitase tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
rău o pătură de iubire indusă chimic. — Poți să crezi că Henri mi-a trimis o lamă drept cadou de Crăciun? Ce să fac eu cu o lamă? O să moară de dor de casă aici. Iar Juan Îmi tot trimite poze prin fax cu armăsarul ăsta al lui, care e pe un câmp din Spania, așteptându-mă pe mine. Nu mai suport. Lauren oftă, ca și cum s-ar fi simțit frustrată. Mda, cred că Într-adevăr primești cadouri mai mișto dacă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ochii pentru o clipă, ca și cum și-ar fi adus aminte de splendoarea rochiei. —A fost mare păcat că nimeni nu a avut cum să o vadă În realitate, oftă. Thack este un geniu, el mi-a făcut-o. De când cu poza aia din Post, primește o grămadă de comenzi noi. Ca să știi, Nina Chlore vrea să poarte o variantă albastră a rochiei la premiile Oscar. Nu te deranjează, nu-i așa? am Întrebat-o. Sunt flatată că un idol al modei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]