1,526 matches
-
și cu o masă lungă, acoperită cu o cârpă ieftină, roșie, roasă de șoareci. Scaunele de la masa prezidiului erau vechi, descleiate și aveau tapiseria, de asemenea, roasă de șoareci. Nici unul nu semăna cu celălalt. În sala de ședințe, urâtă și prăfuită, mirosea puternic a praf și a vechi. Mai era un miros care nu-mi era cunoscut, dar cât se poate de neplăcut (aveam să aflu peste un timp că era mirosul de la viermii de mătase care erau crescuți acolo vara
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
înserase de circa o oră, iar ultimul autobuz care mergea spre oraș plecase de mult. Atunci mi-am dat seama că sunt singură într-o localitate necunoscută, într-o clădire pe care nu o cunoșteam. Stăteam în biroul urât și prăfuit, flămândă, dezorientată, fără a ști încotro să o iau. Am pus capul pe masă și am ațipit. Fusese o zi istovitoare. Nu știu cât am dormit în acea poziție incomodă. M-am trezit într-un târziu, dându-mi seama că nu mai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
camera de la comună unde se păstra echipamentul militar și care fusese inspectată în toamnă, și aproape că am început să râd. În acea sală erau câteva stingătoare, câteva costume de gărzi patriotice, niște căldări și câteva mături, alături de un furtun prăfuit. În timp ce Țăpoi ne vorbea, intră agitat în sală primul secretar. Foarte abătut ne spune că s-a declarat stare de necesitate în întreaga țară, invitându-ne să mergem fiecare la comunele noastre. Era lesne de înțeles că, din clipa aceea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Luxe", cu doar 12.000 de kilometri la bord, lung de 15 metri, pe care nu aveam voie să-l folosim și primisem sarcina de la MAE să-l "valorific" pe piața locală. Lângă un zid al curții dormeau ostenite și prăfuite trei autoturisme ale ambasadei R.D. Vietnam, care își închisese porțile după septembrie 1973 și ni le lăsaseră nouă "în custodie". În curte am remarcat portocalii și lămâii, o minunată magnolie și un arbore cam de 10 metri înălțime, un dafin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în diferite tonuri și nuanțe! După depunerea bagajelor în apartament, am ieșit puțin prin cartier pentru a lua "pulsul". Eram în luna octombrie și presupuneam că "Ziua recoltei" a umplut piețele. Aș, de unde! În alimentare aceleași rafturi goale, aceleași borcane prăfuite cu tocană de legume și morcovi în saramură și aceleași așteptări și cozi poate "se bagă ceva"! Veneam de la Santiago unde găseai de toate, veneam de la Madrid și Geneva... Am perceput văzând tot acel gri generalizat ca pe un pumn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nepăzită, care ne-a dus în spatele scenei pe care se făceau conferințele. L-am dibuit pe Teodoreanu care se afla într-o încăpere de câțiva metri, din care urma să intre pe scenă. Sus, deasupra ușii închise, era un geam prăfuit. Am improvizat o scară și ne-am cățărat, pe rând, să-l surprindem prin geam. S-a făcut un rând; scara fiind foarte îngustă, ne urcam pe furiș câte unul. Se auzea bine freamătul sălii, simțeam că îl vom pierde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mai izbucnește, fugind grăbit, câte un iepure bezmetic. * Nici o întrebuințare nu poate fi dată acestui pământ sterp. Și luna, noaptea, este acolo, mai săracă; numai la poezie nu se mai gândește, pe acolo, luna, care acoperă câmpul cu un văl prăfuit, murdar ca un perete văruit și soios. * Dacă ar fi fost alte timpuri, dar demult, în anii cărora le spunem ai evului mediu, acolo ar fi fost un câmp al leproșilor alungați ca niște duhuri necurate din orașele și satele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se pierde în eter. La primul zgomot, gălăgia unui carnaval de pitici dispare. Toate aceste uimiri ale poetului sunt învăluite într-o ironie cultivată, de bibliofil înrăit care se înconjoară cu albume, tomuri masive și cărți ce miros a hârțoagă prăfuită. Brumaru e un rafinat. CONSTANTIN CRIȘAN Judecând după locul unde s-a născut și chiar după cel în care și-a format intelectul de „estet subtil și manager întrepid”, Constantin Crișan ar fi trebuit să arate ca un moldovean ruginit
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
construite în grabă, în doar câteva zile: căsuțe cu un singur nivel, fără paviment, fără apă curentă în casă, fără servicii igienice. Toți trebuiau să se folosească de fântâna publică și de vespasianele (toaletele) exterioare. Drumuri noroioase pe timpul iernii și prăfuite vara. Câte un stâlp rar de lumină reflecta palid drumurile. Administrația orășenească a jurat că această sistematizare ar fi durat numai câțiva ani. Benito Mussolini, «ducele», avea în plan să construiască cartiere demne, ca în zona EUR, care ar fi
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
evocat (simbolist statornic) provincia, barierele, duminecele, iar acuma, catolic practicat și rigid, este poetul recluziunii melancolice, al sfintelor bucurii bucolice îngăduite ființelor neprihănite, și intră cucernic în salonul de țară al copilăriei, depunând la ușă marea lui "geantă cu volume prăfuite": În salonul vechi de țară am pășit ca-ntr-un altar, Sfiicios, copilăria mă privea de prin unghere. Prins de zid, același ornic urcă-al timpului calvar Și aceleași bibelouri dorm pe-nguste etajere... În acest salon de țară cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
În acest salon de țară cu miros uscat de cimbru Ce nepotrivite-s ale traiului cerinți moderne!... În tăcerea ce-l apasă sorb al veacurilor timbru Și-ale ornicului clipe răbdătoare par eterne. Am lăsat la ușă geanta cu volume prăfuite, Cu muncite file pline de trunchiate însemnări, Ca să fiu din nou copilul cu privirile-nsorite, Când neștiutor de toate alergam spre larg de zări. G. V. BACOVIA G. Bacovia moștenește de la Traian Demetrescu sentimentalismul proletar, ținuta de refractar, nostalgia maladivă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
elevi și cei doi învățători. Toți, au făcut haz când am apărut în fața lor, iar „domnul” Paraschiv Baștiurea, directorul școlii, m-a întrebat ce vreau să fiu când voi fi mare, întrebare la care eu cu părul ciufulit, cu îmbrăcămintea prăfuită, cu mâinile și gura pătate de strugurii negri, am răspuns țanțoș: Vrau să fiu domn(domn însemna învățătoră. Toți au făcut haz, dar eu am priceput abia acasă, după ce mămica mi-a explicat plângând, ce rușine i-am făcut. Tanti
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
vorbă. Deoarece nu mă grăbeam, l-am ascultat. Era într-o viguroasă dispoziție critică și aproape exaltat de amintirea propriilor acte curajoase din trecut. N-am reținut totul, deși merita. A optat să fie activist, ca să nu ajungă în „pătura prăfuită a intelectualilor”. Dar, bagă el seama retrospectiv, „în timp ce noi duceam muncă politică, fiii popilor, ai doctorilor etc. Învățau la facultate, și azi ne conduc”! Mi-a descris cîțiva activiști din epoca formării sale, exemple de prostie, ipocrizie și șmecherie: Trifan
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Wichner Într-o scrisoare către poetul și traducătorul german Gregor Laschen, domiciliat la Utrecht, În Olanda (22, 13 ianuarie 2004). El citează, apoi, poemul Punct. Primul vers: „Anemone Latzina Își dorea În 1966/ să fie un cufăr pașnic,/ de treabă, prăfuit și maron./ Peste douăzeci de ani eu Îmi doresc/ să fiu un gâtlej În ștreangul de colo’colo”. Anemona Latzina, poeta germană din România care, cum spune confratele ei Ernest Wichner, „avea ceva din tânăra Jeanne Moreau” și „Întruchipa lumea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Într-adevăr, din nou, propria piele, cum spunea Poeta, pielea În care nu m-am simțit niciodată prea confortabil. Alături, chiar alături, la pagina 249, poemul Punct. „Anemone Latzina Își dorea În 1966/ să fie un cufăr pașnic, de treabă,/ prăfuit și maron./ Peste douăzeci de ani eu Îmi doresc/ să fiu un gâtlej În ștreangul de colo’colo.” Deci, 1986, chiar anul În care smulsesem, În ultima clipă, ștreangul care se strângea În jurul meu și al celor din jur, pentru
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
doar acolo, cum aveau să se Întâmple și după 1986, și după 1989, departe de casă și de orice iluzie a casei. „Și În noaptea care urma, de fiecare dată,/ puneam la păstrare/ tot Într-un cufăr pașnic, de treabă,/ prăfuit și maron/ neputința și bâlbâiala,/ speranța că poate mâine va fi altfel/ și, În general, tot ceea ce mai reușeam să adun/ părându-mi-se viu/ de sub cizmele groase,/ de sub maldărul de dezastre./ Nu m-am gândit că tot acolo va
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
amintirile vechi. Camera mea este la etajul întâi, orientată spre răsărit. Priveliștea nu e prea grozavă din pricina dealului, deși reușesc să văd râul și turnul cu ceas. Din cauză că nu fusese folosită multă vreme, am găsit pereții scorojiți și pătați, pervazurile prăfuite. În cameră am un pat vechi, o măsuță și două scaune. La fereastră atârnă o perdea care miroase a mucegai. Dușumeaua arată jalnic și scârțâie când pășesc. Colonelul își face apariția dimineața, luăm micul dejun împreună și ne retragem după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în alt coridor și am ajuns la o ușă cu geamul mat, ca și cea de la intrare. Nu era încuiată, dar pe mânerul de alamă se așternuseră tone de praf. A apăsat întrerupătorul și s-a aprins o lumină gălbuie, prăfuită. Oricum, lumina cât de cât încăperea aia lungă și îngustă. Pe jos era un morman de lucruri a cărui umbră se reflecta pe pereții albi. Geamantane, valize, genți. Într-unul din ele am văzut o mașină de scris și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
la marginea vieții ca la țărmuri de ape/ Și privește cu teamă spre largul fumuriu”), revine, de exemplu, într-un poem din volumul Revers citadin (1966), replasat într-o altă articulare („Câmp la marginea orașului, uitat, părăsit/ Plin de ierburi prăfuite și de scaieți/ Numai eu te privesc, gândind la pustietatea / Care pe amândoi ne-a cuprins”), angajând o viziune mai cuprinzătoare. Revers citadin reia, de altfel, nu doar o parte din poemele de prin anii 1943-1948, ci și titlul unei
FELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286977_a_288306]
-
Brăila, revista „Flamura”. Publicistic, debutează în „Revista tineretului creștin” (1933), iar cu versuri, în „Valuri dunărene” (1936). Mai colaborează la „Universul literar”, „Luceafărul”, „Cadran”, „Revista Fundațiilor Regale” ș.a. În 1936, îi apare culegerea de poezii și poeme în proză Gânduri prăfuite, semnată, ca și volumul următor, Rugă de ateu (1938), Mișu Constantin Dragomirescu. După război, colaborează la „Orizont” (revista lui Sașa Pană), la „Flacăra”; în 1946 e prim-redactor la ziarul „Înainte” din Brăila. Împreună cu Gh. Climantiano publică în 1947 Manifest
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
fără nume”, consacrate debutanților, al căror generos sprijinitor este. A mai fost redactor la „Viața românească” (1948-1954) și redactor-șef la secția de scenarii a Centrului Cinematografic București (1956-1968). A făcut parte din conducerea Uniunii Scriitorilor. Versurile adolescentine din Gânduri prăfuite sunt ale unui romantic sentimental de desuetudine asumată. În schimb, Rugă de ateu arată opțiunea pentru poezia socială, contestatară, fiind mai reprezentative pentru spiritul tânărului D., care e un insurgent boem, sensibil la mutațiile pe care generația sa poetică le
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
tinereții, care indicau un liric de speță pură. A tradus din E.A. Poe, din Maiakovski și alți poeți ruși, din proza lui John Steinbeck și H. G. Wells, el însuși încercându-se în povestirea SF, însă fără succes notabil. SCRIERI: Gânduri prăfuite, Brăila, 1936; Rugă de ateu, Brăila, 1938; Înger condeier, București,1939; Edgar Allan Poe, București, 1940; Prima șarjă, București,1950; Stelele păcii, București,1952; Războiul, București, 1954; Tudor din Vladimiri, București, 1954; Pe struna fulgerelor, București, 1955; Versuri alese, București
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
prospețimea de expresie a cronicarilor noștri din trecut prin Dinicu Golescu și Ion Ghica, a ras în treacăt oglinzile de apă tare ale scrisului lui Odobescu. Un stil arhaizant și argotizant, cum nu se poate mai adecuat unei materii oarecum prăfuite, oarecum de penumbre aromate, oarecum defuncte. PERPESSICIUS Ce operă frumoasă această carte. Nu poate fi vorba de un roman. Este cu siguranță însă o admirabilă poveste. Sunt unele cărți care nu se sfârșesc acolo unde le moare eroul. Ele păstrează
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
ale vedetelor actuale din presă și de la televiziunea română, uitând că doar pomenitele personalități au fapte și scrieri care oricând ne înnobilează. Lucrarea de față are însă și considerente practice, îndemn ca plecând de la asemenea izvoare, tot mai adânci și prăfuite, să-i îndemne pe intelectualii locali să sporească zestrea locală a monografiilor care să devină repere de viață și conduită pentru cei de azi și de mâine. De-a lungul timpurilor multe sate și comune s-au desființat, au dispărut
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
e să te iei după clasica hartă europeană. Oricum, Oldenburg-ul ăsta e undeva la jumătate de oră de dat cu trenul din Bremen și foarte aproape de granița cu Grönigen, Olanda (student-avantaj). Deci cu tot cu muzicanții din Bremen accesați de prin folderele prăfuite ale copilăriei, iau drumul orașului vechi ca să ajung la prietena Exchange Student Erasmus, cu care împart haosul de zece ani. Cum am ajuns aici însă trebuie comentat, ca să avem de unde lua aminte. Iată deci ce a tulburat intoxicatul meu creier
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]