1,503 matches
-
la cât Îmi e de foame. Am Încercat să o sun pe Emily pe celular, dar a intrat direct mesageria vocală. O fi murit În sala de mese? m-am Întrebat. S-o fi Înecat cu salata, s-o fi prăvălit la pământ după ce o fi dat pe gât un suc? M-am gândit să trimit pe cineva să-mi cumpere ceva de mâncare, dar mi se părea că ar fi un comportament prea de primadonă să trimit un străin să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dacă voi urca și voi cădea rănindu-mă doar? Nu, aceasta n-ar Însemna renunțare, ci doar o Întâmplare stupidă. Și voi cădea doar dacă nu voi mai fi stăpână pe ultima mea picătură de putere sau dacă se va prăvăli sub mine colțul de stâncă de care m-am sprijinit. Nu, nu vreau să mă rănesc doar, ar fi prea stupid să-mi fie acesta sfârșitul. Căci tot un sfârșit se cheamă. Înseamnă renunțarea la gheață, la munte... deci tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sensul știut. Din jos, din sus, din părți, fulgii vorbelor se scorojesc Într-o funingine albă așezându-se În golul astral Fierb formele neîncleiate În cuptoarele-nghețate ale timpului Orice respirație miroase a catran și a smoală. Ninsori negre se prăvălesc dinspre jgheaburi metafizice Albind interiorul vid al lucrului și dându-i ființă Se-ncaieră ideile să intre-n porii materiei Sudoarea acră-a singurătății alungând-o departe Cu bubuituri se despică hruba-nchisă a eului meu. 15.10.1960 Păsări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
noastre sunt modificate de dorința de comunicare. (azi) Tot mai des am senzația bizară că voi cădea Într-o crăpătură invizibilă a spațiului; chiar acum, aici, lângă mine, se va deschide o falie așa, din mers, iar eu mă voi prăvăli În gol fără oprire. Strigătul meu desnădăjduit nu-l va auzi nimeni sau nu va vrea să-l audă. Nu va exista nici cea mai mică șansă de reîntoarcere, pentru că această surpare a mea În gol va rămâne neobservată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un reporter gras, asudat, într-o blană soioasă, cu căciula de lutru fals pe ceafă și cu o gravitate pe față, ca și când ar fi fost deținătorul secretelor supreme de stat. Fără să învrednicească pe Herdelea măcar cu o privire, se prăvăli pe un scaun la biroul secretarului, oftînd: ― Nene Roșule, se încurcă urât de tot chestia cu tulburările... După-masă e convocat Consiliul de Miniștri pentru a hotărî chemarea rezerviștilor! Secretarul făcu triumfător către Titu: ― Ce-ți spuneam eu, onorabile?... Ai auzit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Bucureștilor... Pe la unsprezece intră grav, ca un ministru fără portofoliu, Antimiu, reporterul gras, cu blana soioasă și căciulița de lutru fals, mai asudat ca alte dați, căci afară bătea soarele și, dând mâna plictisit cu câțiva, șoptind "bonjur, monșer", se prăvăli pe un scaun liber de lângă Roșu. Intrarea lui, ca unul ce culegea informații politice din izvoare înalte, potoli zelul limbuților gălăgioși. Observând că tace, ca să-și dea mai mare importanță, Roșu îl întrebă ironic, dar și curios: ― Ai adus ceva
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sculat pe șoferul cucoanei, cum se înțelesese. A stat până ce a ieșit afară neamțul din odăița lui, apoi a plecat să dea o raită pe la hambare, ca în toate diminețile. Când s-a întors a găsit pe Rudolf în poartă, prăvălit la pământ, plin de sânge, cu capul spart. Se vede că ieșise până în uliță, să se uite mai bine la focul cel mare dinspre Ruginoasa, și atunci I-au trăsnit cei care-l pândeau. Nu știe cine să fie, dar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
alta, atât de apropiate parcă a doua ar fi fost ecoul celei dintâi. Fața lui Trifon Guju, cu gura largă de vorbe, primind descărcaturile în plin, se ciurui brusc ca de vărsat negru. Ochii mici avură o clipire mirată. Se prăvăli ca un sac greu. ― Tîlharule! mormăi Miron Iuga, văzîndu-l cum se frânge cu o satisfacție care-i îngrășa inima. Când răsunară împușcăturile, câțiva oameni de pe lângă Trifon își feriră capetele, retrăgîndu-se cu spaimă peste cei dinapoia lor. Țipete diverse țâșniră într-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
prelung ca o prevestire. Și îndată Petre auzi frânturile de comenzi: ― ...stai!... ochi!... foc!... Ilie începu să legene mai tare steagul alb, să nu cumva să nu-l observe soldații. Trosnitura salvei păru mai asurzitoare. Cămașa însîngerată cu pușca se prăvăli scurt ca un drapel când dă onorul. Ilie se frânse icnind: ― Aoleu! Două gloanțe loviseră și pe Petre, dar nu le simți. Nici pacea noastră nu le mai ajunge! se gândi dânsul cuprins de o indignare subită pentru că soldații au
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
gemu ceva neînțeles. ― Dar plutonierului de ce i-ai smuls arma?... De ce I-ai lovit?... Spune, tîlharule! Îl plesni cu cravașa peste capul ciuruit de răni vii. Omul scoase un urlet înfiorător, ca și când i s-ar fi dezghiocat carnea, și se prăvăli ca o buturugă găunoasă. Mai furios, maiorul îl călcă în picioare, necontenind cu "hoțule" și "tîlharule". Apoi deodată se retrase câțiva pași și ordonă rece, tăios: ― Sergent!... Tu! Da!... Ia șase oameni!... Duceți pe tâlharul ăsta în fundul grădinii!... Acolo să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-o urmeze, ar fi avut nevoie de un echilibru pe care-l pierduse. — Pentru cei ca tine moartea nu vine niciodată când o chemi, mai auzi bătrânul, înainte ca piciorul să pășească în gol și trupul să i se prăvălească pe scări. Câteva clipe trecură fără să se simtă vreo mișcare. Lumina veiozei clipi din susul scării, întunericul se dădu deoparte, ca o mare despicată. Ochii bătrânului rămăseseră deschiși, dar nu mai primiră lumina. Telefonul mobil vibră. În cameră se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Melania se căznea să smulgă cercevele ori tocurile de uși, pe care le târa până acasă. Străzile lor intrau cu greutate în lumea cea nouă, casele, strângându-se unele în altele, erau istovite, unele cădeau dintr-odată într-o rână, prăvălindu-se. La fel teii ori salcâmii bătrâni de pe marginea trotuarelor. Dar ploile, ce binecuvântare ! Furtunile care despicau cerul și îndoiau trunchiurile, dând crengile peste cap, ca pe niște degete sucite. După ce Melaniei îi trecea frica de fulgere, ieșeau amândoi, când
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
șir de blindate. În soarele dimineții, cuvele se ridicau, se răsuceau spre remorci, apoi se înfigeau iar în carnea sfărâmicioasă a grămezii de gunoi. În scurt timp, tăiară un mal abrupt, mormanul se aplecă într-o rână și grohotișurile se prăvăliră. Deasupra, crucea Magdalenei abia se mai ținea, fluturându-și eșarfa. Ascunși de partea cealaltă a mormanului, Pârnaie, Iadeș și Chisăliță priveau cu ochii holbați priveliștea înțesată de șenile, lanțuri, cuve, concasoare scrâșnind, înfigându-se și smulgând, ridicând pulberile și surpând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fenomenal s-o vezi? Mmm, absolut fenomenal. De-a dreptul pasionant, ce să zic, m-am gândit, dar m-am mulțumit să-l dau la o parte de pe mine și am anunțat că mă Întorc imediat. Aproape că s-a prăvălit peste ea când m-am desprins de el și l-am auzit cum o complimenta direct În timp ce eu mă Îndreptam spre ieșirea din club. Elisa se Încolăcise În jurul unui bărbat atrăgător pe o canapea de lângă ușă, cu capul și umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
asta când propria noastră relație era puțin cam șubredă. Reușisem să fac câțiva pași când am simțit brațul lui Avery apucându-mi cotul Într-o strânsoare. M-a tras atât de tare Încât m-am dezechilibrat și m-aș fi prăvălit la pământ cu capul Înainte dacă nu m-ar fi tras În sus și nu m-ar fi Împins pe o canapea. Fața lui era la cinci centimetri de a mea, iar răsuflarea lui fierbinte, alcoolizată, Îmi Încălzea pielea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Basarab împotriva armatei regești. În cele din urmă, campania regelui Carol Robert sfârșește într-un dezastru: astfel, într-un defileu îngust, cuprins între stânci împădurite, la o posadă (trecere), "ostași cu lungi căciuli țuguiate, sarici întoarse pe dos și opinci prăvăleau bolovani sau trimiteau o ploaie de săgeți, după cel mai bun sistem tătăresc, pentru ca apoi să lovească cu măciucile. Singura cale de retragere era tăiată cu garduri de mărăcini. Se produce o învălmășeală grozavă acolo: multe capete sunt zdrobite, cavalerii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a fost trimisă spre Moldova, pentru a repune în drepturi pe Ștefan. Oastea poloneză a fost întâmpinată de Petru, în Țara Șipenițului, și atrasă într-o zonă cu păduri întinse și greu accesibile, numite "plonine" (codrii plonini), unde moldovenii a prăvălit asupra ei o mulțume de copaci (o Posadă moldovenească). Atacați prin surprindere, polonezii au fost înfrânți, mulți morți și numeroși prizonieri, dintre care o parte au fost răscumpărați apoi de regele Cazimir III. În legătură cu această luptă, s-a purtat o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care domină Dunărea și care îți permite să descoperi ultimul lanț al Balcanilor." Thouvenel a păstrat de la Galați amintirea unei coborîri spre Dunăre "pe străzi întortocheate, încă pline de vechi construcții turcești unde negustorii și-au deschis pentru o vreme prăvălii. O populație cosmopolită se înghesuie în bazarele și numeroasele cîrciumi din Galați". Dezvoltarea economică este localizată și se remarcă la București, la Galați, la Brăila. Brăila nu era, la începutul secolului, decît o fortăreață turcească în care trăiau cîteva sute
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
duc la facultate, să repet. Dau să intru-n clasă, dar unul dintre învățăcei, mustăcind, mă avertizează să nu intru. După ce stau pe gînduri vreo 5 secunde, îl întreb: "De ce?". E cineva obosit, acolo!" Curios, intru: pe canapeaua din sală, prăvălit într-o poziție post-bahică, discipolul meu preferat, Claudiu, sforăia suportabil. Aflu că fusese ziua lui și, deci, o sărbătorise cu asupra de măsură. Dau să-l scol: grea operațiune! În fine, după vreo două minute, face ochi: cam tulburi. Privește
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
asupra familiei lui Vasile Iurașcu. A treia zi din sărbătorile Crăciunului (27 decembrie), chiar de dimineață, soția sa pleca din Bănești, grăbind trăsura, ca să ajungă mai repede acasă, la Sarafinești. Dar, înainte de a trece Siretul, prin Vadul Donțului, s-a prăvălit trăsura și Paraschiva Iurașcu a căzut cu capul peste o cioată. Intrată în agonie, a fost dusă din nou la Bănești, acasă, la aga Grigore Cananău unde peste două ceasuri a murit, fără a avea lîngă ea pe careva din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pe Mărgăritarele sale, chiar la începutul cărții, cu singura deosebire că din grabă, în loc de "decembrie" cum se precizează pe piatra de la mormînt, el a scris aici "noiembrie": "În anul 1834: noembri în 27: marț la 7 ceasuri din zi sau prăvălit trăsura și din acea struncinare: la 9 ciasuri din ziua aceea șau dat și sufletul soție me Paraschiva: cu care am vețuit piste 30 di ani. Cu lacrimi mă rog tuturor care după vremi veți ceti pi această sfîntă carte
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
sanie cu cai cu tot, la 27 decembrie 1836, într-o rîpă, pe cînd trecea o punte (sic!) din Bănești" ("Convorbiri literare", 1976, august nr. 8, pag. 2). Deci, măcar că mai sus scrie clar, de două ori, că s-a prăvălit trăsura, Augustin Z. N. Pop vede o sanie, pe care o pune să treacă "cu cai cu tot" pe o punte, cînd pe punte nu poți trece decît cu piciorul. Ultima propoziție, scrisă corect, trebuia să fie: "S-au îngropat
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
care o avea în față ca această piesă de adolescență, prima sa lucrare publicată să surprindă deja gestul de a se întinde prea departe: spiritul uman aspirând către lucruri mărețe în ceruri! Poemul Icar și-a dat sfârșitul la tipar prăvălindu-se spre propriul mormânt tot atât Tatăl meu s-a oferit să plătească pentru publicarea poemului meu Icar drept cadou de Crăciun și m-a întrebat dacă preferam să-l public sub pseudonim. Am răspuns: Da, desigur... Așa că am început
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
căutării de sine. În cel fel anume, stă ascuns în conceptele ezitante ale postmodernismului! Tot ceea ce ne arată științele sociale de câteva decenii nu reprezintă altceva decât această sisifică încercare de a readuce în atenție algoritmii unei civilizații ce se prăvălește implacabil. De la teoriile recosmetizate ale interdependențelor ce țintesc eternizarea rolului statului în construcția globală și până la rebrandizarea terorii și impunerea unui pattern al libertății autocentrat pe singura supraputere a lumii, se regăsesc semnificații ce limitează sau deturnează opțiunile de ieșire
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
numai în textul liric, ci și în creația epică, mai ales în secvențe descriptive prin care se detaliază cadrul diegetic sau în portrete ale personajelor. Paradigma tipologică a epitetului este cuprinzătoare: - epitet ornant (de mare generalitate): Stânca stă să se prăvale / În prăpastia măreață (M. Emi nescu); Iubeam diminețile, înainte de răsăritul zorilor [...]; o singurătate aproape umană, [...] sub cel mai frumos cer care mia fost dat săl văd vreodată. (M. Eliade) - epitet cromatic: Amurg de toamnă violet (G. Bacovia); peste care trecealene
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]