5,789 matches
-
în societatea modernă, exprimarea prin vot, ei au avut totuși o influență remarcabilă. Acești oameni, majoritatea preoți, au arătat care este calea în mai multe privințe, începînd cu angajamentul politic, acțiunea publică în Cetate, în numele credinței. Ei sînt, fără îndoială, precursorii democrației creștine. Ei anunță evoluțiile din sînul Bisericii catolice, după cum o demonstrează deciziile Conciliului Vatican II privind libertatea religiei. Dar democrația creștină își are rădăcinile în egală măsură și în cealaltă tradiție, a catolicismului intransigent. Intransigența Catolicismul intransigent este o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
democratic și creștin. Prin părintele Lacordaire, care a preluat conducerea publicației, și Charles de Coux, vechi tovarăș al lui Lamennais la L'Avenir, ziarul al cărui prim număr a apărut la 15 aprilie 1848 își propunea să continue principiile marelui precursor și făcea dovada legăturii dintre democrație și credința creștină: "Ce este deci această democrație al cărei destin ne pare atît de nobil? Democrația nu reprezintă pentru noi decît libertatea și egalitatea civile și politice (...). Libertatea din perspectiva civilă înseamnă dreptul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
curentul laic și republican, liberalismul, socialismul democratic din care s-au inspirat programele politice 1. Despre personalism, atît de important pentru democrația creștină, Jean Lacroix credea că este mai mult decît o filosofie, reprezentînd rezultanta gîndirii a diferiți filosofi: dintre precursori el îi cita pe Rousseau, Kant și Marx, care au introdus în sistemul lor preocupări tipic personaliste 2. Această reflecție privind personalismul poate fi transpusă în gîndirea creștin-democrată. Magisteriul Bisericii catolice Magisteriul Bisericii ocupă un loc aparte în elaborarea programului
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de către creștin-democrați este de dată relativ recentă. Dacă în 1830, Félicité de Lamennais se declara, în L'Avenir, crainicul unificării europene, el apare, ca și în alte domenii, ca un profet izolat. Dacă în aceeași perioadă, Philippe Buchez, socialist creștin, precursor al democrației creștine, căuta în ziarul său intitulat simbolic Europeanul (1831-1838) metodele care să conducă la o "federație europeană", în ansamblu, lupta europeană nu era aceea a catolicilor: era a lui Victor Hugo prin discursul la Congresul Păcii de la Paris
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
degaja de eticheta confesională lipită de detractorii lui, MRP a fost, în parte, victima unei anumite imagini clericale. În 1973, Étienne Borne avea să dea o lecție în Democrația modernă, organul Centrului Democrat: în țara "care a fost cea a precursorilor și pionierilor săi, democrația creștină, în ciuda episoadelor explozive dar scurte, a întîmpinat cele mai multe dificultăți în a se instala, în mod durabil, în realitatea politică". MRP s-a izbit de specificul laic al Franței. Declinul său pînă aproape de dispariție în 1967
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Ibidem, p. 295. 85 Idem, p. 295. 86 Nosographul Ospitalului de Neamțu, P. Neamț, 1877, nr. 1, p. 2. 87 V. Gomoiu, Istoria Presei medicale din România, București, Tip. Furnica, 1936, pp. 116-117. 88 Idem. 89 T. Pirozinyski, Julian Lukaszewski, precursor al psihianalizei. 90 Arhivele Statului Iași, Dosar 175, Osp. Golia, vol. II. 91 Acad. M. Ralea și Const. Botez, Istoria psihologiei, Editura Academiei, București, 1958, p. 640. 92 Prof. M. Duca și C. Romanescu, Contribuția medicilor botoșeneni la progresul medicinii
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
scutirilor de taxe vamale (2002); aplicarea integrală a acquis-ului comunitar în domeniul contingentelor cantitative și al plafoanelor până la data aderării; armonizarea deplină cu acquis-ul în ceea ce privește regimul vamal de antrepozit (2003); intrarea în vigoare a noii legislații privind regimul juridic al precursorilor armonizată cu acquis-ul în domeniu (2002); intrarea în vigoare a noii legislații privind regimul de control al exporturilor de produse cu dublă utilizare (2002); alinierea deplină la procedura simplificată de declarare incompletă și la procedura de declarare simplificată (2002); elaborarea
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
accepție demiurgică logosul) și slova făurită, adică travaliul artistic, să acționeze convergent, amplificând la maximum forța de reprezentare. Înainte de a ne referi pe scurt la I. Barbu, să ne întoarcem o clipă la Paul Valéry, care descoperea în Mallarmé un precursor excepțional: unul care "a îndrăznit să privească problema literară în întreaga ei universalitate". Geniu "esențialmente formal" adăuga Valéry -, Mallarmé a ajuns progresiv la viziunea "abstractă a tuturor combinațiilor de figuri și expresii", concepând ca algebră ceea ce toți ceilalți n-au
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
să fie mag vrăjește"; fără a fi un "descoperitor de formulări inedite", fascinează; și iată-l "inventator" sui-generis "prin invazia de terminologie politică și sociologică imediat sesizabilă". Cu totul remarcabil ca practicant al "poeziei de idei", Eliot a fost un precursor prestigios al "poeziei-eseu..." E limpede; pe Ion Barbu l-a explorat minuțios; nu numai în Joc secund, dar și în rafinatele lui glose estetice; n-a ignorat avatarurile avangardei, ținându-se, însă, orgolios, la distanță. Autorul Necuvintelor a trecut fără
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în cântul eliberator. O poetică a reveriei, o nobilă formă de umanism activ își aliază rigorile conștiinței morale. O caracterizează exilul unei părți a ființei intime și dăruirea în perspectiva omenescului. Romantism solar și de-romantizare, conexiuni de profunzime cu precursorii și modernitate în pas cu vremea, toate acestea nu pot lipsi dintr-un portret-sinteză. Împreună cu alții, Ana Blandiana a contribuit decisiv la reconectarea cu interbelicul, la impunerea unui limbaj liric elevat, la o simbologie cu însemne ale pământului natal. În
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
despre Camus care o făcuse să "înțeleagă mai bine pe Dostoievski"; despre "tragicul absolut" din Absalom, Absalom de William Faulkner; despre Eminescu clamând acel: "Mai încet, tot mai încet, / Sufletu-mi nemângâiat / îndulcind cu dor de moarte..." Tot despre Eminescu (precursor al melancoliei bacoviene), de reținut un fragment relevant: "E de ajuns să citești Mai am un singur dor și Strigoii pentru a înțelege că în poezia lui Eminescu nu există moarte de tot. Că dimpotrivă, morții lui stăpânesc două lumi
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
duritățile se succed în conexiuni izbitoare. Nichita Stănescu găsea că: "Poezia este o tensiune semantică spre un cuvânt care nu există, pe care nu l-ai găsit"; că, în fapt, "semantica precede cuvântul" (Respirări). Ideea nichitiană nu era inedită; printre precursori, Edgar Poe, Baudelaire și alții. Autorul Florilor răului lăuda pe Victor Hugo pentru "descoperirea" universalei analogie". Nu vom confunda sintagma argheziană Cuvinte potrivite cu fetișizarea cuvintelor în sine; Arghezi avea în vedere exorcizarea acestora, asocierea lor în reprezentări ficționale relevante
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
diferite fluxuri de conștiință. Creierul este interdimensional, adică poate exista simultan în mai multe dimensiuni, sau lumi, fiind și un conductor al energiei de cîmp rezonantă. Gîndurile există aici și acum, dar au frecvența în altă lume, una ce devine precursorul viitorului nostru. În pace absolută, Buddha și Iisus s-au ridicat la nivelul gîndului, al unui cîmp energetic cu o frecvență foarte ridicată, din altă lume, din alt timp. Problema noastră este că, în loc să fim motivați de iubire, suntem motivați
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
tiroidieni nu se administrează în caz de tireotoxicoză sau insuficiență cardiacă decompensată. Hipertiroidismul se tratează cu antitiroidiene de sinteză (ioduri, inhibitori anionici, tioamide, substanțe de contrast iodate, beta-blocante, neurosimpaticolitice periferice). Dintre acestea, tioamidele (methimazole, comercializat sub denumirile Tapazole, Northyx, carbimazole, precursorul primului, propiltiouracil) au printre reacțiile adverse inducerea hiperprotrombinemiei și polisinovitelor. Parathormonul se poate administra parenteral în caz de hipoparatiroidism, spasmofilie, tetanie infantilă, dar tratamentele sunt însoțite de riscul calcificărilor ectopice (la nivelul pereților arteriali, pulmonilor, ficatului, etc). Tratamentele cu calcitonină
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
POP, Contribuții documentare, pag. 29-30, după "Foaia sătească", an 21 (1853), nr. 13 din 12 februarie, pag. 51, la rubrica Divanul Întăriturilor. 58. AUGUSTIN Z. N. POP, Contribuții documentare, pag. 28-29. 59. COSTIN C. KIRIȚESCU, Sistemul bănesc al leului și precursorii lui, vol. I, București, 1964, pag. 115 și 188. 60. Arhivele Statului Botoșani, Fondul Tribunalului Botoșani, Acte autentice, din anul 1853, fila 41. 61. Ibidem, Acte autentice din anul 1854, actul 361. 62. AUGUSTIN Z. N. POP, Contribuții documentare, pag
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și - în primul rând - „de dincolo”. Se întoarce din ținuturile morții, din „lumea cealaltă”, pentru a regăsi lumea noastră, lumea oamenilor vii. Astfel încât Kantor poate să afirme cu toată tăria: „Ulise, omul care se întoarce, a devenit în concepția mea precursorul și prototipul tuturor personajelor ulterioare ale teatrului meu”. Într-adevăr, tărâmul ficțiunii identificat cu lumea celor morți și de unde fantomele revin „în lumea celor vii, în lumea noastră, în prezent” este tărâmul de origine al tuturor personajelor kantoriene. În această
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
rapide și formele mixte sunt mai frecvente la copil și la adolescent decât la adult (Geller și colab., 1994). După aceeași autori, tulburările bipolare de tip II (BP II) ar putea reprezenta o formă caracteristică adolescenței și ar constitui un precursor al tulburărilor bipolare de tip I (BP I). O astfel de ipoteză este fără importanță în ceea ce privește abordarea terapeutică, dat fiind faptul că ea ne-ar conduce spre ideea de a prefera un tratament timoregulator mai degrabă decât unul antidepresor, acesta
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
Antiphon din Atena inventează în secolul al V-lea î.Hr. o terapie care seamănă straniu cu psihanaliza... 3 Inventarea psihanalizei. Din câte știu, Freud nu-l citează niciodată pe Antiphon din Atena, care ar putea totuși trece foarte bine drept precursorul disciplinei create la Viena la începutul secolului XX. Judecați și dumneavoastră: după ce a recurs la o serie de scrieri satirice de tip publicitar, Antiphon și-a deschis lângă agora din Corint un fel de cabinet în care primește pacienți, pe
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
acționează ca medic individual, dar și ca practician social. Dușmanul legilor întemeiază o filosofie politică radical individualistă: ea celebrează individul transformat în măsură a idealului. 5 Hedonismul anarhist. Antiphon prefigurează într-un anumit fel - dar să fim prudenți în ceea ce privește logica precursorilor... - individualismul modern, întrucât afirmă și definește individul în termeni de antinomie radicală cu societatea, ceea ce arată că nu se poate avea în vedere nicio rezoluție conciliantă. Cel mai adesea, întregul triumfă în detrimentul părților, iar subiectivitățile sunt diluate în colectivitate. Filosoful
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
întrebări: el mărturisește că-și învață astfel discipolii că e mai bine să-și utilizeze banii în scopuri terapeutice - filosofia practicată ca artă de a-ți face viața fericită - decât în scopuri mai josnice. Ca tovarăș al lui Antiphon sofistul, precursorul psihanalizei, el inventează prețul curei - în fața căruia nimeni nu protestează astăzi, cu condiția ca tranzacția să se efectueze nu departe de un divan... Ca om liber, el caută calea de mijloc - ca mai toți filosofii Antichității. Afectarea mizeriei este pentru
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
care aderă - puteam bănui acest lucru... -, aflăm că medicastrul scrie chiar în anul când Academia de Științe de la Moscova celebrează bimilenarul lui Lucrețiu: 1946. Un filosof nebun, bolnav, sinucigaș, anticreștin înainte să apară creștinismul, psihotic, care, pe deasupra, este sărbătorit ca precursor de către un regim comunist nu poate fi cu adevărat absolut prezentabil, și nici demn de acest nume. Dacă ar fi fost mai puțin radical antireligios, poate că s-ar fi putut imagina un diagnostic mai puțin tranșant. Dar așa, condamnat
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Fêlure du plaisir. Etudes sur le Philèbe de Platon, Vrin, Paris, 1999. * ** Eudoxos salvat de un adversar... Fără Aristotel, din filosoful hedonist Eudoxos din Cnidos n-ar fi rămas nimic... Sunt cunoscute activitățile sale științifice, el însuși este prezentat ca precursor al lui Euclid, e integrat într-o istorie a ideilor științifice ale Antichității, desigur, însă rareori se apleacă cineva cu atenție asupra fragmentelor sale de filosofie morală și, mai ales, asupra concepției sale despre plăcere. În principal, aceasta este prezentată
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
120-122, 148, 281; hedonismul lui Epicur 176, 178, 180, 199-201, 203-204, 216-217; și edificarea sinelui 281-282, 304; evitarea neplăcerii 67-68, 113, 119, 201, 216, 280; și Grădina 216-218; și istoriografie 28, 41, 109-110; hedonismul lui Philodem 239-240; și platonism 109-110; precursorul său 22-23; predarea lui 123; proasta lui reputație 111; răspândirea lui 225; tragic 268-269, 282-283, 285 aponie - aristipiană 205; epicuriană 204 ataraxie - ascetism 200; avantaje 280-281; și Diogene din Oenoanda 297-298; și estetică 239-240, 242; și plăcere 203, 205; și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
contextual-dinamică a limbajului constituia o problemă neformulată încă (pentru vremea când a fost publicată lucrarea Limbaj și context). Iată deci că psihologii români apar nu doar în calitate de făuritori de teorii, modele explicativ-interpretative, ca zămislitori de concepte noi, ci și ca precursori ai unor puncte de vedere și modalități de abordare care vor fi dezvoltate mai târziu în psihologie. Chiar dacă aceste contribuții remarcabile n-au fost recunoscute, cercetătorul onest al istoriei psihologiei are datoria de a le consemna, reaminti ori de câte ori este cazul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
cotat anterior ca mediocru). Această gradație se aplică și în cazul actelor pozitive înfăptuite de persoane cotate anterior ca negative. Pornind de la constatarea că psihometria se întemeiază pe o paradigmă depășită, psihologul olandez Ype Poortingo, în conferința Lorenz, Brown, Heisenberg - precursori ai psihologiei secolului XXI, ținută la Congresul european de psihologie (Dublin, 1997), sublinia necesitatea găsirii altor modalități de măsurare în psihologie decât cele utilizate în prezent, insistând asupra reconsiderării modului de stabilire a diagnosticului și prognosticului: prin prisma interacțiunii dintre
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]