3,745 matches
-
de tot felul se confruntă, se Întretaie, se stimulează sau se anihilează reciproc. Într-un astfel de peisaj, ne Întrebăm cum trebuie să arate comunicarea religioasă, cum trebuie construit „mesajul” Domnului, cum trebuie discutat În jurul faptului religios. Participând la o predică (care este doar o ipostază a discursivității religioase), ni se transmit mesaje specifice, ni se semnifică niște valori, ni se sugerează traiecte de acțiune etc. prin felul cum este dimensionat universul discursiv respectiv de către actantul principal, preotul care vorbește În fața
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
de teologie sau care au În vedere religiile din perspective diverse sunt alte „etaje” ale universului comunicațional de factură religioasă. Pe de altă parte, putem identifica mai multe variante ale limbajului religios (limbajul textelor sacre, cel liturgic, al rugăciunii, al predicii, limbajul savant al comentariilor etc.), ce prezintă afinități cu alte tipuri de limbaj (poetic, filosofic, științific, tehnic etc.), cu grade diferite de constrângere sau de „trădare” față de textul de bază, cel biblic. O privire fugară asupra acestui segment al comunicării
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Silași, și „Foaia administrativă arhidiecezană”, care apărea la Blaj în redacția lui I. Bob. A. se adresa, folosind o ortografie etimologică, clerului din Transilvania, dar multe articole și, îndeosebi, literatura tipărită au un interes mai general. Apăreau studii de teologie, predici, se discutau noțiuni de retorică, se publica o rubrică miscelanee dedicată problemelor de cult, o alta de noutăți culturale, o pagină de literatură propriu-zisă și o poștă a redacției. Alături de J. Popfiu, versuri dau Iulian Grozescu și Elie Trăilă, iar
AMVONUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285328_a_286657]
-
fastuos ilustrată, a Bibliei, intitulată Chipurile Vechiului și Noului Testament. Transpunând integral în românește principalele cărți de cult, A.I. contribuie, în mare măsură, la naționalizarea serviciului divin, fiind considerat un creator al limbii liturgice. Scrierile ce îi încununează opera sunt predicile sau Didahiile, după denumirea lor grecească. Păstrate în manuscris, ele au avut o circulație redusă. Fie că e vorba de predica propriu-zisă sau sintetică, de omilie, pareneză sau panegiric, ceea ce frapează în aceste rostiri este că ele trec dincolo de cadrele
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
mare măsură, la naționalizarea serviciului divin, fiind considerat un creator al limbii liturgice. Scrierile ce îi încununează opera sunt predicile sau Didahiile, după denumirea lor grecească. Păstrate în manuscris, ele au avut o circulație redusă. Fie că e vorba de predica propriu-zisă sau sintetică, de omilie, pareneză sau panegiric, ceea ce frapează în aceste rostiri este că ele trec dincolo de cadrele înguste ale cazaniei, așa cum poate fi întâlnită la Coresi sau la Varlaam, cu configurația ei stereotipă și substanța abstractă. Firește, A.I.
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
Firește, A.I. nu improvizează, el urmează regulile omileticii, având în minte pilda oratoriei bizantine (și îndeosebi pe Ioan Hrisostom și pe Theofilact). Cuvântările lui, care conțin pasaje de fină exegeză teologică, nu sunt însă nicidecum o expunere seacă și pedantă. Predica are viață, culoare și, în mișcarea ei, când solemnă și înfiorată de simțăminte sublime, când lirică și unduioasă, când aspră și poruncitoare, se simte freamătul personalității aprige a Ivireanului. Originalitatea didahiilor stă în modul în care mitropolitul știe să cearnă
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
irumpând tonitruant când i se pare că neregulile au întrecut măsura. O utopie creștină a perfecțiunii, în lumina supranaturală ce se revarsă din înalturi, se întrevede și în didahiile acestui prelat cu un sentiment absolut al valorilor morale. Construcția unei predici urmează un plan riguros. După introducerea în subiect sau textul și formula de adresare (plină de smerenie și umilință creștină), vine exordiul (având ca punct de pornire anumite imagini din realitatea înconjurătoare ori unele principii și maxime evanghelice), tratarea (în
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
de arhitectonica arborescentă a barocului. Momentele de beatitudine a revelației, de apoteoză mistică, ambitusul sublimității imnice și sunetul elegiac, amplele interogații („întrebăciuni”) retorice și apostrofele învolburate se intercalează cu paragrafele analitice, cu buchetul lor de noime și de învățăminte. Dacă predicile, cu țesătura lor înflorată, vădesc o predispoziție de a plasticiza, fără ornamentație excesivă, ele se înfiripă și în structuri muzicale, polifonice, într-o gradație când suitoare, când coborâtoare, între care șerpuiește în efluvii incantația. Comparațiile, înavuțite cu pilde din „cărțile
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
și pref. I. Bianu, București, 1886; Didahiile ținute în Mitropolia din București, I-II, îngr. și pref. Constantin Erbiceanu, București, 1888-1889; Sfătuiri creștine-politice, tr. Constantin Erbiceanu, București, 1890; Din Didahiile ținute la Mitropolia din București, îngr, I. Cornoi, București, 1895; Predicile ținute la Mitropolia din București, pref. N. Iorga, Vălenii de Munte, 1911; Predici, pref. P. V. Haneș, București, 1915; Predici, îngr. și pref. Gabriel Ștrempel, București, 1962; Didahii, postfață Florin Faifer, București, 1983; Opere, îngr. și introd. Gabriel Ștrempel, București
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
II, îngr. și pref. Constantin Erbiceanu, București, 1888-1889; Sfătuiri creștine-politice, tr. Constantin Erbiceanu, București, 1890; Din Didahiile ținute la Mitropolia din București, îngr, I. Cornoi, București, 1895; Predicile ținute la Mitropolia din București, pref. N. Iorga, Vălenii de Munte, 1911; Predici, pref. P. V. Haneș, București, 1915; Predici, îngr. și pref. Gabriel Ștrempel, București, 1962; Didahii, postfață Florin Faifer, București, 1983; Opere, îngr. și introd. Gabriel Ștrempel, București, 1997. Repere bibliografice: Ștefan Dinulescu, Viața și activitatea mitropolitului Țărei Românești Antim Ivireanul
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
asemenea complotiștilor cehoslovaci, s... provoace mișc...ri de mas... Împotriva regimului. Ocazia se ivește pe 15 decembrie, cînd la Timișoara izbucnește o revolt... În semn de protest făt... de evacuarea păstorului luteran László Tökès, care, asemenea păstorului est-german Eppelmannn, ținea predici foarte Îndr...znețe. Blindatele armatei deschid focul asupra mulțimii de manifestanți, f...cînd Între 100 și 200 de morți. Imediat, o agenție de preș... est-german..., secondat... de posturi de radio maghiare și iugoslave, vorbeste de 4000 de victime și de
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
ore. Ca În orice adunare veselă, se distribuie vin din belșug, pentru copiii din cor și cei adunați În biserică. Astfel Încât În fiecare an această liturghie degenerează În strigăte și scandal - pe care le evocă toate documentele interne ale Bisericii, predicile, scrierile moraliștilor, uneori până În secolul al XVIII-lea (J. Heers, 1983, p. 180). Comportamentul carnavalesc transpare ca atâtea forme ale universului ritual popular din condamnarea lui de către textele culturii de elită: Aceste texte - primul cunoscut datează de la 1198 - vorbesc despre
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
condamnarea lui de către textele culturii de elită: Aceste texte - primul cunoscut datează de la 1198 - vorbesc despre mii de fantezii, acte exuberante și ireverențioase, extravaganțe, pe care moraliștii le vor repovesti cu plăcere, pentru a Împodobi, cu clișee comode, discursurile și predicile lor. Clericii defilau cu măști de figuri monstruoase, În haine de femei sau În ținuta oamenilor de rând, a saltimbancilor sau a histrionilor. Ei țin slujbe În aceste ținute laice și pot fi văzuți defilând În jurul altarului cu brațele pline
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
libertății, publicată anonim în 1848, cu o prefață în spiritul profetic și patriotic al pașoptiștilor, a fost răspândită gratuit pe Câmpia Libertății și salutată ca un eveniment de „Pruncul român”. Mai traduce din romanticul Chateaubriand Geniul hristianismului (I-II, 1850-1851), predici morale din Bourdaloue, Cuvânt pentru conștiința greșită (1841), sau meditații din iluministul J.-B. Massillon, incluse în Mângăietorul celor întristați, celor bolnavi și celor bătrâni sau Adunare de meditații (I-II, 1850). Selectează, de asemenea, două culegeri, Din confesiile Sfântului
DIONISIE ROMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
inoculat stricăciunea unei rele tradiții. Barbarii nu știu nimic altceva decât ceea ce aud de la "învățații" lor și, astfel, cei neștiutori ai întregii științe cunosc esența legii dumnezeești mai mult din învățătură decât din citit, păstrează mai degrabă învățătura primită din predica orală decât legea". Nu sunt cuvinte mai adevărate pentru a zugrăvi starea creștinilor din nordul Dunării. Întregul context istoric-politic-cultural a favorizat, în spațiul nord-dunărean (viitor românesc), însușirea unui creștinism mai puțin riguros, cu multe elemente străine de dogma sa, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Nola scrie în poemele sale: "aleargă la tine geții și amândouă felurile de daci"-referire la locuitorii din cele două Dacii sud-dunărene. În ceea ce privește originea sa, Sf. Niceta poate fi considerat daco-roman, episcopul Paulin numește Remesiana drept "patria" sa. Pe lângă predicile orale, de la el au rămas și lucrări scrise, îndeosebi catahetice, precum Libelli instructionis (Cărticele de învățătură) și Catehismul, ca și lucrări dogmatice, De ratione fidei, De Spiritus Sancti potentia ș. a. Nu se cunoaște când a survenit sfârșitul său-este amintit ultima
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dintre creștinii nord-dunăreni, cel mai cunoscut era Ulfila, episcop arian al goților; el conducea Biserica ariană din "Gothia" de pe malul stâng, în 341-348-ulterior, el părăsește Dacia și se retrage în sud, în Imperiu, sub presiunea lui Aorich, regele vizigoților. În urma predicilor sale, mulți locuitori nord-dunăreni au îmbrățișat arianismul, goți, autohtoni, geți în curs de romanizare și daco-romani. Ulfila predica în greacă, latină și gothică. Prezența unor creștini de origini etnice diverse este o realitate, în secolul al IV-lea, alături de o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
extra-carpatic nu au existat intoleranțe între credincioșii creștini, premisă importantă a răspândirii rapide a noii credințe. Marea neînțelegere dintre ortodoxie și arianism era de natură teologic doctrinară: aspectul fundamental al naturii persoanelor treimice și raportul dintre ele. Ulfila susținea, în predici și omilii, că, în conformitate cu Tradiția și Sf. Scriptură, Tatăl este singurul Dumnezeu adevărat, Creatorul, Dumnezeu-Unul Născut, cu o divinitate deosebită de cea a Fiului-creatorul întregii creații, și că Sf. Duh nu este nici Tată, nici Fiu, nici principiu, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
interval, liturghia din biserica nord-dunăreană se făcea în latină (latina vulgară), dovadă conservarea în scrierile bisericii medievale a expresiei liturghice "Doamne meserere" (cf. Petre Ș. Năsturel). Pe de altă parte, de la o anumită dată, secolele VIII-IX, unele momente ale liturghiei (predica) se desfășurau în română. Ca și în alte limbi neoromanice apusene, la începutul secolului al IX-lea, conținutul predicilor, omiliilor, nu mai era înțeles în latină, iar autoritățile bisericești și seculare (statale) îndemnau la transmiterea credinței în limba vernaculară (populară
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
liturghice "Doamne meserere" (cf. Petre Ș. Năsturel). Pe de altă parte, de la o anumită dată, secolele VIII-IX, unele momente ale liturghiei (predica) se desfășurau în română. Ca și în alte limbi neoromanice apusene, la începutul secolului al IX-lea, conținutul predicilor, omiliilor, nu mai era înțeles în latină, iar autoritățile bisericești și seculare (statale) îndemnau la transmiterea credinței în limba vernaculară (populară), la fel s-a întâmplat și în nordul Dunării. Deducem că, în secolele VII-X, evoluția limbajului religios de origine
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vlahi și slavo-bulgari s-au refugiat în nordul Dunării, unde și-au continuat activitatea cărturărească în limba slavă. În aceste împrejurări, a fost adoptată slavona de către clerul și clasa cnezială slavo-românească, apoi de cancelariile domnești. Evident, poporul, mulțimea, vorbea românește, predica se rostea în aceeași limbă, dar liturghia și celelalte slujbe se făceau în slavonește, și aceasta timp de sute de ani! În același timp, ritul bizantin de limbă slavă, consideră Pr. Păcurariu, în împrejurările de atunci, a fost pentru noi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
horepiscopi în teritoriile românești, în secolele VII-X, nu înseamnă că erau inexistenți. Creștinarea treptată a slavilor așezați aici denotă că exista nu doar masa credincioșilor, ci și o ierarhie alcătuită din episcopi (horepiscopi și periodeuți) și preoți, cei ce săvârșeau predica și botezul. Comunitățile creștine din nordul Dunării puteau rămâne izolate, după secolul al VII-lea, rupte de viața bisericească generală? Schimbările ivite pe plan general impuneau adaptarea comunităților locale, iar aceasta n-o putea face decât ierarhia din fruntea lor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Cernăuți, 1928, Tristia. Scrisori din Tomis, pref. trad., Cluj, 1930; ed. 2, București, 1957; Hesiod, Lucrări și zile, pref. trad., Cluj, 1930; ed. (Munci și zile), București, 1957; Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrieri alese, I-II, Râmnicu Vâlcea, 1937-1938, Predici despre pocăință și despre Sf. Vavila, pref. trad., Sibiu, 1938; [Hipocrate, Seneca, Galenus, Plutarh, Anthyllus, Pausanias, Philostratos, Elian, Heliodor], în Sportul la eleni, Cluj, 1937 (în colaborare cu Elefterie Bezdechi); Antologia poeziei grecești. 1800-1930, pref. trad., Cluj, 1939; Plutarh, Despre
BEZDECHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285715_a_287044]
-
Psaltirea scheiană, câteva tipărituri coresiene, în colecția Texte de limbă din sec. XVI. Pagini de veche scriere românească (în colaborare cu N. Cartojan); editarea, însoțită de studii substanțiale și note, a unor importante opere - Psaltirea în versuri a lui Dosoftei, Predici de Antim Ivireanul, poeziile lui V. Alecsandri; elaborarea unor sinteze - Viața și activitatea lui Maniu Samuil Micul alias Clain de Sadu (1876), Momente culturale (1904), conținând studii despre T. Cipariu, A. T. Laurian, C. Conachi, Al. Papiu-Ilarian. Bibliografia românească veche
BIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285718_a_287047]
-
istoria Franței monarhiste când o persoană care nu aparținuse familiei regale beneficia de astfel de onoruri. Vestea morții cardinalului s-a raspandit că un fulger în întreaga Europa. Părintele Leon, bun prieten cu Mazarin și șef al ordinului Carmelitelor, în timpul predicii pe care a ținut-o la Romă, dedicată morții cardinalului, a realizat una dintre cele mai frumoase caracterizări ale lui Mazarin, care însumează toate calitățile acestui mare om de stat:"A fost francez și italian, soldat și doctor în drept
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]