27,702 matches
-
în papură. Cititorii din România vor fi citit deja, nu o dată, ci de mai multe ori, acest excepțional Jurnal, iar criticii au avut deja multe de spus. Nu vreau să adaug nimic - aici și acum - la analiza conținutului cărții, ci prefer să comentez contextul publicării traducerii, precum și semnificația unui asemenea eveniment. Profit, în acest scop, de apariția, în TLS, numărul din 2 martie, a recenziei semnate de Paul Bailey. O recenzie evident favorabilă cărții (cum altfel ar fi putut fi?), dar
Tragedia diferenței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16322_a_17647]
-
punct: una din cele mai anevoioase operații, ținînd, în fond, de o gramatică transcendentă. * Culorile extreme sînt cele mai sensibile la pete: albul și negrul. * Artistul se vrea mai mult admirat decît iubit. Dacă ar fi un demiurg veritabil, ar prefera iubirea. * Admirația e în corespondență cu demonia. Ea poate fi mai apropiată de ură decît de iubire, implicînd masochismul. * Nepotrivirea dintre concept și realitate, așa cum e definit îndeobște comicul, de la Schopenhauer la Bergson, e într-un fel aplicabilă limbajului metaforic
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
Am mai scris, cu cîtva timp în urmă (în România literară nr. 36, 1998), despre distribuția stilistică a sufixelor care sînt folosite în româna actuală pentru formarea unor verbe noi: în vreme ce sufixele care întăresc conjugarea I ( -a, -iza, -iona) sînt preferate de registrul cult, în special de limbajele științifice și tehnice (a accesa, a scana; a acutiza; a inscripționa), sufixele conjugării a IV-a (-i, -ui etc.) continuă să fie productive în registrul popular și colocvial-argotic (a fraieri, a tromboni; a
"A knockăi", "a bipăi", "a clicăi"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16391_a_17716]
-
se poate contamina orice de abjecție? Este ca și cu metalele prețioase, ca și cu diamantele. Există caractere foarte puternice care nu au fost atacate de abjecție, așa cum metalele prețioase nu sînt atacate de rugină. Au fost oameni care au preferat să piară decît să se tareze. Dar, cum aceștia sînt foarte puțini, cred că ceea ce s-a indus, comunismul, a fost și este încă, o maladie socială. Dar eu una nu aș pune reflectorul pe bietul cobai care n-a
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
încuraja, astfel încît după Harvard nu a urmat doctoratul, ci și-a întrerupt studiile predînd timp de doi la University of Minnesota. Iar cînd mai tîrziu avea să revină pe băncile școlii, ca doctorand, Warren a ocolit Harvard-ul impetuosului Babbitt, preferînd în schimb Princeton-ul. Ca profesor la rîndul său, Warren va fi fost, cu siguranță, opusul lui Babbitt: tolerant cu studenții dar și mult mai puțin dispus să-i provoace, să forțeze limitele orizontului lor aperceptiv, să răstoarne prejudecăți cu riscul
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
critice în manieră tradițională - biografist/monografiste - dedicate lui Henry James sau Hawthorne, dar și mai recenții (atunci) Foster ori Kenneth Burke. Un anumit calm temperamental îl va fi împiedicat să se amestece în invitabilele politichii ale grupărilor literare ale vremii, preferînd să rămînă relativ singuratec, poate, dar cu siguranță netulburat de modele și pasiunile mai trecătoare ale epocii. Distincția interesantă, poate chiar neașteptată, pe care o descoperă Warren analizîndu-și propriul profil spiritual, este cea dintre cărturar și critic, cea de-a
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
iar nu pe pagini imprimate, și care trebuiau să-și corecteze textele în conformitate cu observațiile primite. De asemenea, le-am confirmat prin chestionarea unor cititori avizați (ca, de pildă, directoarea unei mari case de editură occidentale, care mi-a afirmat că preferă ca, pentru rapiditate și eficiență, să evalueze manuscrisele primite nu pe dischete, ci pe pagini dactilografiate). Sunt în curs șí experimente comparative (lectura de texte lungi pe C și pe hârtie). Dar aceste ipoteze sunt sprijinite, în ultimii ani, șí
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
le susține, pentru că în lumea burtos-danubiană astfel de valori n-au nici un fel de trecere. La noi, intelectualul de bodegă și demagogul de tribună, care în public te spurcă iar în privat te îmbrățișează "cu muci", cum zice Caragiale, sunt preferați cuiva ai cărui pori emană civilitate, politețe, competență, farmec și dorință de a construi o țară la antipodul balcanismului jegos în care ne zbatem larvar. Tony Judt, celebrul analist politic new-yorkez, directorul lui "Remarque Institute", îmi scria de curând o
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
geograf german a propus ca peninsula să fie denumită Südosteuropa, denumire și azi utilizată de cercetătorii în ale istoriografiei (și, în general, în științele umane) care își intitulează și institute de cercetare ca fiind Südosteuropa. Denumire pe care, azi, o preferăm și noi, așa numindu-se institutul care studiază fenomenul sudesteuropean. Asta, deși, la începutul veacului XX cuvîntul Balcani capătă o pronunțată conotație politică. Azi se încearcă o diferențiere între termenii Europa de Sud-Est și Balcani. Aceasta cu deosebire în spațiul
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
moștenirile ulterioare ale grecilor, bulgarilor, sîrbilor, românilor, turcilor și despre caracterul comun al acestor popoare de influență occidentală, orientală și septentrională. Și totuși, la noi, repet, nu se vorbește, acum ca și mai ieri, de balcanism și balcanizare, ci se preferă, în mediile academice, termenul de sud-europenism. Asta, în timp ce în fosta Iugoslavie balcanismul servește pentru susținerea caracterului croat, sîrb, macedonean etc. pentru a evidenția și exterioriza latura lor întunecată. Revenind la istorie, autoarea insistă din nou asupra imaginii care se reflectă
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
vine greu să lăsăm întreaga răspundere caracterului oral al textului. Cioran a mai acordat interviuri, dar niciodată n-a fost trădat în acest fel de cuvinte. Mărturisesc că insistența Cronicarului asupra acestei laturi vine dintr-o dorință foarte adîncă: ar prefera să nu fie valabil textul decît să trebuiască a-i accepta conținutul și a-l pune în raport cu alte păreri ale lui Cioran despre evrei, cum face d-na Petreu. În orice caz, dl. Deaconescu are obligații mai grele decît aceea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16400_a_17725]
-
o spui bărbătește, dar nu-l pui în situația de a se simți ciumat în ziarul al cărui director onorific este. Curajos cu Ion Iliescu și cu diverși politicieni, directorul României libere și-a pierdut lamentabil curajul față de Octavian Paler, preferînd "lucrătura" unei despărțiri oneste de Paler.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16400_a_17725]
-
carte. Totuși, aspectul cel mai interesant rămîne stilul participativ, faptul că aproape toate considerațiile autorului au fost filtrate prin propria experiență, ceea ce explică remarcile incisive, sarcasmul și inerentele resentimente (de altminteri, într-o succintă notă, criticul precizează că ar fi preferat el însuși să-și fi adunat ideile doar din cărți). Premisa de la care se pornește este că nimic nu poate fi explicat normal într-o literatură apărută sub presiunea unui regim totalitar; direct sau indirect totul trebuie privit ca o
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
Vă complicați voit povestirea, ori e spontan și inevitabil procesul? GS.: Cel mai important lucru e istoria, narațiunea, dar mă bucură dacă se simte în proza mea și un element poetic. Am scris prea puțină poezie ca atare. Cred că prefer să scriu genul de proză care poate deveni poezie decât genul de poezie care poate aluneca în proză! Oricum, nu cred că 'poezia' ține doar de vers. Scrisul meu e uneori 'liric', cu toate că acest cuvânt îmi sugerează căutarea voită a
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
e dorința dvs. să vă apropiați de cititor, cum îmbinați nevoia de apropiere cu amestecul derutant de incidente în povestire? Cum vă ajutați lectorii să iasă din labirintul istoriei și sentimentelor, actualizate pentru fiecare după firea lui? G.S.: Înclin să prefer nararea la persoana întâi - 'inteligențe în mișcare', cum spuneați. În acest fel am acces direct și în profunzime la personaj, iar în cele din urmă stabilesc pe această cale chiar o relație cu lectorul. Vreau să evoluez 'cu' personajele mele
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
Daniel, Dănuț etc. Instrumentul poate fi deci folosit în măsura în care i se cunosc posibilitățile și limitele. Cele ce urmează sînt doar niște sugestii în acest sens, pe baza unor date obținute prin consultarea în Internet a listei abonaților din București (am preferat-o pe aceasta pentru numărul mare de nume înregistrate și chiar pentru diversitatea provenienței regionale a purtătorilor lor); sper că, citînd cîteva nume reale, nu voi răni sensibilitatea celor ce le poartă; ar fi chiar interesant dacă, în eventuala calitate
Curiozități onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16471_a_17796]
-
cursul. N-au dorit-o. Unul din ei, șef al unei instituții culturale, aud că se cramponează, la ora actuală, atît de mult de funcția să, încît în loc de-a se pensiona, fiind de multă vreme trecut peste vîrsta corespunzătoare, preferă a rămîne subalternul subalternilor săi. N-aș putea spune că-mi displac ironiile sorții. * "Cică literatura să nu fie judecată după criteriile etice care ar fi căptușeala ei, la care să nu te uiți. Brocart și aur pe partea cu
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
scadentele existenței tale capătă, tot mai nemilos, aerul de simbol al scadentei finale. Sînt aluzii, preparative, semne. Sau repetiții în vederea Marelui Spectacol ultim... * Artistul, se zice, se vrea mai mult admirat decît iubit. Dacă ar fi un demiurg veritabil, ar prefera iubirea. * Oricît de subtilă ar fi, vorba de spirit cuprinde și o notă de vulgaritate, precum orice caricatură. * Ciocnirea dintre două mari conștiințe literare produce o impresie de incest.
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
închiriindu-se șaisprezece. Iată o schiță de portret a Giurgiului: "Potrivit cu ideile apusene, orașul nu este, desigur, deosebit de frumos. Casele șunt în parte foarte rurale, chiar cele din piață mare, pavajul lipsește pe majoritatea străzilor iar acolo unde este ai prefera să nu fie, cafenelele arată cam murdare, iar în prăvălii se găsesc mărfuri aproape numai pentru cerințele paturilor de jos. Dar orășelul e, totuși, prietenos, locuitorii șunt oameni de treabă că toți valahii iar hanuri în care, faute de mieux
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
morții, personajul este un fel de statuie a despătimirii, un simbol al jertfei solipsiste. Această evadare extremă din promiscuitatea și demonia realului se anunță și în "Împăratul și călușeii" prin refuzul și scârba față de rutina oficială a puterii discreționare. Împăratul preferă datoriei istorice, regresiunea în mitologia refuzată a copilăriei. O tipologie și o metaforă a eternului joc de-a masacrul oferă și textul "Barca e plină". Adevărul e că teatrul lui Iosif Naghiu se poate citi ca orice text literar. Toate
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
față de asemenea opere ale rațiunii și calculului, la nemulțumirea față de rigiditatea și constrângerea pe care o presupun. De pildă, în Escursiuni în Germania meridională, scriere publicată în Naționalul din București, între 6 septembrie 1859 și 20 martie 1860, Nicolae Filimon preferă să meargă pe latura "clasică", de simpatie pentru arta peisagistă de tip Versailles, descriind palatul Belvedere din Viena: "Palatul Belvedere se împarte în două clădiri (...) despărțite printr-o frumoasă (subl. mea) grădină, ornată și plantată cu arbori după stilul de la
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
Iliescu. În prezent însă acesta nu mai adoptă vechea sa atitudine, de a găsi și justificări unor spuse care erau preluate de agențiile internaționale de presă ca dovezi că nu s-a dezbărat de vechile sale convingeri comuniste. Ion Iliescu preferă să se contrazică, nu atît pentru a nu părea mai puțin prooccidental decît predecesorul său la Cotroceni, cît, poate, pentru că știe că accesele sale de spontaneitate pot costa partidul de care formal s-a despărțit. Precum și pe succesorul său, Adrian
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16442_a_17767]
-
viața politică și mai mult cum se văd aceste lucruri dinspre Cotroceni. * Din motive care îi scapă, deocamdată, Cronicarului, Curtea Supremă de Justiție a amînat să dea sentința în două procese de maximă importanță, dosarele "Otopeni" și "Țigareta II". Cronicarul preferă să ignore faptul că amînarea acestor sentințe ar avea vreo legătură cu schimbarea puterii, pentru a nu avea cumva aerul că suspectează independența justiției române.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16442_a_17767]
-
Diderot, de Iluminism, de un secol al ideilor, al conversațiilor strălucitoare - toate reunite simbolic în toposul Ermitajului. O întrebare elementară pe care și-au pus-o criticii și de care vor fi sîcîiți și cititorii fără pretenții, este următoarea: de ce preferă Bradbury să scrie un roman despre Diderot, cînd e limpede că interesul său ar fi putut fi exprimat mai coerent într-o biografie? Alegerea acestui personal-romancier, care călătorește în Rusia pentru a studia textele lui Diderot e un pretext mult
Semnul unei disperări by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16476_a_17801]
-
chinuie ca să le spui adevărul, comuniștii ca să inventezi o minciună". * Uneori Infernul poate fi pur și simplu tăcere. Tăcerea așternută asupra fărădelegilor. * Regret nespus că n-am declarat eu cel dintîi ceea ce a mărturisit Gellu Naum: "Între oameni și pisici, prefer pisicile". * Celebritatea? M-a atras în adolescență. Acum pot medita calm la o însemnare a lui N. Iorga: Există un fel de celebritate care trăiește numai în cercul acelora ce nu pot fi celebri". * Celebritate: o uriașă amărăciune intimă transformată
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]