15,139 matches
-
din această intensitate, ea se poate hrăni cu aproape orice. Eu traversasem ultima perioadă susținut de gândul că o voi revedea pe Honor; și cu convingerea că în momentul acela voi muri. Nu mai vedeam nimic altceva, nu mă mai preocupa nimic altceva. A o vedea efectiv plecând, ieșind din viața mea pentru totdeauna printr-o anumită ușă, era asemeni unui gest de autodistrugere care ascunde în sine o sumbră satisfacție. Când a sosit ziua plecării, chiar și această idee era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am sperat ca un pic de aer curat să mă inspire. — Și chiar așa a fost. Am coborât, am mers până am ajuns la piață, unde am reușit să mă adun și să scriu destul de bine - chiar dacă Ivan Britz era preocupat să le Învețe pe brutăresele din cartierul nostru cum să-și Îngrijească corpul. Vă dați seama: soare, euritmie și toate chestiile predicate de Adolf Koch. De pe schelele pe care se construiește clădirea aceea nouă. Am făcut un semn cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Adevărul trebuie să iasă la iveală oricum. Mă Întrebam ce voia oare de la mine. Să-i zic că m-am ascuns În șifonierul aceleiași persoane (cu douăzeci de ani mai În vârstă) și că n-am văzut nimic? Că eram preocupat de alte lucruri și nu mă gândeam că un criminal necunoscut, se plimba nestingherit prin apartament? Mi-am stins țigara cuprins de teamă. Trebuie să fiu precaut. Într-un final, m-am decis să fac singurul lucru normal la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
zonă. Fundația reprezintă cel mai important lucru de pe pământ: dreptul fiecărei persoane de a se decide asupra propriei vieți sexuale. Una e ce ne-am născut și alta e ce vrem să fim. Nu știam că Dora era atât de preocupată de problema sexuală și că Încerca să clarifice cum stau lucrurile cu „profesorii amorului“. Fără să-mi răspundă, pipăi după tabachera pe care o ținea În sertarul noptierei. După ce-și aprinse o țigară și Își strânse cordonul chimonoului, Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aveam acum nevoie era ca doi ofițeri de poliție să se folosească de mine ca să se răzbune unul pe celălalt. Îngrijorat, am tăiat-o prin scuar. Aerul palpita de căldură, ca un jeleu invizibil, iar muncitorii de la construcții nu păreau preocupați de starea mea. Bronzați ca niște greci, râdeau și strigau, perfect conștienți că joacă teatru În fața unor spectatori În pauza de prânz. Cei mai mulți erau la bustul gol; unii Își etalau tatuajele care arătau ca niște boli de piele exotice. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
a cuiva dornic să mă asculte mă face să-mi limpezesc gândurile. Stând la masa de scris, dar neajungând la vreo concluzie, m-am decis să-l vizitez pe Heino. Totuși, vânzătorul nostru de cărbune și flori părea mult mai preocupat să-mi detalieze cât de mulțumit era că el și cu Boris erau din nou parteneri. Așa că, spre seară, am hotărât să iau tramvaiul spre Mizerie. Un sfinx, mă gândeam, ar fi un interlocutor mai indicat. Străzile care se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
explice Else. Mi-era cam greu să cred ce-mi zicea. Dar până la urmă n-am avut de ales. Desigur, mi-era clar că Stegemann Închiriase Apollo unor oameni de știință. Timp Îndelungat, pusese locul la dispoziția unor organizații non-profit, preocupați de amestecul obișnuit de distracție, iluminare și agitație. Astfel, Adolf Koch a putut să folosească sala de cinema până când a găsit o locație mai bună pe una din străzile centrale ale orașului. Ceea ce nu știam, În schimb, era faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu ne mai jucăm), dar mămica încă își mai trage ciorapii de față cu băiețelul ei. Ei, oricum, el are grijă să se uite în altă parte când drapelul se înalță fluturând pe catarg - și asta nu pentru că l-ar preocupa doar propria-i sănătate mintală. Adevărul gol-goluț e că nu pentru mine întorc eu capul într-o parte, ci de dragul amărâtului ăluia de taică-meu. Și, totuși, ce preferințe are taică-meu de-adevăratelea? Dacă s-ar întâmpla ca acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un fel, am puterea să nimicesc moartea? Că eu sunt învierea și viața? Tăicuțul meu a ajuns să creadă în Hristos! Și nici măcar nu știe! Moartea lui! Moartea lui și mațele lui: adevărul e că nici pe mine nu mă preocupă aceste chestiuni mai puțin decât pe el. Niciodată nu deschid o telegramă, niciodată nu răspund la telefon după miezul nopții fără să-mi simt stomacul golinduse ca o chiuvetă și fără să zic - cu glas tare! - „A murit“. Fiindcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fiu nevoit să dau cuiva dintre ai mei explicații în legătură cu ele. Mă numesc Alton Peterson, mă numesc Alton Peterson - Alton Christian Peterson? Sau te pomenești că-mping lucrurile un pic cam departe? Alton C. Peterson? Și atât de tare mă preocupă gândul să nu care cumva să uit cine mi-ar plăcea să fiu, atât de tare ard de nerăbdare să ajung odată la debarcader, s-o găsesc dându-și jos patinele din picioare - întrebându-mă în sinea mea și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe cel înfrânt“. PROFESIA PREFERATĂ? „Avocat“. EROUL PREFERAT? „Tom Paine 1 și Abraham Lincoln“. Lincoln șade pe soclu în fața tribunalului (turnat în bronz de Gutzon Borglum 2) și are o privire tragică și părintească: îți dai seama cât e de preocupat. Statuia lui Washington, înfățișându-l pe acesta drept și autoritar, în fața calului, străjuiește Broad Street-ul, e opera lui J. Massey Rhind (ne notăm în caiete acest al doilea nume de sculptor ce nu aduce deloc cu un nume); profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
scoase pașaportul. Omul Îl ținu cu susul În jos și examină de aproape leul și unicornul, apoi rosti singurul cuvânt pe care Îl știa În germană: — Engländer? Myatt dădu din cap, iar omul aruncă pașaportul Înapoi pe banchetă și deveni preocupat de hârtiile șoferului, care se deschideau Într-un pliant lung, asemenea cărților pentru copii. Josef Grünlich se aplecă prevăzător În față și luă pașaportul lui Myatt de pe bancheta din față. Când lanterna roșie Îi lumină fața, rânji și flutură pașaportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
el reușise să se strecoare prin barajul lor. Dar, ca printr-o fisură mică și ascunsă, Îi veni În minte gândul că dacă pe el l-ar fi căutat, l-ar fi găbuit. Căutau pe altcineva. Altcineva mai important Îi preocupa. Transmiseseră semnalmentele doctorului cel bătrân și lent, nu pe ale lui Josef Grünlich, care-l ucisese pe Kolber și care se lăuda - „Au trecut cinci ani de-atunci și Încă n-a fost găbuit“. Teama de viteză Îl părăsi. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lună, de una singură, nu aș putea obține acest rezultat. Avea dreptate. Știam bine că Milton manipula acea parte din mine care-și dorea să-i facă o surpriză lui Hunter, oferindu-i imaginea de fată de modă veche, deloc preocupată de carieră, În stilul „proaspăt căsătorită“ care se ocupă de casă. Știam și că un cămin confortabil l-ar face fericit pe Hunter, mai ales că nu se aștepta la asta, și mai știam că eu nu aveam timpul necesar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
argintiu. Totul era de o perfecțiune delicată fals franțuzească, chiar dacă Phoebe nu avea nici urmă de sânge francez În vine. Era (În secret) din Miami. Nici urmă de Alixe Carter. Mă simțeam oarecum mai degrabă ușurată, căci eram atât de preocupată de chitanța de la hotel, Încât chiar nu aveam cu adevărat chef În clipa aia de o vorbăraie de complezență cu o femeie ca ea. Poate că reușeam să mă rup acolo nițel de nebunia din magazin, mă gândeam. Baia era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe banchetă, cu un braț pus În jurul gâtului meu. Cu cealaltă mână Îmi ștergea lacrimile cu batista. Era divin, exact așa cum ar fi trebuit să fie. Unde ai fost În ultimele zile? l-am Întrebat, deși nu mai eram neapărat preocupată de asta. —Să meditez. Unde? — Nu contează. —Iubitule, trebuie să te mai Întreb ceva, am spus. Fără răspunsuri vagi, te rog. —OK. Voi fi cât se poate de sincer și de clar. Ce vrei să știi? Orice. — De ce ești atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de un roz deschis, în lumina palidă din mașină, par două flăcări mocnite, încrucișate. Remarca șoferului o lasă indiferentă pe fată, prinsă de ritmul nervos al pantofului, dirijînd parcă aparatul de radio. Doar un surîs discret, parșiv, scăpat atenției șoferului, preocupat de șoseaua în curbă, lasă, fără urmă de îndoială, să se înțeleagă răspunsul ei: "Să vezi și restul..." Jignit că a rămas fără un răspuns, înfuriat de siguranța cu care fata și-a ocupat locul de favoare în cursa condusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
timpul irosit! clătină Mihai din cap. Înainte de-a ieși din lift, femeia aruncă o privire scurtă în stînga, spre recepție, apoi pornește în dreapta, oprindu-se la standul presei. Scoate din poșetă banii și cumpără o revistă, întorcîndu-se spre ieșire, preocupată de cumpărătura făcută. Asta-i poamă de-aici, din oraș bombăne secretarul literar, netezindu-și mustața, parcă vrînd s-o preseze mai bine pe buza de sus. Nu cred! Aș fi văzut-o pînă acum. Tu nu vezi decît femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lîngă scaunul liber și se întoarce la locul său, umplînd mașina de frig. Următorul val de zăpadă, mai mare, e tăiat în plină viteză. Fericit de izbîndă, șoferul își revine din încordarea ce l-a cuprins, mîngîie volanul, apoi se preocupă de lumini, să vadă înainte. Valurile se micșorează, pînă ce dispar, lăsînd șoseaua spulberată de vînt. Și deodată, din față, se repede în furie spre cursă un obstacol alb, confuz, care nu poate fi recunoscut în jocul nervos al fazelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Vlad, punînd în portmoneu invitația. Sorina tocmai îmi spunea la telefon că vrea să meargă, aici, la o premieră, în care joacă și o actriță cu care a copilărit; locuiau în aceeași curte; o să-i facă mare plăcere. Vlad se preocupă intens de paharul din fața sa, mai aruncă spre bar o privire, apoi, privindu-l cînd și cînd pe Mihai pe sub sprîncene, spune: Dacă se mai benoclează o dată spre mine, mă ridic și-l cîrpesc. Tipul de la bar, în scurtă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pe o vreme bună, rămîne izolat, se află, vin în ajutor echipe de salvamont, elicoptere... Excelent! Asta-i! bate profesorul cu degetul în bar. Dacă nu răzbat frezele, vor veni elicopterele. Iar dacă elicopterele nu vor putea decola, spune Lazăr, preocupat de telefon, să insiste pentru convorbirea solicitată vor trimite amfibii, tancuri... Să știi că vor trimite! se înfurie profesorul. Impertinentule! murmură pentru sine. Iar dacă nici astea..., așa..., alo !, alo! strigă Lazăr în telefon, dar cum nu primește vreun răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a întrerupt-o sărutul lui Mihai, sau, mai spre sfîrșit, cînd ritualul fiecărei zile era respectat cu strictețe, fata și-l întrerupea singură, căutîndu-i gura, semn că începuse să-i placă să sărute, mai întotdeauna înainte, că după, era mai preocupată de planurile ei de activistă o biată educatoare pe undeva, printr-un sat, cu soțul plecat pe șantier. Hă-hă-hă! rîde amuzat Săteanu. Ai tresărit, pui de lele ce ești. Bravo, mă, bravo! Să vadă și madam Camelia că-n satul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un viitor ginere?" Poftim?! tresare Săteanu, lipindu-și strîns receptorul de ureche. Fii mai explicită! Așa, așa intervine el rar în discuție. Ei, ca orice..., o fi făcut o glumă... Cum să vină după tine, ce, erai moartă?!... Mihai se preocupă intens de magnetofon, cercetîndu-l doar cu privirea, fără să-l atingă. Interfonul de pe bar, un aparat "I.T.T.", este asemeni celor care s-au instalat de curînd în birourile șefilor de secție. Află, te rog, urgent cine-i și spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se pare marele Theodor Săteanu? I-a trimis lui taică-su vițel, sau nu? Ce vițel?! pufnește în rîs Mihai, căscînd prelung, a somn. Ion își aprinde o țigară, pe care o fumează încet, savurînd-o. Nu-i răspunde lui Mihai, preocupat să răsfoiască o revistă literară găsită pe birou, printre cele de specialitate. E rentabil să faci literatură? E rentabil să faci copii? Noroc de televizor! N-am mai pus mîna pe-o carte... Televizorul e un noroc pentru iubitorii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întîlnit, mai de mult, mi-a zis să-ți spun de el, dar m-am făcut că uit. Am avut și încurcături din cauza lui... Cred spune Ion după un timp de tăcere, văzîndu-l pe Mihai că ascultă întors cu spatele, preocupat de etanșarea ferestrei în care lovește viscolul -, ba am impresia că la el au dispărut cîteva din interfoanele "I.T.T." primite pentru uzină, recepționate de mine. Cînd am semnalat lipsa, mi-au fost luate de pe inventar și-am răsuflat ușurat. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]