1,965 matches
-
s-au emanat dintr-o singură dată și cu prea multă vigoare, iar vasele s-au spart. Fragmentele luminii s-au răspândit prin univers și din ele s-a născut materia grosolană”. Spargerea vaselor e o catastrofă serioasă, zicea Diotallevi preocupat, nimic nu-i mai greu de trăit decât o lume avortată. Trebuie să fie un defect În Cosmos, Încă de la origini, iar rabinii cei mai Înțelepți nu reușiseră să-l explice Întru totul. Poate că, În momentul În care Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Întreabă de mine, imediat ce se materializează!” Belbo se uită la Lorenza ca și cum ar fi vrut s-o Întrebe ceva, apoi renunță. Cred că se obișnuise să audă de la Lorenza că frecventează cele mai Îngrijorătoare medii, dar hotărâse să se arate preocupat doar de cele care puteau arunca o umbră asupra legăturii lor amoroase (oare o iubea?). Iar În aluzia aceea a ei la Picatrix, el Întrevăzuse nu atât fantoma colonelului, ci pe aceea a uruguayanului mult prea simpatic. Dar Lorenza vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
singură, departe de el. În timp ce deschidea portiera, se Întinse Încă o dată după ea. Pusese mîna Într-un buzunar al torpedoului și scosese ceva de acolo. Erau două conserve de carne: una de vită, cealaltă de porc. Ea era atît de preocupată, că Întinse mîna să le ia, deschizînd geanta să le pună acolo. Apoi, Însă, ceva se frînse În ea și se Înfurie brusc. I le Împinse Îndărăt. — Nu le vreau! Ia-le. Dă-i-le nevesti-tii! Cutiile căzură și ricoșară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Ezită. — Ea, ce? Întrebă Fraser. Recuperau ceva din vechea lor relație apropriată. Duncan coborî vocea. — Ei, se vede cu un tip. Se uită În jur. Un om Însurat. Durează de-o veșnicie. N-am știut, cînd eram Înăutru. Fraser părea preocupat. — Așa deci. Nu te uita așa. Nu e o... nu e o curvă sau ceva de genul ăsta la care te gîndești tu. — SÎnt sigur că nu e. Totuși Îmi pare rău să aud asta. Mi-o amintesc. Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În continuare mîinile Înmănușate În buzunare, și gulerul paltonului ridicat. Pe cap avea o căciulă lejeră din lînă, ca o beretă scoțiană cu pompon, trasă bine pe frunte. Avea o expresie ciudată - un zîmbet În același timp moale dar și preocupat. Kay pescui ultima bucată de gheață pentru copii, și se Întoarse la ea. — Ce s-a-ntîmplat? o Întrebă. Helen clătină capul și zîmbi normal. — Nimic. Îmi plăcea să te privesc. Arătai ca un băiat. Kay Își pocnea mîinile pentru a alunga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
era scăzută, dar părea orbitoare, după aceea din străzile camuflate pe care mersese, iar Helen se simți expusă. Julia se aplecă să ia o pereche de pantofi azvîrliți la Întîmplare, un prosop de baie aruncat, o haină căzută. Părea abstrasă, preocupată, deloc bucuroasă, În sensul obișnuit al cuvîntului, că Helen venise. Avea părul negru intens și curios de lipit de cap; cînd veni În lumină, Helen Își dădu seama cu groază că probabil abia se spălase. Fața Îi era palidă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
conduse Înapoi prin hol spre cabinetul chirurgical. Ea crezu că intenționa s-o aducă din Încăperea asta În alta. Credea că avea alt loc aranjat. Dar el Închise ușa În urma ei și se Îndreptă spre un blat de masă, părînd preocupat, și timp de un minut teribil de lung, Își imagină c-o s-o opereze pe scaunul stomatologic. Apoi văzu că, după scaun, se afla o canapea pusă pe un postament, acoperită cu un cearșaf din hîrtie cerată și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trage cu coada ochiului la ceas și sare ca arsă. — Vai, Doamne, e aproape patru. Dau fuga jos, să văd dacă a sosit mașina. — Deci, snacksuri ziceai? Întreabă viitoarea mea cumnată, măsurîndu-mă din cap pînă În picioare. — Aha. Mă prefac preocupată să-mi Îndrept rochia, dar străduindu-mă din răsputeri să evit privirile Emmei. — Parcă ziceai că abia te-ai atins de mîncare zilele astea, insistă ea, ridicînd dintr-o sprînceană. — CÎnd am zis eu asta? — Săptămîna trecută, cînd am vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
un personaj aparte. Are proiecte politice pe care le urmărește, și aș îndrăzni să spun că face chiar mai mult decât atât: le ocrotește. Cu o grijă suspectă în ochii unora care-l văd, pentru simplificare, mai degrabă ocult decât preocupat, nu permite să fie greșit înțeles în demersurile sale și este dispus să explice și să argumenteze continuu, evitând, cu instinctul unui pilot de curse, orice ieșire în decor. E motivul principal pentru care Valeriu Stoica nu este un partener
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
că a folosit un om pentru reprezentație... Voiam să spun crimă. - E un număr limitat de oameni care cunosc acest truc? veni întrebarea destul de previzibilă a lui Rhyme. - Nicidecum. E foarte faimos, mai faimos chiar decât „Omul Dispărut”. Orice om preocupat cât de cât de istoria magiei a auzit de el. Rhyme se aștepta la acest răspuns descurajator, dar spuse: - Adaugă totuși în note, Thom. Sachs, spune-ne ce ai aflat despre Calvert. - Se pare că victima a ieșit din clădirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în jurul său, în partea aceasta izolată de parc, iar toți cei aflați acolo fugeau să ajute sau să caște gura. Malerick mai așteptă câteva minute, știind însă că în scurt timp sute de polițiști vor împânzi parcul. Cu un aer preocupat, își scoase telefonul și se prefăcu a telefona la pompieri, strecurându-se către trotuar. Cu toate acestea, nu se putu abține să nu facă încă o pauză. Privi în urmă spre steagurile uriașe din fața cortului, pe jumătate ascunse de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
un pistrui. - Bună, spuse ea către grup, clipind surprinsă la vederea lui Kadesky. - Pot să aduc ceva cuiva? întrebă Thom. - Poate ne poți lăsa singuri un minut, Thom. Te rog. Asistentul îl privi pe Rhyme și, remarcând tonul ferm și preocupat al vocii sale, dădu din cap afirmativ și părăsi încăperea. Criminalistul i se adresă Karei: - Mulțumesc că ai trecut pe aici. Mai trebuie să lămuresc câteva lucruri legate de caz. - Sigur, spuse aceasta. Fapte dezlegate... Rhyme le explică: - Mai vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Lysia Verhareine se oferise voluntară pentru a veni în regiune. Inspectorul pe care mersesem special ca să-l văd la V. și care mă făcuse s-aștept trei sferturi de oră pe hol pentru a-mi arăta ce important e părea preocupat mai mult de mustața lui, pe care nu reușea să o netezească în ciuda pomezii cu care se dăduse, decât de tânăra învățătoare. Îi stâlci numele de câteva ori, se prefăcu că răsfoiește dosarele, se uită la ceasul lui de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ca până atunci păpușica să se însănătoșească. După câteva zile răceala a trecut, așa că am îmbrăcat-o bine și am ieșit din casă, în ciuda faptului că Udi îmi spusese să o mai ținem o zi sau două, mama mă privește preocupată, însă nu întârzii prea mult acolo, peste o oră și jumătate mă întorc să o iau, îi spun eu și dispar, în trupul meu se zvârcolește deja dorința de a-l vedea, stau ținându-mi respirația în fața ușii care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
plecat, mă ridic în grabă, mă aplec deasupra lui, ca și cum ar fi fost un prunc în landou, cum a fost, Udighi? și el mormăie, abia mâinedimineață vom avea rezultatele, parcă și corpul i s-a împuținat, umil, eu îl întreb preocupată, a durut, iar el spune, nu, a fost pur și simplu neplăcut, iar Noga ne informează cu mândrie, tati, eu nu voi mânca nimic până când nu te faci bine, el schițează un zâmbet spart, încuviințând apatic sacrificiul ei. Udi, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
gândește-te câteva zile, și ea îmi întoarce o privire umedă, buzele ei sunt încordate implorându-mă, dar eu chiar nu mai pot rămâne, apăs clanța aceea bine cunoscută, poarta se deschide înaintea mea, și îi mai trimit un zâmbet preocupat, mă găsești aici dacă ai nevoie de mine. Privirea ei mă urmărește dezamăgită, și eu o abandonez, nu privesc înapoi, în ciuda faptului că în cămin au mult mai puțină nevoie de mine, ar fi trebuit să rămân cu ea, oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
zidită fără consimțământ în proiectele bărbaților. Chiar și Ana „lui Manole” a protestat, dar a făcut-o degeaba într-o cultură surdă la glasul femeilor. „Spiritul de dominație, domnia forței (...) au asigurat bărbatului partea leului (...). Îmbibat de spirit egoist și preocupat de a nu avea în fața sa un rival și un concurent înarmat cu aptitudini egale, bărbatul a îndepărtat-o pe femeie de oriunde i-ar fi putut face umbră, sau, dacă a lăsat-o să pătrundă, a retribuit-o inegal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
lumi de frontieră. Cel care acorda prea mare importanță etichetei și făcea caz de rangul său risca să se trezească afară, fără emițător și fără costum de supraviețuire. Ei se numeau Lydecker și Simpson și păreau cât se poate de preocupați. Amândoi aveau acea expresie proprie oamenilor pentru care somnul este o amantă în brațele căreia nu se abandonau decât arareori. Lydecker semăna cu un contabil obsedat de o deducție fiscală omisă cu zece ani în urmă. Simpson era un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
trupe blindate. Erau scutiți și de participarea la încărcarea navetei. Nu li se cerea decât un singur lucru: să știe să tragă. A provoca moartea era specialitatea lor. Și trebuie spus că și îndrăgeau munca. Nu toți erau atât de preocupați ca militarii. Burke își terminase pregătirile și Gorman putea să lase supervizarea operațiilor de încărcare în grija lui Apone. Stătea deoparte și urmărea scena, când reprezentantul Companiei îi vorbi locotenentului: ― Nimic de la colonie? Corman scutură din cap și făcu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
negru zvâcni ca un piston și niște gheare tăioase ca briciul izbiră în podea și pătrunseră în metal, la câțiva centimetri de picioarele ei. Și acum încotro? Nu-i mai era frică. Nu avea timp să cedeze panicii. Era prea preocupată ca să fie îngrozită. Acolo: o scară spre nivele superioare ale stației. Treptele se ondulau și vibrau. Instalațiile începeau să se prăbușească. În urma ei, o matahală se izbi de peretele metalic și podeaua se afundă. Prin plăcile groase de aliaj trecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
felul cum sunt îmbrăcați oamenii, la mișcările și gesturile lor. Ca un romancier realist, poți vedea categoriile sociale și profesionale, tipologiile ilustrate aproape didactic. Fie eleva de liceu înțolită mai șui (să moară colegele de invidieă, fie mama elegantă și preocupată, care vorbește la mobil și-i trasează soțului obișnuitele indicații, fie pensionarul mai amărât, dar îmbrăcat decent, care respectă ostentativ regulile de circulație și, când se face verde, începe să traverseze cu demnitate strada. Iată-i și pe îndrăgostiții aflați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
începere a urmăririi penale, de reținere și arestare preventivă, de trimitere în judecată etc., au fost întocmite, potrivit competențelor legale, de către organele de cercetare ale miliției și, după caz, de cele ale procuraturii civile. Totuși, în aceste condiții, unii anchetatori, preocupați nu atât de a dovedi discernământ politic, cât, în primul rând, de grija de a consemna faptele cât mai fidel, au permis să se precizeze în declarații că, de pildă, bunurile din avutul obștesc distruse au constat în tablouri cu
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
bucată. Cel căruia Îi merge gura cum trebuie e o mină de aur Într-o concurență Îndîrjită ca asta În care sîntem implicați. Era un tip deștept, energic, tenace și bun de gură, un pic cam hain și În permanență preocupat dar teribil de cinstit: portofelul lui putea servi drept cutie de depuneri, Îi Încredințai liniștit bani. Era timid din fire? — Timid? Eu nu i-aș spune chiar timid. — Caracterizați-l pe scurt... cît se poate de concis. — De Încredere, truditor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
asemenea organizație? Toyama: Nu știu. N-am băgat de seamă și nici n-ara vrut să știu. Eu: Ar exista posibilitatea ca domnul Nemuro să fi avut oarecari obligații față de Camelia sau față de o agenție similară? Toyama (surprins și adînc preocupat): Dacă-mi amintesc bine, domnul Nemuro era șef de secție Într-o Întreprindere legală. Aș Înțelege să aibă obligații față de Camelia dacă s-a amestecat și el În astfel de afaceri... SÎnt și printre șoferi tot felul de țipi extravaganți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
lume pe stradă, dar n-aveam cui să adresez un cuvînt. Se pare că salvatoarea mea n-a sosit Încă. Oameni care mergeau grăbiți, zîmbind unul altuia... O femeie tînără Însărcinată Își tot răsucea trupul, croindu-și drum prin mulțime, preocupată doar de picăturile de apă ce-i curgeau din sacoșă... de la peștele care se dezgheța. Singurul care mi-a aruncat și mie o privire a fost un tînăr de șaptesprezece-optsprezece ani, cam palid la față. Se În dreaptă spre cabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]