1,955 matches
-
sintagma numitoare limbi romanice se înțelege un grup de idiomuri europene care își au originea în limba latină populară și, prin aceasta, au o structură gramaticală provenită din cea latină, precum și elemente ale fondului principal lexical (pronume, adverbe de comparație, prepoziții, conjuncții, verbe auxiliare, articole etc.) cu aceeași origine. Latina făcea parte dintr-un val de populații care au coborît la sfîrșitul mileniului al II-lea î.Hr. în Peninsula Italică, ocupînd o zonă restrînsă numită Latium, unde au întemeiat cetatea Roma
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
consonantic latinesc, fiind apropiată în acest sens de italiană. Pe lîngă menținerea genului neutru la substantive, în declinarea acestei părți de vorbire în română, se mențin încă la feminin singular două forme cazuale. La fel ca spaniola, româna folosește o prepoziție specială pentru complementul direct, dacă acesta se referă la o persoană (pe în română și a în spaniolă). Împreună cu italiana, limba română păstrează ca desinențe de plural mărcile caracteristice ale nominativului de declinarea întîi și a doua plural din latină
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de declinarea întîi și a doua plural din latină. Între limbile romanice, româna are particularitatea că prezintă, la forma tip a infinitivului (forma scurtă) a verbului și cînd verbul are funcția de subiect, de atribut prepozițional sau de complement, o prepoziție antepusă (a din lat. ad: a merge), așa cum se întîmplă în engleză și în limbile germanice nordice ( engl. to go, norv. å gå, sued. att gå, dan. at gå "a merge"). Timpul viitor și modul condițional se formează cu auxiliarul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
închisă sau deschisă). În structura gramaticală, se remarcă dublarea complementului direct și indirect, ca în limba română, prin forme neaccentuate ale pronumelui personal: Lo he visto a el = L-am văzut pe el. Tot ca în română, spaniola folosește o prepoziție specializată pentru complementul direct, dacă acesta este o persoană: la madre ama a la hija = mama iubește pe fiică, dar la madre ama el jardin = mama iubește grădina. Pronumele de politețe este în spaniolă usted (la sg.) și ustedes (la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
se uza în paralel și de construcții prepoziționale cu același conținut, care au fost preferate tot mai mult și au permis renunțarea la desinențele cazuale. Ca atare, dacă genitivul arăta proveniența, descendența sau originea, aceste raporturi se exprimau și cu ajutorul prepoziției de urmate de cazul ablativ, structură care, fiind mai relevantă, s-a impus și a substituit forma sintetică. Limbile romanice au continuat această situație încît de a devenit, în cazul celor occidentale, marcă a genitivului, iar, în română, deși se
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
parco di divertimenti, fr. la famille de notre ami, sp. la casa de mi padre, pg. o muro de um edificio, contractat cu articolul hotărît: o muro do edificio. În mod similar, funcțiile dativului au ajuns să se redea cu ajutorul prepoziției ad (rom. dă apă la vite), dar acuzativul se construiește direct, fiind identificabil de obicei prin topică, fiindcă îi urmează verbului: it. vede una bella ragaza "vede o fată frumoasă", pg. espera este rapaj "așteaptă pe acest băiat". Româna poate
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
îi urmează verbului: it. vede una bella ragaza "vede o fată frumoasă", pg. espera este rapaj "așteaptă pe acest băiat". Româna poate urma acest model (Așteaptă acest băiat) bazat pe topică, dar poate uza, la fel ca spaniola, de o prepoziție, dacă obiectul direct denumește un animat personal: rom. așteaptă pe băiat, sp. la espera a este muchacho; spaniola uzează deci aici de prepoziția a, specifică dativului, fenomen întîlnit uneori și în portugheză. Evoluția latinei vorbite nu a dus la același
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
acest model (Așteaptă acest băiat) bazat pe topică, dar poate uza, la fel ca spaniola, de o prepoziție, dacă obiectul direct denumește un animat personal: rom. așteaptă pe băiat, sp. la espera a este muchacho; spaniola uzează deci aici de prepoziția a, specifică dativului, fenomen întîlnit uneori și în portugheză. Evoluția latinei vorbite nu a dus la același rezultat în toate provinciile, astfel încît româna a conservat unele desinențe ale cazurilor oblice, una pentru feminin singular de gentiv-dativ (case, părți), alta
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
tîrzii se aseamănă în general cu cele de acuzativ și de ablativ și, pornind de aici, mulți specialiști au considerat că substantivul latinesc s-a transmis limbilor romanice prin forma de acuzativ (cea de ablativ fiind însoțită de obicei de prepoziții). Așadar, situația generală a evoluției cazurilor latinești relevă o dominanță a formelor de la cazurile oblice în raport cu nominativul. Totuși, forma de nominativ s-a transmis uneori în cazul numelor de ființe umane: lat. homo > rom. om, it. uomo, fr. on (devenit
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
exista și un cumul de articole (hotărît și demonstrativ-adjectival) pentru a scoate în evidență obiectul avut în vedere printr-o trăsătură a lui: băiatul cel bun. În limbile romanice occidentale, s-au creat forme contra-se din articole hotărîte și prepozițiile care descind din lat. ad, de, in, pro, sub (la care se adaugă în italiană da < lat. de ab), fiecare limbă avînd forme proprii, rezultate din aceste combinații și selectînd în mod diferit aceste prepoziții: il libro del professore (di
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
-se din articole hotărîte și prepozițiile care descind din lat. ad, de, in, pro, sub (la care se adaugă în italiană da < lat. de ab), fiecare limbă avînd forme proprii, rezultate din aceste combinații și selectînd în mod diferit aceste prepoziții: il libro del professore (di < lat. de + il) "cartea profesorului", fr. le livre du professeur (de + le), sp. il libro del profesor (de + el), pg. o livro do professor (de + o)43. De la demonstrativul latinesc ille, illa cu aprotetic din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
rom. al doilea = it. il secondo, fr. le segond, sp. el segundo, pg. o segundo; rom. al meu = it. il mio, fr. le mien, sp. el mio, pg. o meu. Limbile franceză și italiană au specia articolului partitiv, format din prepoziția de (di) și articolul hotărît: fr. du, de la, des, it. dello, della, degli, dei, delle. Cu substantivul la singular, articolul partitiv se referă la o cantitate nedeterminată a obiectului și nu la obiect în totalitatea lui: fr. J'achète du
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aceleași la singular și la plural), o dată cu delimitarea unei diateze reflexive (pronominale), unele forme neaccentuate de la persoanele întîi și a doua de la pronumele personal au primit și valoare de pronume reflexive. Latina avea o formă compusă a lui se cu prepoziția cum, secum, din care au rezultat it. seco, sp. consigo, pg. comsigo (formele din spaniolă și din portugheză conțin a doua oară prepoziția cum, deoarece în timp sigo nu a mai fost simțit ca se + cum). În italiană, spaniolă și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
personal au primit și valoare de pronume reflexive. Latina avea o formă compusă a lui se cu prepoziția cum, secum, din care au rezultat it. seco, sp. consigo, pg. comsigo (formele din spaniolă și din portugheză conțin a doua oară prepoziția cum, deoarece în timp sigo nu a mai fost simțit ca se + cum). În italiană, spaniolă și portugheză, s-au creat compuse similare și pentru persoanele întîi și a doua, la singular și la plural. Unele forme ale pronumelor personale
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbi). Pentru a realiza exprimarea emfatică a posesiei, în spaniolă, forma pronominală se poate folosi cu valoare adjectivală, dar urmînd substantivului determinat: es libro mío "este cartea mea", ceea ce franceza exprimă printr-o determinare suplimentară cu ajutorul pronumelui personal precedat de prepoziția à: c΄est mon livre à moi. Deoarece pronumele demonstrativ ille a fost folosit în latina tîrzie ca pronume personal de persoana a treia și ca articol hotărît, sensul lui inițial a devenit mai puțin relevant și, pentru a fi
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
skepp [(εp] "navă, vapor, vas" și stor [stu:r] "mare"). La plural, există numeroase desinențe, ca în germană (și în islandeză), și, tot ca în germană, desinențele sînt însoțite uneori de alternanțe fonetice (umlaut). Relațiile cazuale se exprimă analitic, cu ajutorul prepozițiilor, iar flexiunea adjectivală are două aspecte, tare și slabă, ca în daneză și în olandeză, însă cu forme mai puține decît în germană. Diateza pasivă se poate realiza analitic (cu auxiliarul blive), dar și sintetic (cu desinența -s). Ca atare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a glotei, ceea ce produce o scurtare a duratei sunetului pronunțat, dacă acesta este o vocală, un diftong sau o consoană sonoră (consoanele surde nu cunosc fenomenul). Nu are flexiune cazuală, în afară de -s la cazul genitiv, relațiile cazuale fiind exprimate cu ajutorul prepozițiilor. Articolul hotărît este enclitic, dacă substantivul este nedeterminat, dar devine proclitic, dacă are o determinare adjectivală (skib "navă", skibet "nava", det store skib "nava mare"). Diateza pasivă se poate exprima, la fel ca în suedeză, atît sintetic, cît și analitic
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de a reda cazul. În asemenea condiții, germana are suficiente mijloace sintetice (desinențiale) pentru a indica funcțiile, fără a recurge la procedee analitice, reprezentînd o situație deosebită în raport cu celelalte limbi germanice importante. Deseori, în germană, articolul hotărît se aglutinează cu prepozițiile (zu + dem = dem, zu + der = zur etc.), așa cum se întîmplă în limbile romanice occidentale. Prin urmare, dintre limbile germanice importante, doar germana are o declinare bogată, cu patru cazuri, celelalte, la fel ca idiomurile romanice, recurgînd la prepoziții pentru indicarea
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
aglutinează cu prepozițiile (zu + dem = dem, zu + der = zur etc.), așa cum se întîmplă în limbile romanice occidentale. Prin urmare, dintre limbile germanice importante, doar germana are o declinare bogată, cu patru cazuri, celelalte, la fel ca idiomurile romanice, recurgînd la prepoziții pentru indicarea funcțiilor sintactice, la genitiv folosind însă și desinența -s, alături de exprimarea analitică, încît există două posibilități de marcare a valorilor acestui caz, precum ideea de posesiune, de exemplu, în engleză: the friend's bicycle / the bicycle of the
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limbile romanice, dar nu reprezintă ca în aceste limbi singura opoziție în raport cu gradul comparativ, fiindcă recurge și la desinența specifică. Modelul general germanic este urmat și de limba germană, cu particularitatea că, la superlativul relativ, adjectivul sufixat este precedat de prepoziția am: schlecht [(lext] "rău; prost", schlechter, am schlech-testen. Majoritatea limbilor germanice, îndeosebi cele nordice și engleza, pot uza în anumite condiții și de mijloace analitice pentru a forma gradele de comparație. Adjectivele care recurg la asemenea mijloace sînt terminate în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
este posibilă, obligatorie, permisă etc. (modalitatea) sau dacă reprezintă o dorință, o intenție, o obligație etc. (atitudinea). Întrucît, în propoziție, semiauxiliarele sînt urmate de verbe la infinitiv, purtătoare ale semnificației propriu-zise în enunț, acestea se folosesc la forma scurtă, fără prepoziția specifică infinitivului (dacă ea există): sued. Jag måste gå nu. (fără att) "Trebuie să plec acum."; dan. Han vil ikke gifte sig. "Nu vrea să se însoare"; engl. I must go. (fără to) "Trebuie să plec". Flexiunea verbului din limbile
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
contexte două situații distincte, deși ambele au aceeași cauză: renunțarea treptată la redarea sintetică a unora dintre categoriile gramaticale (în special a categoriei cazului) și preferarea construcțiilor prepoziționale au creat condițiile renunțării la folosirea desinențelor, iar, ca element de relație, prepoziția cerea vecinătatea elementelor relate, între care se interpunea pentru a face relevantă relația: fiu de rege. Pe de altă parte, extinderea obișnuinței de a renunța la mărcile desinențiale trebuia să ducă la o soluție și în cazul Petrus ferit Paulum
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
oferea modelul logic al atributului care succedă substantivul. În general, elementele de relație trebuie să ocupe o poziție între cuvintele cărora le mijlocește un raport, fiindcă altfel acest raport nu mai este relevant și, de aceea, latina avea regula ca prepoziția să fie plasată înaintea cuvîntului al cărui caz îl indică. Totuși, acest aspect, care are manifestare exclusivă în cazul limbilor analitice, poate fi încălcat în limbile sintetice, căci, de exemplu, limba latină avea conjuncția enclitică que, care realiza coordonarea unor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
epoca aceasta; această epocă). În general însă, se poate afirma că limbile romanice se caracterizează de fapt prin determinare regresivă (de tipul determinat determinant) numai în cazul determinanților calificativi, realizați de obicei prin adjective propriu-zise sau prin substantive precedate de prepoziții, căci determinanții necalificativi sînt în principiu antepuși. Această situație continuă, de altfel, topica din latină, care presupunea, în cazul determinării atributive, așezarea determinanților după substantivul determinat (vita omnis "viața întreagă"), dar antepunerea determinanților de individualizare, fără a fi exclusă însă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nearticulat, dar se plasează după substantiv dacă este articulat cu articolul hotărît: min bil, dar bilen min "mașina mea", mitt hus, dar huset mitt "casa mea". Pe lîngă acestea, realizarea valorilor genitivului, atît cu ajutorul desinenței -s, cît și cu ajutorul unor prepoziții, presupune, în cea de-a doua situație, plasarea determinantului după determinat. Redarea prepozițională a genitivului, care este rară în suedeză (deși nu exclusă: kung av Sverige "rege al Suediei"), este frecventă în norvegiană (i utkanten av Suceava "împrejurimile Sucevei"), este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]