1,599 matches
-
cea mai tristă din săptămână. În sala de conferințe, sclipitoare ca un interior olandez, venea din grădina Copou o melancolie întunecată. Când au început să se lege câteva vorbe despre doctorul Dobrescu (Tinel), printr-un miraculos proces suprarealist s-a presimțit deodată o ciudată senzație de lumină; una dintre fețele neînțelese ale eternului mister care este lumina. Era acolo un mic stand cu fotografii din viața doctorului Dobrescu, dar nimeni nu s-a mai uitat la aceste documente; nu era nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
senzație de lumină; una dintre fețele neînțelese ale eternului mister care este lumina. Era acolo un mic stand cu fotografii din viața doctorului Dobrescu, dar nimeni nu s-a mai uitat la aceste documente; nu era nevoie; deasupra lor se presimțea, ca o aură, Dobrescu. Trec este ceea ce s-a spus acolo, foarte frumos, de către prieteni și colaboratori ai lui Dobrescu, V.D. Cotea, Zenaida Petrescu, peste ceea ce a mărturisit, în puține cuvinte, doamna Dobrescu. O biografie de medic și de profesor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
în jur, în femeile sau bărbații iubiți, în proiecțiile fantastice sau onirice și chiar în propria lor ființă, scindată, uneori până la conștiința acută a schizoidiei. A atinge dublul, a te contopi cu el, a i te substitui uneori, a-l presimți, a-l cunoaște, a-l lăsa să te substituie chiar sunt, toate, forme ale obsesiei dublului la Eminescu". Călin Teutișan a construit un sistem de reprezentare imagologică pe ideea oglinzii, ca metaforă a dedublării, în canonul căruia așează cu inteligență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
provincial predestinat universalității, adică centrului, este, poate, o cale într-adevăr de urmat în receptarea operei și judecarea existențialității sale azi, căci acolo unde "autorii teoriilor conspiraționiste" văd o... victimă, profesorul timișorean vede un damnat al propriei soarte, ce-și presimte, subconștient, apogeul, și tocmai de aceea strălucind orbitor, luciferic, înaintea coborârii definitive în noapte. "Nebunia nu-l introduce pe autor într-un univers al infamiei [...] ci, dimpotrivă, stimulează activitatea limitei". Geniile din familia sa, (Nietzsche, Holderlin), "presimt apropierea dezastrului și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
soarte, ce-și presimte, subconștient, apogeul, și tocmai de aceea strălucind orbitor, luciferic, înaintea coborârii definitive în noapte. "Nebunia nu-l introduce pe autor într-un univers al infamiei [...] ci, dimpotrivă, stimulează activitatea limitei". Geniile din familia sa, (Nietzsche, Holderlin), "presimt apropierea dezastrului și trăiesc, încercând să împiedice căderea, o hiperluciditate o "iluminare". Eminescu scrie în anul 1883 cele mai importante poeme ale sale fiindcă apropierea subteranei devenea din ce în ce mai palpabilă". E aici, la Eminescu, un tip de discurs poetic pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
brevet de stat-major, a fost avansat, În Moldova, ca șef al statului-major al unui comandament superior, trimis apoi la co manda unui regiment pe frontul de la Oituz, până și-a găsit sfâr șitul cunoscut din pusta ungară, În Împrejurările bizare presimțite În transele sale cu panici permanente. A fost citat cu ordin de zi pe Întreaga armată a țării, decorat post-mortem cu „Mihai Viteazul“ și [i-a fost] nemurită memoria, cu numele său dat unei străzi. Dumnezeu să-i ușureze păcatele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
diferite, chiar și acelea proprii unui atlet. Ca șef de brigadă sau de echipă (mă încurc în termenii ăștia stupizi...), tata avea în subordine oameni de condiție felurită: un medic, doi preoți, învățători și câțiva contabili. În februarie, când se presimțeau unele semne de desprimăvărare, oamenii din colonie au primit învoire (ba chiar ordin!) să-și ridice case din chirpici: cu o cameră și bucătărie sau cu două camere și bucătărie, după cât de priceput era fiecare, ce posibilități materiale avea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tremura ca piftia. Păi, ș-atunci, meciul s-a terminat înainte de-a se juca, dacă ăsta e deja bătut, el pe cine mai învinge, cu distracția lui cum rămâne, s-alege praful?... Totuși, tovarășul Cameniță dorea să continue jocul, presimțea el niște promisiuni grozave în cazul ăsta, sigur era un caz interesant, sigur puștiul avea niște ascunzișuri, niște întunecimi pe cinste, acu totu era s-ajungă el, Cameniță, la ele. Drept care șeful regiunii a schimbat tactica: s-a îmblânzit. Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Natalia distrusă moral și fizic. Aflase vestea că fiul ei Ilie fusese bătut în celula sa, celula nr. 13, celula condamnaților la moarte de la pușcăria din Tiraspol. De fapt, totdeauna când i se întâmpla ceva lui Ilie, măicuța Natalia știa, presimțea totul. La veștile pe care le aduceam primeam adeseori un răspuns ferm: “știu, știu. Asta mi s-a arătat.” Mă uimea de fiecare dată și voiam să o întreb cum reușește să afle. Când i se arată, cum, în vis
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
am gândit și am trăit aiurea jumătate din viață, vina e la noi, nu la alții? Cetățeanul, care s-a enervat că eu nu eram eu, a devenit vindicativ. Mă privea dușmănos, și lumea din jurul nostru s-a rărit brusc, presimțind scandalul. „Te rog, Petrică - îl îngâna soția, care probabil că-i știa năravul -nu te ambala. Nu te da în spectacol.“ Femeia știa ce știa, pentru că bărbatul m-a arătat cu degetul și a ridicat glasul: „Un impostor, oameni buni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
chiar și de rochia pe care o purta când a plecat în grabă cu toată familia la Rădăuți și au trebuit să se despartă. Dar nu și de el, omul pe care îl îmbrățișa în gară plângând în hohote, de parcă presimțea că n-o să-l mai vadă niciodată. În toți cei treizeci de ani, Vasile B. s-a gândit la Violeta ca la singura femeie de sentimentele căreia, indiferent că aveau să se revadă vreodată sau nu, putea să fie sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
virtuțile de neegalat ale corcodușelor - despre care credeam că, la o adică, pot suplini sărăcia de brânză, ouă, carne și pâine din cartier și pot compensa până și anii cu pagubă la pruni -s-au subțiat în primăvara în care, parcă presimțind sfârșitul supremației sale, bătrânul corcoduș a dat cea mai mare recoltă de când se știa. „Mă, ce de magiun or să facă ăștia!“, spuneau cu invidie vecinii, contemplând ramurile grele de fructe care coborau până-n stradă. „Mă, ce de rachiu or
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Ioan Tarziman ’52 Tecuci De ce-ați venit aici, din nou, Ce gând nostalgic va recheamă, Colegi din vremuri cu ecou, De ce destin va este teamă? S-aduna anii peste noi... E varsta-ne un anotimp Când presimțim... copacii goi Și că ne-asteapta rece timp... Voi, toți de-aici, tot mai puțini, Măi tulhurati de-al vieții rost, Apropiați sau... mai străini, Vă amintiți, totuși, ce a fost... ...................................... Deși diverși în unitate O taină veșnic ne adună
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93288]
-
iulie 1952 Simțământ de neliniște: Giglio n-a mai apărut de mai multe zile. Va trebui să-l caut. Seara nu pot să adorm. Citesc târziu în noapte... 16 iulie 1952 Am lucrat foarte puțin în aceste zile din urmă... Presimt voluptatea pe care o voi avea de a recupera orele pierdute în clipa în care voi dispune de tot timpul meu. Deocamdată, am reușit să aflu că Giglio a plecat din oraș duminică pentru vreo zece zile. Seara a venit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Am din ce în ce mai mult impresia că toate realitățile mele, felul meu de a trăi, concepțiile, relațiile cu oamenii și în general totul nu ar fi decât simple convențiuni care maschează realitatea, adevărata Realitate. Pe aceasta o intuiesc numai, știu că există, presimt că are contingențe profunde cu mine, cu adevăratul Eu, care zace undeva în străfunduri... și tot mai puternic, tot mai irezistibil mă simt atras către această Realitate și știu bine că ziua în care o voi regăsi (ca pe o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
că omul poate fi Om. Că sunt Om! E numai o încăpățânare? Nu, în momentul acesta e o necesitate! 17 decembrie 1954 Oboseală în tot corpul. Din pricina timpului, pesemne. Pământ jilav, lapoviță, umezeală... Am fost scutit de colocviul de marxism. Presimțeam. De aceea nici nu m-am pregătit. Dar nici altceva n-am făcut. Ba 201 1. Singurătate... Singurătate dorită... Singurătate consimțită... Mă las în seama ta! (fr.) da: am luat raționalizatele, coadă lungă, ocupație pasivă, dar totuși o ocupație. Neliniște
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
încheiat, iar mai departe fiecare să-și vadă de treaba lui conform înțelegerii. Era cald și frumos; o zi luminoasă cu un imens cer albastru, de unde soarele își trimitea căldura binefăcătoare peste planeta noastră zbuciumată. Tulburarea crescând în intensitate, și presimțind ce o aștepta, vrând printr-un gest hotărât și disperat să-și salveze viața, pisica printr-un efort concentrat și-a înfipt cu putere, brusc, dinții ascuțiți în palma șintărului. Acesta, luat prin surprindere și urlând de durere, a prins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
plin război hitlerist, un ofițer hitlerist l-a salvat pe tata de la moarte. Multă vreme nu am povestit acest incident, de teamă - poate o teamă stupidă - să nu i se dea o coloratură vag colaboraționistă. R.P. Nu știu de ce, dar presimt o schimbare de decor. A.R. Sunteți un bun presimțitor. După 23 August, când ne-am întors din evacuare, în casa noastră au fost cazați niște ofițeri ruși. Într-o zi, unul dintre ei a venit la mama cu un
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
America. În Anglia, în schimb, da“ R.P. Ce mai face masca africană pe care ați primit-o cadou de casă nouă în 1977 și pe care, întorcându-mă, o văd aici, dacă nu mă-nșel? Își mai schimbă expresia? Mai presimte evenimente? Vă mai sperie? Vă invit să-i refacem povestea pentru cititori. A.R. Masca africană atârnă bine mersi chiar pe peretele din spatele dumneavoastră. Prin urmare, dacă întoarceți capul, îi puteți spune Hello. R.P. Hello, mască. (Masca nu răspunde.) A
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pretextând un acces de diaree. Era conștientă de consecințe; tocmai de asta răul imaginar devenise realitate. De câteva zile, îi era imposibil să mănânce altceva decât pâine prăjită și ceai. Trăgând cu urechea la povestea ei, am simțit sau am presimțit atunci că intimitatea feminină prezenta interes pentru o serie de experimente asemănătoare acelora din lagărele de concentrare. Intuiam o legătură între întâmplarea ei și lecturile mele despre ororile dușmanilor naziști. Habar n-aveam pe atunci că istoria nu se derulase
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Sfârșitul verii și începutul toamnei l-au găsit pe Dumitru Dascălu în cadrul liniștit și tern al vieții rurale. De câteva zile însă era încercat de o stare de neliniște, de o ușoară agitație, asemenea păsărilor care, prin intermediul unor radare proprii presimt apropierea furtunii. Aceste trăiri palide, abia perceptibile, i-au amintit lui Dumitru Dascălu că în mod obișnuit la acea dată se afla la școală în vâltoarea activităților care preced începutul noului an școlar. Pe moment a fost tentat să lase
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
aceea străbătea toată zona pe jos, cu bidoanele de lapte în spate, de multe ori flămândă. Astfel în toamna anului următor, mama s-a îmbolnăvit de o boală nemiloasă, tifos exantematic. În perioada în care a fost internată la spital, presimțind că i se apropie sfârșitul, i-a cerut surorii mele, HenrietteSieglinde, ca după moartea ei să nu mă abandoneze. La numai un an și jumătate am rămas orfan. Sora mea nu împlinise vârsta majoratului. Deși s-au făcut multe presiuni
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
va supraviețui răspunsul nostru. E singura șansă. Depinde cum ne vom folosi de ea. Si apoi, numai În fața acestui sfinx grec Oedip putea fi sigur ca unicul răspuns corect este Omul. Chipul lui se Încordează să audă bine Întrebarea, dar presimțim că răspunsul Îl știe dinainte. Abia gîndul că animalul acesta hibrid nu și-a rostit niciodată cu tristețe o Întrebare mă face să ezit. Cel mai celebru dintre cei șapte Înțelepți ai Greciei, Solon a ales să se sape pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
loc, iar eu nu sînt În stare să povestesc aceleași fapte...) Aceste plecări au Însă, poate, și un alt nume decît acela de aventurier. Tezeu nu vrea să-și acorde răgaz să se gîndească la sine și la destinul său. Presimte aici un pericol, fără să-l poată defini. Și chiar o sursă de nefericire. Nu suportă să stoarcă toată bucuria posibilă din succesele sale, de teamă să nu ajungă la ceea ce bănuiește amar În ele. Preferă de aceea să fie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
doua stau În faptul că nu s-a sinucis? A repeta un adevăr nu Înseamnă nimic dacă nu voi Începe să-l aplic. Iată ce-și spune Narcis luînd În mînă pumnalul. El vrea să umple golul pe care-l presimte sub conturul chipului său din apă. Și pînă la urmă Îl umple cu sînge. Chiar sîngele său. Am descoperit În apropiere un lac; năpădit pe maluri de stufăriș, cu apa Înverzită somnoros și mirosind a plantă putredă. O barcă singură
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]