7,015 matches
-
acești marcatori istorici, ei nu sunt de ajuns. Aceștia fac parte dintr-un proces fundamental mai larg: construcția socială a generațiilor completează funcția de organizator a timpului, atât În societățile occidentale contemporane - caracterizate de modificări rapide -, cât și În societăți pretinse nonistorice, precum comunitățile africane tradiționale (Attias-Donfut și Rosenmayr, 1994). Sentimentul apartenenței la o generație - numită socială sau istorică - este un aspect esențial de apropiere individuală a timpului social și condiționează integrarea biografiilor individuale În acest timp colectiv; c) a treia
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fără seamăn. În locul logicii noi găsim morala, care nu poate constitui o știință; căci, dacă se Înțelege, sub numele ei, studiul fenomenelor morale, ea se confundă cu sociologia, cum o recunoaște Însuși dl Levy-Bruhl, autorul capitolului asupra moralei, când zice: ,,Pretinsa morală teoretică dispare; morala practică stăruiește, de fapt, și devine obiectul investigării științifice sub numele de sociologie, care Întreprinde studiul teoretic al realității morale” (p. 302). Dar morala nu expune numai ceea ce sunt faptele morale, ci și ceea ce ar trebui
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
viitoare și deci posedă facultatea de a prevedea faptele ascunse În sânul timpurilor care nu au sosit Încă. Dar științele dezvoltării: geologia, transformismul, preistoria și istoria, posedă și ele noțiunile lor obștești: nu legi, dar serii de fapte succesive, și pretinsele legi sociologice nu sunt și nu pot fi decât generalizări de serii. Generalizarea fiind Însă rezultatul abstracției, ea nu se poate Întinde decât asupra obiectelor, noțiunilor și deci și a seriilor similare. Seriile Însă sunt totdeauna deosebite și limitate În
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
exploziei ideologiilor alternative și concurente, ar fi putut rămâne o simplă curiozitate istorică și culturală din perioada căutării prelungite a „specificului național”. Numai că ele au iradiat în analize ce s-au vrut a fi „științifice”, fiind transformate în explicații pretins teoretice prin abordare și prin analiza propriu-zisă. Iată, Alina Mungiu, într-o lucrare în care vrea să prezinte „istoria unei neînțelegeri” ce a aparținut primilor ani ai tranziției postcomuniste, își propune să dea un răspuns la o întrebare pe care
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
schimbărilor asociate instanțelor constitutive ale modernității (vezi tabelul 2.4). În considerarea acestui tablou sinoptic, o precizare trebuie făcută de la început: este vorba despre caracterul lui incomplet în privința instanțelor distinse și în cea a schimbărilor asociate fiecărei instanțe. În locul unei pretinse exhaustivități, am preferat să le selectez pe acelea care ar evidenția cât mai pregnant distincția fiecărui stadiu al modernității. Tabelul 2.4. Instanțe constitutive ale modernități și schimbării asociate Stadii ale modernității Instanțe constitutive Societate Modernitatea inițiatoare Decomunizare Modernitatea consacrării
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
explicitate, întrucât au fost criticate sau chestionate, discursul rezultat este pe cât de depărtat de realitatea trăirii efective a consecințelor, pe atât de sofisticat din punct de vedere tehnic. Realitatea trăită este distorsionată discursiv și bazată pe o percepere falsă a pretinsei ignoranțe a publicului. Raționalitatea structurală eșuează în critica iraționalității sau a ignoranței publicului și este viciată de incapacitatea sa de a evalua eficient și rezonabil propriile eșecuri în „lupta cu natura”, în asigurarea „progresului” nelimitat și mai ales în generarea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de altminteri destul de stăruitor, asupra vieții cazone, fie urmărindu-i consecințele nefaste în rândul simplilor recruți de la țară (Sandu Hurmuzel), fie luând act de corupția și ignoranța militarilor de carieră (Toto-n război), fie punând la stâlpul infamiei politicianismul, demagogia și pretinsul patriotism. Prozatorul merge de cele mai multe ori pe linia caricaturală inaugurată de Anton Bacalbașa, dar - cum s-a observat - anticipează, în multe privințe, umorul acid din proza lui Gh. Brăescu. Oricât și-ar fi lărgit însă registrul tematic, M. n-a
MIRONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288175_a_289504]
-
ce nu este BOR în raport cu statul român? - aceasta este întrebarea pusă frecvent de autor în partea centrală a cărții. Pentru distilarea unor răspunsuri, Teodor Baconsky invită la redescoperirea unei „culturi a contractului”, prefațată de „o artă a dialogului fără de care pretinsa noastră europenitate - ca și inflamatul nostru orgoliu confesional - se irosesc într-un vacarm steril”. Fructificându-și experiența diplomatică, dl Baconsky insistă asupra faptului că nu există soluții integrale la crize săpate timp de secole. Apelul se îndreaptă atunci mai cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
provincial sau prin complacerea romantică, de tip narodnicist, în exaltarea virtuților țărănești ale sfinților ruși de odinioară. Cu siguranță, părintele Sofronie n-a împărtășit nostalgia slavofililor care doreau să reînvie, fie doar și prin limbă și în literatură, o atmosferă pretins idilică, coborând ca o legendă din cronicile „vârstei de aur” a Bizanțului. Din păcate însă, prospețimea gândului și savoarea modernă a limbajului teologic consacrat de părintele Sofronie sunt rareori redate în traducerile românești care - cu excepția aproape singulară a versiunilor publicate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
multe puncte de vedere, Maël Donoso spunea într-un articol (La chute programmée de la diversité eurpéenne) din martie 2009 că: Uniunea Europeană a făcut din diversitate una dintre valorile-faruri ale existenței sale. A înscris-o în deviza sa, apărată și promovată, pretinsă uneori ca model. Cu toate acestea, partizanii unui spațiu politic european trebuie să bată în retragere cu această noțiune și să admită că, din multe puncte de vedere, Europa viitorului va fi mai unită, mai integrată și mai puțin diversificată
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
pașaportului; colegul de activism anti-McCarthy și soțul ei, matematicianul Chandler Davis, a făcut și câteva luni de pușcărie politică. Toate aceste experiențe ale unei reale lupte politice au determinat-o pe distinsa autoare și profesoară să fie destul de sceptică la adresa pretinselor activisme de campus (de multă vreme lipsite de orice risc); pe plan academic, o viață de muncă acerbă și solidă, în răspăr cu tot ce era conservator și mediocru, în spiritul primei generații de la Annales, precum și în spiritul unei mari
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
primul dintr-o lungă serie de atacuri la adresa istorismului, pe care îl înțelege pur și simplu greșit. Astfel, fapt întristător la un om de inteligența și acuitatea sa analitică, Bloom se aliniază tuturor filozofilor care resping științele istorice în numele unei pretinse perenități transistorice a valorilor și ideilor. Nu pot intra aici în detalii, deși ar merita, fiindcă neînțelegerea istoricității - adică a ceea ce este cu adevărat istoric în istorie - îl determină pe Bloom să emită mai multe judecăți eronate de-a lungul
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
centrale. Pe întreg parcursul lecturii, nu trebuie să uităm că Bloom însuși a scris din interiorul „marii transformări” (ca să reiau în acest cadru celebra analiză făcută modernității de Karl Polanyi în anii ’40), deci nu are sens să căutăm aserțiunile (pretins) neutre valoric ale unui weberian - să nu uităm că Max Weber predica știința „obiectivă”, wertfrei, în contextul luptei sale împotriva marxiștilor! -, ci meditațiile unui „spectator angajat” de tip aronian. Bloom respinge ca „imaginară” distincția weberiană între fapte și valori. În
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de la orice amestec în treburile altora. Să fie oare acesta bătrînul încă agresiv, care stă la colțurile unde se încrucișează cele trei regate și stoarce de la toți pomeni ca un cerșetor? E limpede pentru oricine că, în cazul de față, pretinsul drept al ducelui asupra balenei îi era acordat de către rege. Trebuie așadar să ne punem întrebarea, în temeiul cărui principiu a fost regele învestit cu acest drept? Am mai arătat ce spune legea; dar Plowdon ne dă explicația următoare: balena
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
era Încă, deși suntem În anul 1949, insuficient asumat, deși era preluat și Învățat din sursele cele mai autorizate, cum aflăm din kilometrica demonstrație Lenin și critica literară de OVID S. CROHMĂLNICEANU 80: „Lenin spulberă cețurile În care se Învăluie pretinsa imparțialitate burgheză. El demonstrează că tocmai datorită refuzului ei de a-și recunoaște apartenența de clasă, ideologia burgheză nu poate avea conciziune, nu poate preciza raportul de forțe ideologice În cuprinsul operei literare. (Ă). Lenin reușește să spună lucrurilor pe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fine, D.Costea constată că poeții tineri ieșeni stăpânesc prea puțin tehnica poetică, de unde explicația unor stângăcii ale lor. (Ă). Am zăbovit asupra acestui articol deoarece În el Îndeletnicirea de a masacra producțiile literare vârându-le În patul procustianal unor pretinse legi imuabile este mai evidentă. Aceeași manieră o Întrebuințează Însă - cu mai mult rafinament - și alți critici. Așa se explică, Între altele, de ce Ana Roșculeț a fost decretată personaj tipic de către o parte de critică. Bazându-se mai mult pe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
într-un spațiu limitat, Kant a scris neobișnuit de clar. Este ceea ce probează texte ca Răspuns la întrebarea: Ce este luminarea? (1785), Despre sentința: Acest lucru poate fi corect în teorie, însă nu funcționează în practică (1793) sau Despre un pretins drept de a minți din iubire de oameni (1797). Dar în lucrările care stabilesc contururile arhitectonicii atât de complexe a sistemului, în Critici, în Prolegomene, în Principiile metafizice ale științei naturii, scrisul lui Kant este dominat de preocuparea de a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
excepționale, nu a reprezentat în mod sigur o scăpare a autorului. La scurt timp după apariția cărții, în același an 1797, Kant a publicat în numărul din septembrie al revistei Berlinische Bläter un articol intitulat în mod semnificativ „Despre un pretins drept de a minți din altruism”. Aici el a reluat și a dezvoltat, pe baza unei argumentări mai ample, punctul de vedere formulat în Pmtv. Articolul lui Kant a reprezentat un răspuns la un text al francezului Benjamin Constant din
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sunt dintre cele ce cad sub cenzura severelor interdicții kantiene. Cu toate acestea Motru nu a redeschis procesul intentat de Kant metafizicii. Altfel spus, el nu a încercat o revizuire a verdictului kantian care respinge metafizica în ipostaza ei de pretinsă cunoaștere a absolutului. Și aceasta printr-o confruntare cu analizele și concluziile Criticii rațiunii pure. Motru suspendă pur și simplu interdicțiile kantiene. Aparent, el își sprijină construcția metafizică pe filosofia kantiană, așa cum sugerează chiar titlul cărții sale. În realitate, proiectul
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de lume ca ansamblul formelor a priori ce fac posibilă cunoaștgerea prin experiență. Este lumea pe care Kant o va numi „țara intelectului pur”. El o va caracteriza deosebit de sugestiv drept obiect al unei cunoașteri cu caracter sțiințific, în contrast cu acea pretinsă cunoaștere despre o lume transcendentă, pe care pretinde să ne-o ofere metafizica clasică: Dar această țară este o insulă, pe care natura însăși a închis-o în hotare imutabile. E țara adevărului (un nume fermecător), împrejmuită de un ocean
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
care modelează, prin tiparele lor, nu numai sensibilitatea, gândirea, aspirațiile și comportarea masei, ci își pun pecetea și asupra celor mai înalte și mai personale inițiative ale geniului creator. Instanța supremă, cea care dă măsura tuturor lucrurilor, nu este rațiunea pretins universală, ci o formațiune istorică. Subiectului transcendental și subiectului moral autonom al universalismului raționalist i se opune afirmarea unicității și istoricității ireductibile a structurilor intelectuale și spirituale. Ca realități istorice unice, irepetabile, acestea pot fi comparate cu organismele. Unul din
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
tipuri de justificare tendențioasă sunt destul de neclare. Deși se vorbește de raționalizare individuală, este important să semnalăm și existența raționalizărilor colective. Ideologiile cele mai nefaste oferă încontinuu astfel de exemple și fiecare epocă a știut să-și mascheze prin argumente pretins logice fanatismul, misoginia sau rasismul. Declarațiile deziluzionate ale lui Freud (1915/1981) despre modul în care războiul i-a orbit pe contemporanii săi, afectându-le logica, reamintesc faptul că „popoarele ascultă mai mult de voia pasiunilor decât de aceea a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
întrucât ele, în timpul Austro-Ungariei nu puteau căpăta diplome „pe care multe școli românești nu aveau dreptul să le elibereze”. În consecință, va fi nedreptățit „mai tot elementul românesc în jurul căruia a rămas închegat spiritul național înainte de Unire”. Dar censul cultural pretins - se arăta în aceeași moțiune - „va înlătura de la vot marea masă a populației feminine de la sate, cu toate că aceasta a dovedit îndeajuns calitățile sale gospodărești”1. Militantismul feminist al anilor ’30 Acordarea dreptului de vot și eligibilitatea femeilor pentru organele locale
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
proprie de a demisiona, În iulie 1968. Ion Cosma a acceptat, În decembrie 1970, o a treia numire ca ministru al Turismului. Multiplele sale transferuri mă fac să mă gândesc la un tehnocrat „schimbător” și ridică oricum Îndoieli referitoare la pretinsa lui vocație. Gheorghe Rădulescu a reușit să Își asigure poziția de vice-prim ministru din octombrie 1963 până În martie 1980. Un drum similar l-a urmat și Janos Fazekas. și el a Început cu un minister tehnic (Industria Alimentară), dar a
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
1956 într-o comună din Moldova. Reluându-și, după punerea în libertate, activitatea publicistică și cea didactică (relativ sporadică), este din nou arestat în mai 1959 și condamnat, cu alți patru scriitori germani din Transilvania, de un tribunal militar pentru pretinsa vină de agitație contra statului. După ani petrecuți în închisoare (până în 1962) și după domiciliul forțat într-o comună din Bărăgan, este amnistiat în 1964, iar în 1968 reabilitat. Devenit membru al Uniunii Scriitorilor, obține în 1970 Premiul pentru traduceri
AICHELBURG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285205_a_286534]