3,011 matches
-
disperat, implorând-o, dar ea dispăru în lumea din care venise. Se auzi trecerea timpului și în amurgul altei zile, atunci, altădată, când deschisei ușa camerei doamnei Pavel, o găsii împletind, bombănind; când ridică ochii spre mine privirea îi luci prietenoasă; sub ochelarii rotunzi, de baga, veselă de prezența credinciosului ei chiriaș: - Câți ani au trecut de atunci, domnule judecător? - De când? întrebai. - Uite, am uitat ce-am vrut să spun, fir-ar să fie, exclamă. Am îmbătrânit prea mult, se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
facă să te simți vinovat, luminița de la robot aprinsă. La naiba. Cât de grav era? Câte mesaje? Am rămas pe poziție în locul unde mă aflam și m-am aplecat de mijloc să văd: trei mesaje. M-am uitat la fața prietenoasă a lui Dogly și am spus: — Pariez că sunt toate de la Leon. Mă asaltase cu mesaje. Efectiv mă asaltase. Fusese cât pe-aci să mă prindă de câteva ori la lucru, când mă sunase de pe număr ascuns, dar până acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că locuise la Cork și lucrase pentru ESB1 din 1962. De curând a „ieșit la pensie“ și s-a întors în Dublin. (Am fost șocată pentru că îmi închipuisem că e mult mai în vârstă ca mine.) Taică-tău era tare prietenos și, când am plecat, Nan O’Shea zice: Poate mai treci din când în când pe-aici să bem un ceai, Jack. Nu, am zis. N-o să treacă în nici un caz. Hai, Jack, mergem acasă. Așa că atât despre asta. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
răsplătit. Dacă vei da greș, vei fi distrus! Din întuneric se ivi, puțin câte puțin, luminat de torțe, altarul în formă de bazin. Antonius se întoarse și privi în jur. Spera să-l vadă pe Errius, să-i întâlnească privirea prietenoasă, însă îl văzu doar pe oficiantul care dispărea printre siluetele nemișcate de pe bănci, toate la fel, cu chipurile acoperite de măști identice, strălucind sinistru în penumbră. Măști de corb și de leu. Fantele din dreptul ochilor lor lăsau să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
s-a umplut de emoție, dar, din păcate, a ieșit prost. Sper să te faci bine curând.“ Era destul de mândră de rezerva și elocvența sa simplă. Dădea frâu liber sentimentelor ei, își zise, și totuși în mod stăpânit, rezonabil și prietenos. Cu siguranță, atinsese un nou nivel de dezvoltare personală, un nou prag al maturității. Spera că asta-l va convinge pe Hungry Hop de bunul ei simț și de sănătatea ei mintală, pavându-i drumul către alte bilețele și întâlniri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Dacă nu o fac eu, probabil că nu o va mai lua nimeni, și atunci am mai distrus o viață. Am terminat vinul și am achitat nota - surprinzător de mare. Păi asta însemna că băusem șase pahare sau vaze, din prietenosul întăritor californian. M-am întors la hotel strecurându-mă prin mulțimea (care iată că își făcuse iar apariția) de rudimentari, de ultrarafinați și analfabeți, de figuranți și actorași ai Manhattan-ului, acești pământeni necunoscuți. Uriașa distribuție se revărsa pe străzi. Taximetriști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
într-un castron și-l aduse, gata să alunece pe piesele de puzzle împrăștiate, apoi se așeză din nou lângă Vultur-în-Zbor. Ce ciudat, se gândi Vultur-în-Zbor, ca o încăpere sărăcăcioasă ca aceasta să creeze o atmosferă atât de confortabilă, de prietenoasă. Camera în care stătea era un pic mai arătoasă decât interiorul unei cocioabe. Două rogojini de papură plasate la o oarecare distanță, dintre care una purta în prezent povara trupului său slăbit, erau așezate pe o podea de pământ - dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
răchită, răsturnată. Câteva oale. într-un colț îndepărtat un cufăr vechi. Nimic pe pereți. Nici un fel de ornament nicăieri. Era ceva atât de departe de reședința somptuasă, să zicem, a Liviei Cramm, pe cât de îndepărtată era China. Și totuși era prietenoasă. Zgomote de afară: ciripitul păsărilor. Un foșnet de arbuști stufoși. Urletele sporadice, îndepărtate, ale vreunui câine sălbatic. Nici o urmă de pași, nici un semn al prezenței umanității. O fereastră cu un petic de sac pe post de geam, fluturând în vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de nesiguranță. Poate că nici elnu prea credea ce spunea. Dolores O’Toole era cea mai încordată dintre ei doi și atunci când Vultur-în-Zbor pomenise de dorința lui de a-și continua căutarea, privirea ei nu fusese una dintre cele mai prietenoase. — Concentrează-te asupra lui aici, domnule Vultur. Iată sfatul pe care ți-l dau, încheie Virgil Jones. Nu-ți face griji în privința lui acolo. Sau a trecutului. Sau a viitorului. Fă-ți griji pentru cină și pentru bătăturile dumitale. Astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ăsta, să-ți deschid ochii. Nu există nici un alt mod prin care ți-aș putea explica așezarea insulei Calf. Gândurile lui Vultur-în-Zbor intrară într-un vârtej amețitor. Nu mai putea scoate o vorbă. — Ai întâlnit, probabil, tema existențelor potențiale, continuă prietenos Virgil Jones. Așa că hai să presupunem că ar exista, să zicem, doar patru trecuturi și viitoruri potențiale ale Mării Mediterane. într-unul din ele nu a existat și nu va exista niciodată o insulă ca aceasta. într-altul insula a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că abia aștepta să pornească la drum și se surprinse întrebându-se cum să-l convingă pe Virgil Jones să-l însoțească. Nu-i de mirare că Dolores era mâhnită. Nu-i de mirare că, după acel început politicos și prietenos, acum se întorsese împotriva lui. Putea fi convinsă să vină și ea? Ar fi cea mai bună soluție, se gândi el. Dacă nu voia să vină, atunci era de la sine înțeles că de-acum ea și Vultur-în-Zbor trebuiau să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu ele. îi Virgil Jones în carne și oase și nu vr’o stafie d-a lui. Jones groparu’. Prostul mormintelor a venit înapoi. Privirile s-au întors iarăși, traversând lent încăperea, înspre Virgil și Vultur-în-Zbor și înspre imensul animal prietenos, care sărea în jurul lor, în timp ce ei stăteau înțepeniți cam pe la mijlocul barului, lângă Peckenpaw și Puștiul De-Două-Ori. Vultur-în-Zbor urmări acele priviri și le văzu trecând rapid printr-o serie întreagă de expresii. La început neîncredere, ca la O’Toole, apoi uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ori, De-Două-Ori. Jones și un necunoscut. Și au mai fost și alte exclamații asemănătoare în încăpere. Treptat, seara și-a recăpătat veselia. Flann O’Toole apăru din spatele tejghelei, revenindu-și rapid, cu entuziasmul deja restabilit. Pe fața lui, ce părea prietenoasă, îi răsărise un zâmbet. Părea prietenoasă. A părea nu e totuna cu a fi. — Amicul lui, tună sonor Cale-Bătută Peckenpaw, are o pană în păr. îmi aduce aminte de ziua când am scalpat o căpetenie de trib indian. îRâsete, chiuituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Și au mai fost și alte exclamații asemănătoare în încăpere. Treptat, seara și-a recăpătat veselia. Flann O’Toole apăru din spatele tejghelei, revenindu-și rapid, cu entuziasmul deja restabilit. Pe fața lui, ce părea prietenoasă, îi răsărise un zâmbet. Părea prietenoasă. A părea nu e totuna cu a fi. — Amicul lui, tună sonor Cale-Bătută Peckenpaw, are o pană în păr. îmi aduce aminte de ziua când am scalpat o căpetenie de trib indian. îRâsete, chiuituri, huiduieli.) Și asta aprinse o scânteie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Ia-mă și pe mine. Pe Vultur-în-Zbor nu-l mai surprindea nimic. — De ce, Media? întrebă el. Ea înălță din umeri. Vultur-în-Zbor se trezi spunând: — Da. în regulă. Vino cu mine. Poate că o făcuse fiindcă simțea nevoia prezenței unei fețe prietenoase în călătoria lui spre necunoscut. Poate că era o reacție la noaptea petrecută cu Liv, o nevoie de ceva care să-l liniștească. Nu se mai obosi să-și analizeze motivele, dar își dădu seama că venirea ei îl bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
persoană care are fotografii cu ea în bikini de plasă, strălucind de la stratul gros de ulei de corp și cu un zâmbet luminos. Nu înțeleg moda asta ca fetele să își scurteze numele, lătră Sir Richard, dar într-un fel prietenos. Ale mele sunt amândouă cu moda asta, iepe prostuțe, deși au nume frumoase cu care să se mândrească. Unde sunt Susan și Belinda? S-a întors să se uite prin încăpere. —Trebuie să fie pe undeva pe aici. În fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a da sfaturi era la fel de natural ca a respira; nu putea trece strada alături de tine fără să îți spună cum să te uiți în stânga și în dreapta. Avea un zâmbet specific pentru asta, un zâmbet atotștiutor care în același timp era prietenos, pentru că ea era bine intenționată. Și, de fapt, sfatul ei era aproape întotdeauna corect. Și asta era partea cea mai enervantă. —Corect, am zis, dând din cap politicos. Aveam un ruj Barry M de culoarea fucsinei în buzunarul de la jachetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
avut un an excelent până acum. Un an excelent. Își bătu nasul cu degetul. Știi, aceste lucruri se observă mereu. Absolut, Sir Richard, i-a zis David Stronge lingușitor. Richard Fine i-a aruncat o privire care nu era deloc prietenoasă. David Stronge se menținea în bancă deoarece era pregătit să îndeplinească o serie de sarcini administrative pe care orice alt director administrativ le-ar fi considerat prea umilitoare, dar asta nu însemna că nu putea fi ușor înlocuit. După cum susțineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
tocul înalt, pe acest vas care se balansa încet, înainte și înapoi. Am decis ca la următoarea mea petrecere să avem Pimms, mi-a declarat entuziasmată. Este chiar fantastic! — Ce îți mai face iubitul, Baby? am întrebat încercând să fiu prietenoasă. Trebuie să îi mulțumesc pentru acele poze pe care mi le-a făcut. Fruntea lui Baby s-a încrețit de uimire. —Iubit? a repetat. Nu putea fi atât de băută. Nu ar mai putea să stea în picioare. —Tony Muldoon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Dăruiește speranță celor ce n-au și întărește-i! P 2: Dăruiește voință și putere pentru a depăși greutățile vieții! P 3: Dăruiește pace și bunăstare celor buni la suflet! P 4: Dăruiește-ne bătăi multe la ușă și priviri prietenoase! P 5: Dăruiește-ne grămezi de daruri, Râsete, îmbrățișări și felicitări de la cei dragi! P 7: E Pătrunse de spiritul Crăciunului, câteva dintre personajele poveștilor care ne încântă copilăria s-au gândit să se împace; să dispară astfel invidia, răutatea
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
o altă lume, într-o împărăție misterioasă. Bunicul i-a arătat multe minunății ale pădurii și i-a povestit despre urși și mistreți fioroși, despre vulpi viclene, veverițe jucăușe, bursuci morocănoși și arici care știau să fie „spinoși” dar și prietenoși, după cum era și sufletul omului; despre fiecare în parte știa bunicul câte o poveste, iar băiețelului i se părea că bunicul este un spirit al pădurilor care-l luase sub ocrotirea sa. În timp ce povestea, bunicul alesese o poieniță însorită, îi
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
lui Roland i se făcu milă de el și-i aduse o piatră netedă punându-i-o sub cap .Cand s-a trezit , după un somn reparator, și vazu ce a facut Roland, s-a arătat foarte recunoscător, a devenit prietenos și a început să vorbească, vrute și nevrute, plin de lăudăroșenie cum e felul acestor oameni . Între altele , el i-a spus lui Orlando că degeaba se straduia să-l ucidă cu sabia , deoarece întreg trupul său era invulnerabil , cu excepția unei foarte
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
am dat seama că n-avea cum să saboteze petrecerea fără să afle Kelly și, În plus, de ce ar vrea asta? Desigur, poate că și-l dorise pe Philip la un moment dat și poate că a părut mai puțin prietenoasă În ultima vreme, dar m-am gândit că asta e din cauză că fuseserăm cu toții foarte ocupați la serviciu, organizând evenimente individuale și, În plus, pregătind terenul pentru petrecerea Playboy. Nu voiam decât s-o sun pe Penelope, să-i explic că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
SUA, domnule. E de cea mai bună calitate. Din sud. Făcută chiar de nepoata mea, acum o săptămână doar. E frumoasă. Omul zâmbi, dezvăluind o colecție a-ntâia de gingii fără dinți, ceea ce cumva Îl făcu să pară și mai prietenos. O luăm, anunță Sammy, scoțând câteva lire turcești din portofel și punându-le cu blândețe În mâna subțire ca hârtia a omului. Mulțumesc, domnule. —Eu vă mulțumesc, domnule. Un șal frumos pentru o fată frumoasă. O zi bună, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pungă... ― Bine. Ține și pe aiștia - i-a aruncat lotrul încă o pungă cu câțiva galbeni. Ai, însă, grijă să nu mă superi! Că dacă aflu că nu au venit jandarii... - a sfârșit lotrul vorba, cu o privire mai puțin prietenoasă. ― Mă știi pe mine că umblu cu cioara vopsită? La mine una-i una și două îs mai multe. Da’ uite că Irinuța vine cu cele trebuitoare unui bărbat ca dumneata... Eu am să te las să mănânci în pace
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]