11,078 matches
-
din buzunar un cuțit de vânătoare pe care îl desfăcu. Apoi smulse metodic, unul câte unul, nasturii de la vesta micului breton și pe cei de la cămașă, după care îi tăie maioul. Îi scoase cu precauție hainele, iar torsul gol al prizonierului se ivi ca o pată mare și luminoasă în penumbra curții. Când Matziev termină cu hainele, făcu același lucru cu pantalonii, izmenele și chiloții. Îi tăie șireturile pantofilor, apoi le ridică încet fluierând melodia lui preferată, Caroline și pantofii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Matziev termină cu hainele, făcu același lucru cu pantalonii, izmenele și chiloții. Îi tăie șireturile pantofilor, apoi le ridică încet fluierând melodia lui preferată, Caroline și pantofii ei verzi. Tânărul urla, scuturând din cap ca un nebun. Matziev se ridică: prizonierul era în întregime gol, la picioarele sale. — E mai bine așa? Te simți mai în largul tău? Sunt sigur că acum memoria-ți va reveni. Se întoarse spre judecător, iar acesta îi spuse: — Să intrăm, începe să-mi fie frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu fie niciodată goale. Era multă lume, frivolă și veselă, în jurul nostru, pe terasă, dar cred că noi eram singuri și ne era frig. — Stăteam în fața ferestrei, la câțiva pași de ea. Nu puteam să-mi iau ochii de la trupul prizonierului. S-a ghemuit ca un câine, la rădăcina copacului și îl vedeam mișcându-se, era scuturat de frisoane și nu se mai oprea. Eu am început să plâng, vă jur, a venit de la sine, și nu am făcut nici un efort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
sălbatici, despre astronomie și tâmplărie. Toate astea mi le închipui, dar nu cred că sunt departe de adevăr. Lucrul sigur e că un pic mai târziu Despiaux l-a însoțit pe colonel, care a ieșit din nou, îndreptându-se spre prizonier, atingându-l cu vârful cizmei de trei ori, mici lovituri în spate și în burtă, așa cum faci pentru a vedea dacă un câine a crăpat de-a binelea. Țâncul încercă să prindă cizma, pentru a cerși îndurare, fără îndoială, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
le poți vedea. Mă uitam la cerul înstelat și admiram Carul Mare, Carul Mic, toate acele certitudini pe care astrologia ni le-a oferit de mii de ani încoace. Ce aiureală, căci cerul arată, de fapt, cu totul altfel. Suntem prizonierii Pământului nostru și ai mișcărilor sale de rotație și revoluție, vedem un cer care nu există decât din punctul de vedere al geamului minusculei noastre celule și, culmea, inventăm sumedenie de povești fascinante despre o minciună cu adevărat frumoasă, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ușor de Înțeles de ce orificiile erau dispuse În zig-zag, pe două rânduri, și nu aliniate una dupa alta: pur și simplu pentru că așa Încăpeau mai multe! Dacă ar fi săpat prea multe găuri una după alta, pe un singur rând, prizonierii s-ar fi deranjat unul pe altul. Rândurile acestea de gropi se Întindeau la nesfârșit, probabil că pe un singur rând o sută de oameni puteau să-și facă nevoile În același timp; și, cum erau vreo zece sau douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
făcea nevoile acolo, nu era deloc murdar. Niște simple găuri, care apăreau pe peliculă la nesfârșit, Încât la Început nu mi-am dat seama ce erau. Când am realizat că era vorba de toalete, vocea din fundal relata deja că prizonierii erau supravegheați chiar și când Își făceau nevoile și că li se aplicau tratamente corporale violente, monstruoase. În momentul acela imaginația mea a Început brusc să o ia razna. Eu am frecvent impulsul de a defeca, fără Îndoială ca rezultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Numai zgomotul îndepărtat al unui echipaj alcătuit din patru bărbați aflați pe lac dincolo de copaci le făcea pe gălăgioasele ciori de câmp să tulbure pacea. Intrând pe ușa principală, am decis că erau probabil mai multe șanse să găsesc câțiva prizonieri furișându-se pe-afară cam la ora când liliecii se pregăteau să-și ia zborul în lumina crepusculară. Camera mea de la etajul al treilea avea o excelentă priveliște spre bucătării. La optzeci de mărci pe zi, era cea mai ieftină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pentru o ființă umană. Chiar și una ca Reinhard Lange. A trebuit să-mi tot repet în minte ceea ce el și prietenii săi făcuseră, să-mi reamintesc de Emmeline Steininger stând în butoiul ăla ca niște cartofi putreziți. Unii dintre prizonieri fluierară și trimiseră bezele când ne văzură aducându-l jos, iar Lange se făcu palid de frică. — Dumnezeule, doar n-o să mă lăsați aici, zise el, agățându-se strâns de brațul meu. Atunci, ciripește, i-am spus. Weisthor, Rahn, Kindermann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
privire cu Becker și apoi replică: — Haideți, domnule, nu ne serviți varza asta rece. Ce puneți la cale este periculos. Noi știm asta și o știți și dumneavoastră. Nu numai asta, zise Becker, dar cum veți ajunge acolo cu un prizonier? Cine o să conducă mașina? — Așa e, domnule, sunt peste trei sute de kilometri până la Wewelsburg. — O să iau o mașină de serviciu. — Și dacă Lange încearcă ceva pe drum? — O să aibă cătușele puse, așa că mă îndoiesc că o să-mi dea de furcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și am adăugat: — Îmi pare rău, băieți, dar așa o să facem. M-am îndreptat spre ușă. — Domnule, zise Korsch. Îmi întinse mâna. I-am strâns-o, apoi am dat mâna cu Becker și apoi m-am dus să-mi iau prizonierul. Clinica lui Kindermann părea la fel de îngrijită și elegantă ca și prima dată când fusesem acolo, la sfârșitul lui august. Dacă era ceva schimbat, era faptul că părea mai tăcută, fără ciori în copaci și fără bărci pe lac care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cât durează eternitatea... Când arheologia se apucă să descifreze ce ne-au lăsat aceste două orașe, ea aduce informații considerabile pentru reconstituirea vieții cotidiene: petrificată instantaneu, aceasta își dezvăluie secretele peste veacuri. Prăvăliile și celelalte magazine, prostituatele și clienții lor, prizonierii legați, la fel ca și animalele domestice, cuptoarele brutarilor și tarabele negustorilor de pește, locurile de cult, bordelurile, locuințele private, construcțiile publice: din acest sicriu de cenușă răcită renaște o întreagă populație. în rândurile ei se găsesc probabil și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
său, Kamose, are urme de uzură (strâmb și tocit), semne ce ar sugera posibila folosire a acestuia pentru răzbunare tatălui său. Elita Egiptului Antic, printre care și faraonul, purta pumnale, săbii sau securi ornate în lupte sau pentru execuțiile de prizonieri, potrivit . De obicei, decapitau persoane de rang apropiat, pentru a le păstra demnitatea în fața morții. Se considera că a fi decapitat de către cineva cu un rang inferior era un semn de neobrăzare, denigrare, adus nu numai persoanei, ci si rangului
Faraonii deţineau arme sofisticate () [Corola-journal/Journalistic/69431_a_70756]
-
severitate în ceea ce privește supraviețuirea umană, unde „alternativa «viață sau moarte»” (I. Micu) din incinta lagărelor-spital situate în vastul platou dintre Munții Ural și Oceanul Pacific abia dacă mai era în stare a căpăta un vizibil contur estompat în mintea și în sufletul prizonierilor de război abandonați în grija câinilor special dresați pentru atacul asupra fugarilor ipotetici și a paznicilor mai mult decât abili - femeile-soldat uzbece. Calvarul uriaș al morții stătea căscat în fața tuturor aidoma unei uriașe grote adânci, în care fierbea cu zgomot
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
trecea câte un pelerin îndrăgostit care-și spăla chipul la jumătatea distanței dintre cer și pământ. - Intră în codrul din stânga pieptului. Vei da la o parte arbuștii albiți de nesomn, vei afla că așteptarea mi-a fost fortăreață...Sunt acolo, prizonier în verdele tău! - Ce bine că mă auzi. Eram pe cale de a înnebuni în muguri flămânzi. Noroc că am așternut aplauze peste mâlul rămas de la petrecerea izvoarelor! - Caută vechile noastre șoapte. Au mai rămas câteva în temnița ta. Dar și
CORTINA UNUI ACTOR ORB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361283_a_362612]
-
clipă ar putea să-i aducă moartea, caută și găsește un rabin pe care-l înșfacă dintre cei care sunt împinși spre groapă comună. Este obsedat, este nebun. Ignoră și periclitează planul de evadare al celorlalți deținuți și - unul din prizonieri îi și face reproșul - uită de cei vii în favoarea celor morți. Povestea, ambigua și cu totul neverosimila, este menită să fie înțeleasă că o alegorie. Hotărârea nesăbuita a lui Saul Ausländer de a îngropa una din milioanele de victime se
SON OF SAUL) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362837_a_364166]
-
-te, mă, nenorocitule, că te fac scrum! zise șeful căpcăunilor care era speriat. Îngrijorat, strigă la ceilalți căpcăuni: - Mergeți la căpitanul Foc Nestins să ne spună ce facem cu zurbagii ăștia! Doi căpcăuni alergară disperați până în sala tronului, anunțând că prizonierii s-au răsculat. Tocmai atunci intră și furiosul împărat. Când auzi cumplita veste de la căpcăuni, chemă urgent pe generalii Rază Fierbinte și Vânt Fierbinte, poruncindu-le: - Mergeți amândoi și lichidați-i! Să-i faceți pulbere! Năbădăioasele matahale atâta așteptară, că
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
o fâșie îngustă de pământ, „ pământul nimănui ”. Se murea mereu. Eram o vreme împreună, apoi, „plecau” câte unul... Eu am rămas. Crina P.: Ați luptat la Odessa... Veteranul: Am fost de strajă în regimentul 22 infanterie, am luptat, am fost prizonier... Crina P.: Aveți trei medalii, domnule Frâncu.. Veteranul: Da. Au luptat și alții. Eu m-am întors, singurul din cei optsprezece plecați din Măneciu...! Spre seară, am înțeles mai bine vorbele celui fără vârstă: „Între noi și cer nu este
TINEREŢE FĂRĂ BĂTRÂNEŢE ŞI VIAŢĂ FĂRĂ DE MOARTE... de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363351_a_364680]
-
stâncilor aud un ecou și tac și tac și tac știu că și tu îl auzi în revărsarea ierburilor în lanțurile de vânt în sindromul tandreții voi rămâne în țara aceea cu pașaport de duminică cine știe poate la târgul prizonierilor voi primi o sentință sigilată pe tastatura inimii Referință Bibliografică: PE TASTATURA INIMII / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 893, Anul III, 11 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
PE TASTATURA INIMII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363508_a_364837]
-
știi că nu-i doar instinctiv! Privești de sus la a corpului hăcuială Cum medici organele ți le-au smuls S-au plecat, lăsându-ți carcasa goală, Iar cei dragi, într-un amarnic plâns... Ești viu, dar ești și mort, Prizonier între cele două lumi, În ceruri pentru neamul tot Iar pe pământ, în trupurile câtorva străini. Gabriel Todică 11.04.2015 Foto: tablou de Per-Inge Isheden (Suedia) - Prince of Darkness vezi și articolul: http://www.timponline.ro/bolnavii-in-moarte-cerebrala-plang-cand-li-se-preleveaza-organele-spun-medicii-care-e-pozitia-bisericii/ Referință Bibliografica
MOARTE CEREBRALĂ de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362294_a_363623]
-
nu este nimic. - Dar tu ești om. Te văd destul de bine îmbrăcat și pari a fi plin cu bani. O știi pe mama? - Da, o știu de pe vremea când amândoi eram tineri și îndrăgostiți, dar acum unde s-a dus? Prizonier al fanteziilor, bărbatul presupuse că doamna se prostituează și era chemată de un client. Unde altundeva se putea duce o femeie în miez de noapte? - Are grijă de un domn bătrân și bolnav. Mama spune că într-o zi va
LORDUL VAGABOND de HARRY ROSS în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362283_a_363612]
-
un “remarcabil saga”, după cum îl numește Mariana Cristescu, oferă o frescă a intelectualității românești în comunism. S-a bucurat de aprecierea criticilor atât în ceea ce privește fondul, cât și originalitatea stilului: “Autorul este printre puținii cratori care n-au dovedit a fi prizonierii unei singure formule epice, asimilând, cu o complicitate matură, experiența intertextualității, cât și minuția cehoviană în descrierea ororilor comunismului de tip sovietic și a trăirilor existențiale.” (Dorina Costea) Titina Nica Țene a lansat cartea “Întâmplări hazilii cu o nepoțică povestite
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362361_a_363690]
-
ce însemni tu, femeie iubită, pentru a mă putea mângâia, pentru a mă îmbrățișa și strânge sălbatic, apăsându-ți puternic pleoapele, să nu-ți observ mărgăritarele fierbinți ce se zbat sub ele, pentru a te pierde în iubire, făcându-mă prizonier al coapselor tale fremătând de dorință și dor... Ah, copil drăgălaș ce ești! Nu mă înțelege greșit, iubita mea! Când spun că mă "enervezi" cu tinerețea ta, nu fac un ceva rău intenționat, doresc doar să te necăjesc puțin, foarte
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361119_a_362448]
-
privesc și când dorm, când sunt lângă tine ori departe de tine. Știu cum tresari la primele șoapte prin care te chem. Știu când mă visezi... Sunt lângă tine mereu. Sunt și când mă aflu departe. Gândul meu este veșnicul prizonier al gândului tău și folosesc, împreună, aceleași căi de comunicare, intersectându-se de zeci de ori în fiecare zi și noapte. Cheamă-mă, iubito! Cheamă-mă în orice clipă și voi veni la tine! Cheamă-mă... Referință Bibliografică: CHEAMĂ-MĂ
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361119_a_362448]
-
ca într-un roman de aventuri, încât nu te poți sustrage. Poate că e vorba despre mrejele apei care te fură și nu știi când ajungi în larg. Dar de la acest punct începe adevărata aventură spirituală a omului. Ne predăm, prizonieri de bunăvoie, în adăpostul călduros și mirific care ne poate servi drept acoperiș și pereți pentru tihna sufletească. Și nu e chiar rău, dimpotrivă. Mărturisesc că despre Roza Lentini nu am citit mare lucru, așa că, surpriza și curiozitatea au fost
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]