1,916 matches
-
pe mânz. Și este o icoană foarte frumoasă cum Domnul intra în Ierusalim călare pe mânz de asină. Și mult popor cu El pe cale. De acolo începe pelerinajul (procesiunea) în Duminică Floriilor până la Ierusalim. Traseul pe care il parcurg la procesiune este de vreo 5-6 km. Se adună popor mult la această procesiune. Vin persoane și de alte religii. Când ajung la Ierusalim se unesc cu toții în rugăciune, în cântări de Slavă, de Osana lui Dumnezeu. Se spune că-i foarte
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Ierusalim călare pe mânz de asină. Și mult popor cu El pe cale. De acolo începe pelerinajul (procesiunea) în Duminică Floriilor până la Ierusalim. Traseul pe care il parcurg la procesiune este de vreo 5-6 km. Se adună popor mult la această procesiune. Vin persoane și de alte religii. Când ajung la Ierusalim se unesc cu toții în rugăciune, în cântări de Slavă, de Osana lui Dumnezeu. Se spune că-i foarte frumos și impresionant să vezi câți creștini iau parte și toți au
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
păsările cerului cântă și se unesc cu îngerii în cor de Slavă și Osana Domnului Iisus - Fiul lui David, Fiul lui Dumnezeu. Mii și mii de pelerini vin din toate colțurile lumii să fie acolo, să ia parte la această procesiune. Ferice de cei care se străduiesc să ajungă acolo să ia parte la acele momente atât de frumoase și înălțătoare. Noi, cei de aici, ne bucurăm de această mare sărbătoare și participăm cu ochii sufletului prin imaginație la cei de
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Daruindu-i încrederea, Dar, parcă n-am făcut de-ajuns, O, suflet păcătos ce am, Încearcă să mergi, Pe calea Lui Hristos, Oricât va fi de greu, La capătul cărării, Ne-asteapta Domnul Hristos, Să facă plata Creștinilor de jos. Procesiune de Florii 14.04.2006 E zi de sărbătoare, Se-aud de departe, Cantași și Osanale, Azi intra în Cetate, Împăratul lumii, Smerit și Întristat, Iisus cel Luminat, Care pe mulți a vindecat, Creștinii pe cale, cu ramuri verzi Îi cântă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
opera o masă de manevră care renega totul, distrugerea, defăima, dispusă pentru orice gest demolator comandat de cercuri antinaționale și susținute de o presă aservită grupurilor străine de interese. Ei refuzau orice dialog strigând „jos” la orice demers alternând Între procesiuni religioase și acte de vandalism. Asalturilor destabilizatorii din acea perioadă li s-a contrapus experiența, tactul, răbdarea, Înțelepciunea conducerii statului. După revoluție totul a trebuit luat de la Început. În Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, premizele economico administrative capitaliste au pornit cu mulți
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
ca nașii să se transmită până la a nouă generație. Ca și ceilalți români, de Paști ei vopsesc ouă. Având ca ocupație de bază agricultura, românii din ținutul Meglen au obiceiul ca În a doua zi de Paști să facă o procesiune pentru binecuvântarea holdelor. O altă mare sărbătoare este hramul bisericii din cătun cu care ocazie se face un mare panaghiur (bâlci). De asemenea fiecare casă are un sfânt protector pe care Îl serbează În familie și Între neamuri. Există și
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
gunoaie, colibe de nămol, după stereotipul holografiei populare și... în schimb! Nu ne-am gândit niciodată că am putea asista la un asemenea spectacol de credință și de splendoare într-o țară de misiune!», continuă cronicarul, referindu-se la o procesiune grandioasă în cinstea Maicii Domnului, la care participau și necreștinii. După câteva luni de acomodare, au încercat să pregătească o școală modestă de meserii: tâmplărie, mecanică, tipografie. Dar activitatea care le-a fost cerută cel mai des era aceea de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
în zilele în care era expus în Bazilica Sf. Anastasia, a fost impresionantă, până într-atât încât s-au umplut în permanență imensa bazilică, piața și străzile împrejmuitoare... Se ruga, se atingea sicriul cu venerație». Și apoi s-a deschis procesiunea pe străzile principale ale Veronei, care n-au văzut niciodată atâta lume în rugăciune și venerație în urma unui sicriu. Acele funeralii erau proba generală a glorificării sale. Abia mort, papa Pius XII a trimis o telegramă de condoleanțe definindu-l
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
făcîndu-și plimbarea la Pincio. Cum avea gustul fastului, se bucura de o bună popularitate. Desigur, la așa mică distanță de vremea Papei-Rege, mulțimea păstra amintirea și nostalgia defilărilor pompoase în calești de aur, încadrînd persoana sacră a Suveranului Pontif, a procesiunilor care făceau să sclipească în soare ornamentele odăjdiilor, aurul toiegelor și al raclelor cu relicve sfinte, însoțite de distribuirea de monede aruncate din belșug de servitorii pontificali. Dar așa cum se prezenta ținuta de paradă, poporul privea favorabil trecerea regelui pe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Dalí și a lui Lorca. Deasupra golfului din Port Lligat se distinge un cap de taur agonizând, cu ochii pe jumătate deschiși. Animalul muribund este un alt semn al sorții toreadorului. Venus, a cărei imagine este reiterată nu numai în procesiunea statuilor, dar și în câteva figurații, de ambele laturi ale procesiunii, pe scări și deasupra arenei, mai poate fi văzută și în câteva statui mici pe plajă, și în pânza cubistă de lângă taur. Ea face posibilă transsubstanțierea hibridă a celor
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
distinge un cap de taur agonizând, cu ochii pe jumătate deschiși. Animalul muribund este un alt semn al sorții toreadorului. Venus, a cărei imagine este reiterată nu numai în procesiunea statuilor, dar și în câteva figurații, de ambele laturi ale procesiunii, pe scări și deasupra arenei, mai poate fi văzută și în câteva statui mici pe plajă, și în pânza cubistă de lângă taur. Ea face posibilă transsubstanțierea hibridă a celor două spectre într-o singură imagine, cea a "toreadorului halucinogenic". Zeița
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
în timp portretul regal cu valoare sacrală (mai întâi, realizat în mozaic, ulterior în pictură murală și în tablou). Masca de ceară va trece în ramă, pe pânză, și nu va mai părăsi spațiile închise, pentru că în preajma autocratului defunct, la procesiunile religioase, vor sta doar figurile personajelor sfinte. Deși vor reprezenta până la urmă tot un funus imaginarium pentru basileu, ele nu se vor mai numi și nu vor mai fi la fel. Ceremonialul bizantin anulează și relevanța civică a activității împăratului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
dincolo de suprafața acestor imagini "bidimensionale", în mare parte mimetice? Ele sunt asemănătoare unor praguri, acolo de unde prezentul privește în urmă pentru a-și spune neîncetat povestea, astfel încât ea, "marea epopee", să-i poată salva amintirea. Aducând măștile strămoșilor în mijlocul unei procesiuni, în jurul împăratului defunct, pe granița dintre viață și moarte, cea a "prezentului", romanii adăugau în mod conștient ritualului funerar dimensiunea narativă a eroicului, "spuneau povestea", priveau trecutul glorios în/ prin ochii lui eterni. Comunitatea caută permanent cuvântul absolut despre care
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
uitare, este nodul central al memoriei (Rizzeiro 85). Această propunere de interpretare ne poate conduce către corelarea funcției simbolice a ritualului măștilor funerare ale strămoșilor, aduse în jurul catafalcului − un loc, dar și un prilej de rememorare colectivă −, cu dinamica imaginației. Procesiunea în sine generează o schemă mentală, după care colectivitatea, părtașă la cultul imperial, atunci când va asimila interpretarea creștină a puterii, își va configura, în timp și nu "programatic", un nou mod de a gândi în legătură cu trecutul - care nu va mai
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
semantică în care s-a ancorat noțiunea imaginarius a generat în cele din urmă un sens aparte pentru acest termen, cu relevanță politico-religioasă, atunci când a ajuns să denumească funus imaginarium, despre care am pomenit încă de la început: componenta ritualică din cadrul procesiunii de înmormântare a împăratului roman (secolele I-IV d.Ch.). Pentru că ceremonia, cum am accentuat în alt context mai devreme, avea ca scop și glorificarea autocratului (consecratio), corpul său era însoțit de purtătorii unor obiecte simbolice, "chipurile" (măștile de ceară ale
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și a lui Antinous din Lanuvium (Corpus Inscriptionum Latinarum XIV: 2112,16 apud Benoist 104-05); sintagma revine și în alte mărturii, tot în această formă, până la sfârșitul secolului IV - mai amplu la: Polibiu (Historia romana, VI 52, 10-54, 2: descrierea procesiunii pentru nobilii romani, la jumătatea secolului II), Dion Cassius (LVI 34-46 și LXXIV 4-5: funerariile lui Augustus, 14 d. Ch., și Pertinax, 193 d.Ch.), Herodian (IV 2: funus pentru Septimius Sever, 211 d.Ch.). Lectura datorată lui Stéphane Benoist (autorul unei
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
o componentă ritualică, asigura comunitatea că defunctul este preluat și însoțit în lumea i-reală de strămoșii săi, forțe care ocrotesc și garantează liniștea vieții spirituale a cetății. Funus imaginarium reprezenta chiar actul de consacrare a memoriei împăratului − reamintesc că procesiunea a fost destinată mai întâi înalților demnitari și aristocrați romani (Flower 263-69); ulterior, datorită impactului asupra comunității, dar și semnificației sale, a fost limitată oficial de Augustus însuși la procesiunea de înmormântare a împăraților, funus imperatorum, și, implicit, la divinizarea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
reprezenta chiar actul de consacrare a memoriei împăratului − reamintesc că procesiunea a fost destinată mai întâi înalților demnitari și aristocrați romani (Flower 263-69); ulterior, datorită impactului asupra comunității, dar și semnificației sale, a fost limitată oficial de Augustus însuși la procesiunea de înmormântare a împăraților, funus imperatorum, și, implicit, la divinizarea lor prin apoteoză, consecratio. Decizia autocratului de a-și apropria autoritar această formă de sacralizare a dus, pe de-o parte, la un monopol imperial asupra spațiului public și asupra
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
era decisă sub incidență juridică, dat fiind că implica un comportament comunitar deosebit, dedicat ei (calendarul activităților zilnice se modifica în mod obligatoriu) și o manifestare amplă de forțe civice colective (se impunea de aceea un atent control al lor). Procesiunea, pompa funebris, și orația, laudatio funebris (Polibiu VI 53, 4), rostită de un fiu, de un părinte sau de cineva foarte apropiat (Benoist 112), amintesc de ritualurile grecești rezervate nobililor. Pentru epitaphiós lógos, oda închinată martirilor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
zonă strategică și într-o poziție geografică ce îi permitea împăratului să se deplaseze mai ușor în teritoriile de graniță. Cu toate acestea, degradarea relației dintre Constantin I, ca Imperator Caesar Augustus, și cetate se resimte chiar pe parcursul celor trei procesiuni de adventus amintite. Eusebiu din Cesareea (printre alte surse din secolul IV), în panegiricul pe care i l-a închinat, accentuează aspectul triumfal al intrărilor în Roma − fără referință însă la ritualul "păgân" −, precum și celebrarea puterii imperiale. Cu referire la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
literatura științifică actuală se vorbește mai mult despre o anumită "laicizare" a ceremonialurilor respective, dată fiind importanța practică alocată prezenței sale în vechea capitală, mai curând de suprem administrator (din cauza vizitelor la mari intervale de timp). Împăratul creștin devine centrul procesiunilor doar ca funcție politică, iar relația pe care adventus o asigura înainte între augustul sacerdot, comunitate și zeități se estompează. În trecerea sa dificilă către creștinism, Roma va fi nevoită să-și adapteze practica ritualică păgână și ceremonialurile la noua
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
iar cea cu Bizanțul nu avea conținut), a devenit însă posibilă așezarea de plăci comemorative sau de posibile amplasamente funerare simbolice pentru cei 12 apostoli. Prin acest "cortegiu" sacral imobil, non-figural, proiectat totuși cu prudență pentru mausoleu și nu pentru procesiunea publică, înmormântarea împăratului Constantin I a tins către modelul unei apoteoze pseudo-christice. În analiza pe care o face pe baza surselor istorice, Gilbert Dagron înregistrează eșecul acestei tentative, de suprapunere a rolurilor celor doi "divini", precum și a funcțiilor celor două
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
împăraților Augustus, Pertinax sau Septimius Sever), corpul era expus în palat sau într-o construcție în formă de domus, ridicată în forumul public special pentru secvența de divinizare, în urma decretării de către senat a doliului. Într-o a doua etapă, după procesiunea din forum și rostirea orațiilor, corpul era mutat în Campus Martius, acolo unde se săvârșea arderea pe rug. Construcția rugului era ea însăși impresionantă, cu cele câteva etaje, ornată cu statui și picturi și realizată din materiale prețioase primite de la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
altoreliefuri (frizele care ornau frontoanele arcurilor dedicate lui). Maiestatea imperială romană și puterea erau exprimată și prin acest limbaj iconografic, bogat conotat și foarte eficient în ce privește (co)memorarea triumfului, dar și în transferarea semnificației lui în imaginarul colectiv. Spre exemplu, procesiunea soldaților înarmați care îl însoțea pe împărat atunci când acesta trecea linia perimetrului "sacru" al cetății (pomœrium) simboliza un mod de utilizare a spațiului, de cucerire și apoi de reintegrare în corpul-matrice al capitalei romane. Acest ceremonial nu restrânge însă esența
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
legată de ritualul funus imaginarium, îi stabilește marca identitară particulară: etimologia sa se află în relație directă și explicită cu politicul (în sensul definit într-un capitol anterior). Denumind o componentă ritualică, termenul are relevanță spirituală; fiind vorba despre o procesiune imperială, se bucură de o foarte mare expunere simbolică; de aceea, sedimentarea sa a fost posibilă și datorită "vecinătăților" semantice pe care se clădește vocabularul politic, civil și comunitar al ritualului: trecut glorios, model, memorie identitară. Imago este un semn
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]