6,400 matches
-
ambasadorii fac numeroase comentarii, iar rapoartele despre această problemă, mai ales cele austriece, devin aproape zilnice. Brătianu a reușit să țină Întreaga acțiune sub control, nici un ambasador nu știa exact „ce” o să se Întâmple, dar mai ales „când” se va proclama regatul, deși se vehiculau ca date 8 aprilie și 10 mai, iar părerea unanimă era că actul devenise iminent. Cu reprezentantul Austriei, Hoyös, președintele consiliului de miniștri a recurs la un inteligent „joc” diplomatic. Trebuia evitată bruscarea Vienei, astfel Încât aceasta
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
1881, la ANIC, fond Casa Regală, dosar 16/1881, f. 15. </ref>. Situația s-a precipitat la sfârșitul lunii februarie, când Vasile Boerescu cere audiență la Carol (28 februarie 1881) pentru a-l sfătui să accepte ca regatul să fie proclamat mai devreme de 8/20 aprilie, așa Încât „prințul Carol declară că acesta stă Întru totul În voia miniștrilor” <ref id="96">96 Memoriile regelui Carol I, vol. XVII, p. 66. </ref>. Creșterea neînțelegerilor cu Austro-Ungaria În „problema Dunării” Îi conduce
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
1881, la ANIC, fond Casa Regală, dosar 12/ 1881, f. 47. </ref>. Cu toate acestea, evenimentele s-au desfășurat mai repede, luându-i pe foarte mulți prin surprindere. Dintre toți, doar ministrul britanic a avut informații că „(...) regatul se va proclama În Cameră În acea după amiază - 14/26 martie 1881” <ref id="105"> 105 White c. Grandville, București, 26 martie 1881, Pub.Rec.Off.-L, Foreign Office, Turkey, vol. 22, f. 79, la ANIC, colecția Microfilme Anglia, r. 131.</ref
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
a trecut la etapa acțiunilor politico-diplomatice concrete, cu scopul introducerii regalității În România. Prima mare reușită a fost adoptarea titulaturii de „Alteță Regală” pentru Carol, la 9/21 septembrie 1878, după ce, din cauza opoziției Austriei și a Rusiei, nu se putuse proclama regatul, deși ar fi fost o consecință logică a obținerii independenței. Oricum, titlul de „Alteță Regală” ne apropia de acest ideal. Revenirea lui Boerescu la Externe este una benefică, deoarece În urma turneului său diplomatic din 1879 s-au făcut pași
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
este tranșantă: „Cei ce abandonează Occidentul preferând o altă cultură sunt ca aceia care noaptea sting luminile sperând astfel că vor vedea mai bine”. Depășirea „crizei culturii” autorul o crede posibilă prin prisma filosofiei personaliste a lui Emmanuel Mounier, care proclamă primatul libertății și al demnității spirituale umane. Din orizontul acestei opțiuni denunță mai întâi statul totalitar, iar corolarul său, „omul nou”, e portretizat memorabil: „Are anumite certitudini simple și pozitive, anumite «false idei clare», în care crede orbește. El se
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
personalitate istorică a Europei occidentale”, tărâm al revoluției spirituale permanente, Franța este definită de Ț. prin opoziție cu „Germania militaristă”. Comparația angajează mai toate nivelurile; de pildă, în vreme ce socialismul francez este „umanist, creștin și liberal”, cel german, adică marxismul, se proclamă „științific”, dar Karl Marx nu ar fi în esență decât un „Bismarck popular”. Entuziasmul filogalic al tânărului eseist trebuie judecat în contextul istoric în care spiritul umanist pierdea teren în fața ofensivei extremelor politice totalitare. Având în vedere ceea ce a urmat
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
din Șcheii Brașovului și din colecția lui B. P. Hasdeu. Deși chiar în epocă s-au exprimat nemulțumiri în legătură cu ținuta prea academică a revistei și cu lipsa ei de accesibilitate, paginile de istorie din T. capătă, în condițiile dualismului austro-ungar, proclamat în 1867, semnificații mai adânci, cu atât mai mult cu cât unele documente interesează ca surse de informație istorică. G. Barițiu continua să creadă în idealurile revoluționare pentru care militase în 1848 și ecourile idealurilor sale se fac simțite în
TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
care ne suge”. O elegie (a șaptea, subintitulată Opțiunea la real) exprimă în stilul solemn de la început solidaritatea cu pietrele, merele, cărămizile, caii. Versurile, de o suspectă umilință, rupte și, din loc în loc, sacerdotale ca un comunicat al Sfântului Scaun, proclamă abandonarea totală a subiectivității pentru ca, odată instruit în limba necunoscută a materiei concrete, să poată fi îmbrățișat „un posibil gălbenuș al existențelor”. Gând îndrăzneț ca acela al lui Dionis care se visează Dumnezeu și se prăbușește. S. nu se pedepsește
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
franceză (două romane de Alain Robbe-Grillet, între altele). Se constituie „grupul oniric”, în care lui Dimov și lui Ț. li se alătură, treptat, Vintilă Ivănceanu, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Florin Gabrea, Iulian Neacșu, Emil Brumaru, Virgil Tănase, Sorin Titel. Ț. proclamă, explică și susține, prin scurte, dar pregnante articole teoretice, estetica noului curent literar, „onirismul estetic” sau „structural”, care, prin sensul antirealist, irită autoritățile și factorii de îndrumare a culturii. Simpla idee a existenței unui grup care funcționa în afara cadrelor instituționalizate
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
izbutită e proza Așteptând-o pe Godette, unde o intrigă erotică se inserează pe fundalul unei lumi absurde, cu diferența că de data aceasta subversiunea mimesisului e asumată de la început (când naratorul primește vizita unui necunoscut enigmatic) până la finalul ce proclamă distincția între „fapt” și „imaginație” ca „nesemnificativă și inutilă”. Interesante prin potențialul lor alegoric sunt și povestirile „de deșteptat copiii”, care încheie cartea și care se vor transforma, odată cu Povești din pădurile fanteziei (1998), în feerie pură. În schimb, o
UIUIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290325_a_291654]
-
fără pereche în literatura românească din epocă: „Spanacul de tip nou îi seamănă leit/ lui Popeye - numai frunză, nici o floare - / și prima șarjă din acest spanac/ suge un deget-pai din autodotare. De-abia-și mai mișcă Popeye ochiul vânăt/ de-atâta întuneric proclamat drept văz/ el, impostorul muribund, încă șoptește:/ «Mănânci, tu, neam al meu, mănânci (o)văz!?»” sau „Cum aș putea să-i iert ceva acestei lumi/ cînd am trăit atât de mă cuprinse greața/ în palmă port belciugul dresorului de mâini
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
unor noi dinastii, cu nimic mai puțin ambițioase decât cele ale întemeietorilor. Atitudinea istoristă pronunțat umanitară, cu corespondențe semnificative în spațiile vecine (sarmatismul polon sau rădăcinile hune și scitice căutate de nobilii unguri) și chiar mai departe, în Apus, atitudine proclamată de Aulă, dar fundamentată de cărturari și artiști, răzbate decisiv în „titulușurile” pe care le compun acum hrisoavele domnești, în programele iconografice ce îi convoacă pe strămoșii cutărui prinț, strămoși autentici ori închipuiți, în somptuoase galerii voievodale (precum cea de la
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
lăuntric cu conaționalii (șubrezind insistent temeiurile „lipsei de înțelegere” la care ducea folosirea unei limbi străine și propunând soluții), în cadrul efortului de transmitere a adevărurilor fundamentale ce țineau de ființa neamului și a limbii. Cărturarii u. vor continua acest dialog (proclamând statutul privilegiat al cărții și al învățăturii), dar se vor adresa și învățaților din alte țări, comunicând cu ei lipsiți de orice fel de complexe („cazul Cantemir”, românul care mânuiește la fel de degajat științele Apusului și ale Răsăritului, este ilustrativ pentru
UMANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290334_a_291663]
-
fundalul literelor române ale începutului de secol ca spațiu de receptare și gestație a celor mai noi idei ivite în cultura europeană. Astfel, într-un articol din 1913 atrage atenția asupra multiplelor fațete ale avangardei pe cale de a se naște, proclamând despărțirea de simbolism (Literatura rusă. Poeții. Futurism. Acmeism. Adamism. Curente noi), iar altundeva („Facla”, 1914) semnalează necesitatea ca literatura noastră să se ralieze noilor orientări, „simultaneism, unanimism, futurism, paroxism, dinamism, withmanism”, a căror trăsătură comună este identificată ca fiind „Individualitatea
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
literatură, muzică, folclor, iconografie) se particularizează prin introducerea în discuție a unor noi argumente în susținerea punctelor de vedere. Mai mult decât atât, omul de știință exigent, convins de utilitatea imediată a obiectivelor, verificărilor și concluziilor, se străduiește să le proclame în for pentru luare-aminte. Asumându-și dubla condiție de istoric și publicist - „ipostaze care nu înseamnă în fond decât modalități diferite de exprimare în cadrul unui singur program” -, Z. speră să preîntâmpine, pe cât posibil, izolarea primejdioasă a istoriei ca disciplină, să
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
de UNSR, politicul își impune prioritățile, colaborările devin tot mai terne, publicația eșuând în cel mai pedestru proletcultism. Este apreciat modul în care execută Sorin Toma un mare scriitor, ca în articolul Poezia argheziană sub reflectorul actualității, în timp ce Savin Bratu proclamă virtuțile angajării și veștejește individualismul în artă - Narcisismul, o falsă valoare a poeziei moderne. Confuzia și deruta noilor promoții de scriitori rezultă edificator din răspunsurile date de Petru Dumitriu, Geo Dumitrescu, Paul Cornea, Ion Mihăileanu, Petre Solomon, Vladimir Colin la
STUDENTUL ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289989_a_291318]
-
Macedonski, dintre „poeții blestemați” autohtoni, autorul Orei fantastice trăiește, tot timpul, cu sentimentul valorii sale paradoxale, neînțeleasă de contemporani. Dar atitudinile pe care le afișează nu sunt agresiv trufașe, provocator orgolioase, ofensive. „Îngerul vagabond” nu sfidează „soarta nendurată”, nu se proclamă, cu aroganță, „puternic împărat”, nu se visează mergând spre „cetățile albe” ca emir, ci își asumă condiția singurătății umile: „Am rămas în orașul meu singur/ ca o pasăre ucisă de săgeți”, se simte „atât de singur în lume/ Ca un
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
14 Ibidem, p. 259-261.</ref>. O Însemnătate politică deosebită a avut-o călătoria Domnitorului la Viena și Ems (iunie-iulie 1873). Profitând de ocazie, Carol I va expune succint lui Andrássy greutățile Întâmpinate În relațiile cu Poarta și intenția de a proclama Independența. Oarecum surprins de această destăinuire fățișă, cancelarul austroungar reliefa eventualitatea ca România independentă să rămână „În aer” <ref id="15"> 15 Ibidem, p. 276. </ref>; cu alte cuvinte, fără garanția colectivă acordată prin Tratatul de la Paris. Domnitorul ținea În
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
mai frumoasă lucrare ar fi pentru moașe cernerea adevărului de neadevăr șs.m.ț. Tu nu crezi tot astfel?”. Theaitetos confirmă: „La fel cred și eu”. Întrezărim aici ceva nemărturisit explicit de Socrate, dar fabulos: intuiții principiale pe care le proclamă mulți dintre teoreticienii postmoderniști ai curriculumului, ba chiar și o viziune ultramodernistă a formării „omului complet”, a „omului reumanizat” prin autoeducație integrală. La prima vedere, Socrate platonicul spune mai puțin. Dar subînțelesurile pe care le conține ceea ce nu spune fac
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ultramodernistă a formării „omului complet”, a „omului reumanizat” prin autoeducație integrală. La prima vedere, Socrate platonicul spune mai puțin. Dar subînțelesurile pe care le conține ceea ce nu spune fac tăcerea sa nu doar „grăitoare”, ci de-a dreptul „asurzitoare”: se proclamă ceva profund despre rostul educației în devenirea omului ca om. În acest fel, Socrate a prezentat și ilustrat „regulile metodei maieutice”. Mulți au sesizat corect, au apreciat și lăudat acest element al gândirii socratice, care a și dat naștere metodei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
legislator al cetății Megalopolis din Arcadia), Phornion din Eleea, Eudoxos din Knidos, Aristotel din Stagira, Xenokrates (prim sfetnic al lui Alexandru Macedon) ș.a. 4. În Legile lui Platon (I, 628e-630e) se pot găsi argumentele marelui filosof în favoarea abandonării idealului războinic proclamat de Tyrtaios. O hermeneutică subtilă a fragmentului poate fi găsită la Edouard des Places, „Platon et Tyrtée”, Revue des Études grecques, LV, 1942, pp. 14-24. 5. În Politica (259b și 292b), Platon argumentează că adevărul este necesar „regelui ideal” visat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Aflarea Adevărului Revelat urma o regulă simplă și comodă: „Crede și nu cerceta!”. În schimb, aflarea Adevărului Cercetat reclama principiul dificil și nesigur al neîncrederii. Regula dubitației nu a putut fi formulată, explicit, decât târziu, când Descartes a îndrăznit să proclame vestita lui mărturisire: Dubito ergo cogito! Nu are rost să evocăm erorile - adesea odioase - ale acestei lungi letargii impuse de Biserică spiritului omenesc, mereu frământat de întrebări și însetat de certitudini. Este mai folositor să amintim, poate, compromisurile benigne, smulse
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
teorie curriculară nu poate fi prescriptivă, ci doar interpretativă; adică nu trebuie să fie un set de reguli și norme de proiectare, orientare și dirijare a proceselor de formare, ci o hermeneutică a persoanei și a sensului vieții sale. „Antiinginerismul” proclamat de Macdonald în 1967 a fost îmbrățișat nu numai de participanții la conferința de la Ohio State University. În deceniul următor, atitudinea s-a generalizat și „inginerismul tehnicizant” s-a transformat în „cal de bătaie” pentru aproape toate curentele și orientările
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
evaluați corespunzător, să primească feedback-uri pozitive, să pulseze în acord cu ritmul colectiv. Identitatea - cu atât mai mult identitatea socială - pare atunci să fie un produs al unui context specific. Iar cum contextele sunt puternic ideologizate (vezi Deconchy, 1989), proclamând un „adevăr” universal, științific, unic, toate explicațiile și acțiunile poartă amprenta acestei specificități. În aceste condiții, discursul identitar al individului traduce modul în care acesta s-a implicat în problemele comune, de la cele situaționale, instituționale, până la cele naționale, ca proiect
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
context dat, de la gândirea socială dominantă, adesea unificatoare, prelogică. Să ne referim la realitatea pe care o analizăm pentru a fi mai expliciți. Pentru a favoriza construirea și menținerea unei identități sociale pozitive, reprezentanții noii puteri instalate după război au proclamat un nou sistem de credințe și noi reprezentări ale socialului. S-a instituit principiul etichetării vechilor clase și categorii sociale ca grupuri negative (pe motivul deținerii de avere, putere și competență), s-a decretat faptul că singurele categorii sănătoase sunt
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]