2,781 matches
-
să rămână ceea ce este, acesta dobândește o nouă dimensiune, a sacralității). Sacrul transcende lumea vizibilă și În același timp se manifestă În și prin ea, Îi infuzează realitatea, viața. El nu se realizează niciodată total și perfect adecvat, după cum nici profanul nu se lasă complet transformat În sacru. Față de sacru, omul manifestă o atitudine contradictorie: pe de o parte să se asigure și să și sporească realitatea printr-un contact pe cât posibil benefic cu hierofaniile și kratofaniile; pe de altă parte
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
să și sporească realitatea printr-un contact pe cât posibil benefic cu hierofaniile și kratofaniile; pe de altă parte, se teme să nu-și piardă cu totul identitatea și realitatea proprie dacă se integrează Într-un plan ontologic superior condiției sale profane. Prima tendință este deosebit de accentuată la primitivi, dornici să trăiască În sacru sau În proximitatea sa, deoarece sacrul echivalează cu puterea, cu realitatea: „puterea sacră Înseamnă, În același timp, realitate, perenitate, eficacitate”. (/14) Relația instituită Între cei doi termeni atribuie
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
valorii sacrului. Fără a identifica sacrul cu credința În Dumnezeu, În zei, În spirite, filosoful român Îl concepe drept „experiența unei realități și izvorul conștiinței de a exista În lume”. Conștiința este rezultatul Împărțirii, asimetriei real-ireal (ce corespunde opoziției sacru profan), al experienței sacrului; ea ne face oameni. Experiența sacrului, fiind numai de ordinul conștiinței, nu poate fi cunoscută din „exterior”. O spune foarte convingător Eliade: „ceea ce mi se pare cu totul imposibil, e faptul de a ne Închipui cum ar
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
vreau să spun fluxul haotic și primejdios al lucrurilor, apariția și dispariția lor Întâmplătoare și goală de sens ... Sacrul nu este un stadiu În istoria conștiinței, el este un element În structura acestei conștiințe”. ( /131) Diferența calitativă, ireductibilitatea sacrului și profanului nu exclud trecerea reciprocă a unuia În altul. Această dialectică a sacrului este valabilă atât pentru „cultul” pietrelor și arborilor, cât și concepției savante, a metamorfozelor indiene sau În misterul suprem al Întrupării (misterul: sacrul, nelimitatul se Înfățișează, se Întrupează
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
sacrului este valabilă atât pentru „cultul” pietrelor și arborilor, cât și concepției savante, a metamorfozelor indiene sau În misterul suprem al Întrupării (misterul: sacrul, nelimitatul se Înfățișează, se Întrupează). Sacrul instituie astfel o ruptură de nivel ontologic, iese din sfera profană pe care o neagă. Cele două domenii, sacrul și profanul, sunt „alternative, reciproce, complementare” ( ), sacrul se poate camufla În profan, iar profanul poate institui sacrul. „Profanul nu este decât o nouă manifestare a aceleiași structuri constitutive a omului care Înainte
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
și concepției savante, a metamorfozelor indiene sau În misterul suprem al Întrupării (misterul: sacrul, nelimitatul se Înfățișează, se Întrupează). Sacrul instituie astfel o ruptură de nivel ontologic, iese din sfera profană pe care o neagă. Cele două domenii, sacrul și profanul, sunt „alternative, reciproce, complementare” ( ), sacrul se poate camufla În profan, iar profanul poate institui sacrul. „Profanul nu este decât o nouă manifestare a aceleiași structuri constitutive a omului care Înainte se manifesta prin expresii sacre”.( /9). Aceasta echivalează cu o
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
misterul: sacrul, nelimitatul se Înfățișează, se Întrupează). Sacrul instituie astfel o ruptură de nivel ontologic, iese din sfera profană pe care o neagă. Cele două domenii, sacrul și profanul, sunt „alternative, reciproce, complementare” ( ), sacrul se poate camufla În profan, iar profanul poate institui sacrul. „Profanul nu este decât o nouă manifestare a aceleiași structuri constitutive a omului care Înainte se manifesta prin expresii sacre”.( /9). Aceasta echivalează cu o dialectică originală ale cărei consecințe sunt: sacrul dobândește uneori semnificații profane, Întrucât
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Înfățișează, se Întrupează). Sacrul instituie astfel o ruptură de nivel ontologic, iese din sfera profană pe care o neagă. Cele două domenii, sacrul și profanul, sunt „alternative, reciproce, complementare” ( ), sacrul se poate camufla În profan, iar profanul poate institui sacrul. „Profanul nu este decât o nouă manifestare a aceleiași structuri constitutive a omului care Înainte se manifesta prin expresii sacre”.( /9). Aceasta echivalează cu o dialectică originală ale cărei consecințe sunt: sacrul dobândește uneori semnificații profane, Întrucât devine „incognoscibil”, iar profanul
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
iar profanul poate institui sacrul. „Profanul nu este decât o nouă manifestare a aceleiași structuri constitutive a omului care Înainte se manifesta prin expresii sacre”.( /9). Aceasta echivalează cu o dialectică originală ale cărei consecințe sunt: sacrul dobândește uneori semnificații profane, Întrucât devine „incognoscibil”, iar profanul poate dobândi uneori semnificații sacre. De această din urmă problemă, cea a posibilității profanului de a deveni prin el Însuși sacru, Eliade nu se ocupă decât În mod aluziv, considerând că problema depășește competența istoricului
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Profanul nu este decât o nouă manifestare a aceleiași structuri constitutive a omului care Înainte se manifesta prin expresii sacre”.( /9). Aceasta echivalează cu o dialectică originală ale cărei consecințe sunt: sacrul dobândește uneori semnificații profane, Întrucât devine „incognoscibil”, iar profanul poate dobândi uneori semnificații sacre. De această din urmă problemă, cea a posibilității profanului de a deveni prin el Însuși sacru, Eliade nu se ocupă decât În mod aluziv, considerând că problema depășește competența istoricului religiilor, cu atât mai mult
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
Înainte se manifesta prin expresii sacre”.( /9). Aceasta echivalează cu o dialectică originală ale cărei consecințe sunt: sacrul dobândește uneori semnificații profane, Întrucât devine „incognoscibil”, iar profanul poate dobândi uneori semnificații sacre. De această din urmă problemă, cea a posibilității profanului de a deveni prin el Însuși sacru, Eliade nu se ocupă decât În mod aluziv, considerând că problema depășește competența istoricului religiilor, cu atât mai mult cu cât procedeul este Încă În stadiul inițial ( /8). Desigur, Eliade vizează aici contextul
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
atât mai mult cu cât procedeul este Încă În stadiul inițial ( /8). Desigur, Eliade vizează aici contextul lumii moderne, radical secularizate, În care „experiența religioasă e camuflată În contrariul ei, o spiritualitate anti religiozitate, opacitate” ( ). Problema „incognoscibilității sacrului” În realitatea profană constituie un element important În concepția lui M. Eliade despre dialectica sacrului și, În același timp, un element de unitate al beletristicii sale. „Misterul măștii” sau a camuflajului poate funda o adevărată metafizică fiind „misterul Însuși al condiției umane” ( /223
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
spiritului În materie, ori a fantasticului, În „realul absolut”. Exemplară este cortina din nuvela fantastică „Adio!” care reprezintă limitele cunoașterii. Prin ridicarea sa, omul are șansa de a Înlătura vălul aparențelor. Cortina ar putea semnifica chiar hotarul dintre sacru și profan; cei instalați În profan nu pot trece de ea, iar cei de pe scenă sunt Înrădăcinați În sacralitate. „Incongnoscibilitatea transcendentului” reprezintă un tip special de dialectică a sacrului, În care sacrul nu numai că este camuflat În profan, dar „se identifică
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
și timpul sunt teme majore, ce devin obsedant În literară a filosofului român, ce reușește să contureze precis un roman al cunoașterii, abia schițat de Camil Petrescu. Este „misterioasă și miraculoasă această epifanie a sacrului Într-un obiect sau context profan, adică această incognoscibilitate a sacrului, pentru cel care nu crede În sacru, Într un obiect care pentru el este un obiect profan”. Subliniind Încă o dată sensul sacrului ca Însușirea de a semnifica a conștiinței, Eliade punctează decisiv importanța considerabilă a
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
abia schițat de Camil Petrescu. Este „misterioasă și miraculoasă această epifanie a sacrului Într-un obiect sau context profan, adică această incognoscibilitate a sacrului, pentru cel care nu crede În sacru, Într un obiect care pentru el este un obiect profan”. Subliniind Încă o dată sensul sacrului ca Însușirea de a semnifica a conștiinței, Eliade punctează decisiv importanța considerabilă a istoriei religiilor pentru Începutul istoriei spiritului uman, atunci când spune: „Este nu o preistorie a filosofiei, ci este o istorie a Începuturilor gândirii
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
și o ontofanie, o dezvăluire a ființei. În orice hierofanie, chiar și În cea mai elementară, se poate constata acest act misterios și paradoxal: ceva străin, total diferit se manifestă prin obiecte și ființe care, deși sunt integrate lumii „naturale”, „profane”, devin receptacole și vehicule ale unei realități transcendente, fără ca prin aceasta să Înceteze a rămâne ele Însele. Prin aceasta se relevează comunicarea sacrului cu profanul, a ființei cu cele ce ființează, a absolutului cu relativul, a ceea ce este etern cu
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
străin, total diferit se manifestă prin obiecte și ființe care, deși sunt integrate lumii „naturale”, „profane”, devin receptacole și vehicule ale unei realități transcendente, fără ca prin aceasta să Înceteze a rămâne ele Însele. Prin aceasta se relevează comunicarea sacrului cu profanul, a ființei cu cele ce ființează, a absolutului cu relativul, a ceea ce este etern cu ceea ce devine, a invizibilului cu vizibilul, a ceea ce este nelimitat cu ceea ce este limitat și determinat. Ori, de asemenea probleme, cugetarea filosofică nu este deloc
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
distinge, este o identificare și mulți cred că această identificare a sacrului În profan este o desacralizare și o ignorare totală a experienței religioase. Eu cred că pot arăta contrariul, că este din nou o camuflare, o ascundere, o ocultare. Profanul exprimă În lumea profană funcția sacrului... Teologia „morții lui Dumnezeu” - arată valoarea religioasă, valoarea sacră a profanului”. ( /88). O viziune originală asupra sacrului o Întâlnim la profesorul Mihai Nistor. Autorul menționat distinge Între două tipuri de sacru: laic și religios
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
și mulți cred că această identificare a sacrului În profan este o desacralizare și o ignorare totală a experienței religioase. Eu cred că pot arăta contrariul, că este din nou o camuflare, o ascundere, o ocultare. Profanul exprimă În lumea profană funcția sacrului... Teologia „morții lui Dumnezeu” - arată valoarea religioasă, valoarea sacră a profanului”. ( /88). O viziune originală asupra sacrului o Întâlnim la profesorul Mihai Nistor. Autorul menționat distinge Între două tipuri de sacru: laic și religios, și analiza noastră va
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
și o ignorare totală a experienței religioase. Eu cred că pot arăta contrariul, că este din nou o camuflare, o ascundere, o ocultare. Profanul exprimă În lumea profană funcția sacrului... Teologia „morții lui Dumnezeu” - arată valoarea religioasă, valoarea sacră a profanului”. ( /88). O viziune originală asupra sacrului o Întâlnim la profesorul Mihai Nistor. Autorul menționat distinge Între două tipuri de sacru: laic și religios, și analiza noastră va fi centrată asupra conceptului de sacru laic. A accepta existența unei perioade prereligioase
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
aspectele fanice și criptice ale lucrurilor: „pentru om ca=ființă generică= obiectele și fenomenele dincolo de atributele existenței, au și anumite semnificații. Conștiinței primordiale universul i se Înfățișează ca un sistem de fanocripte În care aspectele vizibile, fenomenele țin de domeniul profan, iar cele „ascunse”, identificându-se cu sacrul. Așadar, de la primul contact al omului cu universul fenomenal s-a născut motivația psihologică a sacralizării necunoscutului. Transferul „esenței umane” În criptic a reprezentat momentul În care realul a fost perceput nu numai
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
În mod organic și originar. În toată opera eliadescă (științifică și literară) „sacrul nu are conținutul și sensul mistico religios, ci este expresia capacității omului de a semnifica” ( /23). Manifestându-se printr-un fragment material oarecare ce se identifică cu profanul, sacrul Îi modifică acestuia propria realitate de a fi. „De fapt, fără profan, fără epifanie, fără forme Într-o existență profană, sacrul nu poate fi accesibil omului... orice hierofanie este un paradox, deoarece sacrul se manifestă Într-un obiect profan
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
este expresia capacității omului de a semnifica” ( /23). Manifestându-se printr-un fragment material oarecare ce se identifică cu profanul, sacrul Îi modifică acestuia propria realitate de a fi. „De fapt, fără profan, fără epifanie, fără forme Într-o existență profană, sacrul nu poate fi accesibil omului... orice hierofanie este un paradox, deoarece sacrul se manifestă Într-un obiect profan.” ( ). Distincția fanic-criptic este opera momentului gnoseologic. „Aspectul fanic și aspectul criptic se echilibrează În structura reală și Închipuită a obiectelor. Ar
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
profanul, sacrul Îi modifică acestuia propria realitate de a fi. „De fapt, fără profan, fără epifanie, fără forme Într-o existență profană, sacrul nu poate fi accesibil omului... orice hierofanie este un paradox, deoarece sacrul se manifestă Într-un obiect profan.” ( ). Distincția fanic-criptic este opera momentului gnoseologic. „Aspectul fanic și aspectul criptic se echilibrează În structura reală și Închipuită a obiectelor. Ar fi greșit să se creadă că cripticul este exclusiv rodul fanteziei”. ( /66). Dacă echilibrul fanic-criptic se deplasează În sensul
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
semnificativ. Actele devin reale pentru că repetă, reactualizează arhetipul, depășindu-se semnificațiile individuale la desăvârșirea ceremonialului. Repetarea actelor inițiale se motivează prin faptul că, mitul dezvăluie elemente originare ale condiției umane. Posibilitatea se Întemeiază pe tranziția de la timpul sacru la timpul profan. Timpul mitic sau sacru este calitativ diferit de timpul profan, de durata continuă și ireversibilă În care se Înscrie existența noastră cotidiană și desacralizată. „Timpul sacru este, prin Însăși natura lui, reversibil (... ), este un timp mitic primordial devenit prezent”, este
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]