1,482 matches
-
frenetic haine strâmte și croite pe corp au Început curând să facă eforturi pentru a-și adapta stocul. La un moment dat au Încercat să vândă „look-ul Mao”. O jachetă fără formă cu guler ascuțit, asortată cu nelipsita șapcă „proletară”, look-ul Mao combina aspecte din toate cele trei stiluri - mai ales când era „accesorizat” cu Cărticica roșie a dictatorului chinez, plină de revelații revoluționare. Chiar și după filmul lui Godard La Chinoise (1967), În care un grup de studenți
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
performanță economică a regimului și de apelul la o revoluție muncitorească pentru a Înlocui actuala dictatură birocratică (influență neotroțkistă ce agrava situația autorilor 7). Mai presus de orice, partidul era pornit exact Împotriva acestei combinații de diagnostic intelectual și acțiune proletară la care instiga scrisoarea lui Kuroñ și Modzelewski. Acest scandal a stârnit o reacție sinceră În universitate. Procesul secret al celor doi studenți a fost un șoc; s-a cerut nu numai eliberarea lor, ci și publicarea Scrisorii și a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și necesitatea unei organizări „militare” Împotriva statului burghez erau declamate frecvent În cercuri academice respectabile - inclusiv În revista lui Negri, Rosso. La un an după răpirea și asasinarea lui Moro, Negri celebra „anihilarea adversarului”: „Durerea adversarului nu mă afectează: dreptatea proletară are forța productivă a evidenței și capacitatea de a convinge logic”12. Ideea că violența politică are „forța productivă a evidenței” nu era, desigur, nemaiauzită În istoria modernă a Italiei. Ceea ce Negri afirma, iar Brigăzile Roșii și suporterii lor puneau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
afirma, iar Brigăzile Roșii și suporterii lor puneau În faptă nu era diferit de „virtutea purificatoare a forței” exaltată de fasciști. În Italia, ca și În Germania, ura extremei stângi față de „statul burghez” a făcut-o să revină la violența „proletară” a dreptei antidemocratice. În 1980, stânga și dreapta teroristă din Italia se confundau atât ca obiective, cât și ca metode. Brigăzile Roșii și urmașii lor nu erau singurii responsabili pentru violența din acei anni di piombo („ani de plumb”). Dreapta
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și cei cu profesii liberale. Proliferarea partidelor și programelor axate pe o singură problemă și absorbția lor constantă În viața publică au afectat Îndeosebi organizațiile tradiționale ale stângii. Partidele comuniste din vestul Europei, subminate de erodarea progresivă a bazei lor proletare și discreditate de invazia Cehoslovaciei, erau cele mai vulnerabile. Partidul Comunist Francez era condus de staliniști nereformați În totalitate, care nu s-au dezis niciodată cu adevărat de evenimentele din 1956 și cu atât mai puțin de cele din 1968
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
criticii făcute de Marx „așa-ziselor drepturi ale omului”, egoiste și „burgheze”. În cercurile progresiste, termeni precum „libertăți”, „drepturi” și alte abstracțiuni asociate cu „omul În general” nu erau luați În serios decât dacă erau urmați de adjective ca „burgheze”, „proletare” sau „socialiste”. Astfel, În 1969, intelectualii francezi din aripa stângă a Partidului Socialist Unit Își criticau propriul partid (condus pe atunci de Michel Rocard și Pierre Mendès-France) pentru sprijinul exprimat față de reformatorii de la Praga. Aceștia din urmă, spuneau ei, erau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dar cu o notație plină de fantezie și de pitoresc”, iar G. Călinescu, în Istoria literaturii române de la origini până în prezent din 1941, îl plasa în secțiunea Momentul 1932, menționându-l, după Mircea Damian și Stoian Gh. Tudor, la „umorul proletar”: „evocă umoristic, pe urmele lui Bacalbașa, mizeriile vieții de cazarmă și stenografiază nu fără pitoresc limbajul mahalalelor”. Prozatorul practică incizii scurte, dar cu alonjă nuvelistică, în biografia oamenilor obișnuiți, valorificând resursele cotidianului, deopotrivă dramatice, mizere și stereotipe, ca și potențialul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289105_a_290434]
-
intermediară, a luptei de clasă în cadrele națiunii, proletariatul va putea dizolva demarcațiile naționale și aboli antagonia dintre națiuni. Linia dreaptă a radicalismului de stânga marxist a fost continuată de Rosa Luxemburg care a tranșat "chestiunea națională" în sensul internaționalismului proletar, în fapt, un sinonim pentru doctrina antinaționalismului comunist. Într-un articol din 1896, Rosa Luxemburg a condamnat eforturile de dobândire a libertății politice a Poloniei ca fiind utopice, insistând în schimb asupra faptului ca lupta pentru unificarea proletariatului să nu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
lor va fi victorioasă, tot ei vor suporta costurile victoriei prin plătirea de taxe sporite; c) cealaltă consecință logică este că proletarii au un singur război de purtat: războiul civil prin care să înfăptuiască revoluția socială (ibidem, p. 142). Patria proletară transnațională la care visează socialiștii este prefigurată în sindicalismul antipatriot, întemeiat pe loialitatea clasială triumfătoare chiar și atunci când aceasta se împotrivește intereselor naționale. Hervéismul, cu al său ax ideologic predicând purismul antipatriotic al socialismului, a reprezentat doar un curent intelectual
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
socialist în conținut" a continuat să informeze politica doctrinară cu privire la patriotism și naționalitate. Legatarul de facto al părintelui Revoluției bolșevice, I.S. Stalin, prezintă aceeași ambiguitate structurală față de naționalism ca și Lenin. Înfierat mai întâi ca factor de dezbinare a solidarității proletare, "principiul naționalității" va fi ulterior reabilitat prin enunțarea tezei "socialismului într-o singură țară" care a pavat drumul către naționalismul bolșevic din anii '30. Povestea acestei tranziții îl are ca protagonist central pe cel ce avea să devină liderul de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
dresuri socialiste, Stalin o atacă virulent cu scopul de a-i expune consecințele nefaste. Curiile naționale imaginate de austromarxiști ca forurile desemnate de fiecare națiune pentru a-i gestiona activitățile spirituale și patrimoniul cultural vor avea ca efect destrămarea solidarității proletare. Tocmai din motivul că va duce la "demarcarea" națională a muncitorilor, și ipso facto, la un separatism pe criterii naționale ale clasei truditoare, propunerea "autonomiei național-culturale" este denunțată ca falsă soluție la chestiunea spinoasă a națiunii în gândirea marxistă. Mai
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
marxistă, Stalin avea să se abată considerabil sub presiunea evenimentelor concrete. Pierzându-și speranța într-o revoluție mondială a comunismului (spre deosebire de rivalul său L. Troțki), Stalin a enunțat teza "socialismului într-o singură țară" în 1924, în contextul eșecurilor revoluțiilor proletare în statele Europei centrale și apusene. Or această mișcare autarhică, de claustrare în cadrele propriului sistem socialist, a așezat dalele ce au purtat spre intensificarea naționalismului precipitat de invazia lui Hitler asupra URSS declanșată în 1941. Turnanta naționalistă în URSS
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
jucată este dublă: mai întâi, aceea de a demonta acuzația formulată împotriva comuniștilor cărora li se impută lipsa de patriotism; a doua este de a denunța vechiul patriotism naționalist ca pseudopatriotism care trebuie înlocuit de "adevăratul patriotism" întemeiat în internaționalismul proletar. Prima miză este câștigată prin tehnica acuzării acuzatorilor: învinuiți de a fi "dușmani interni ai patriei", comuniștii arată cu degetul la adevărații trădători de patrie conducătorii reacționari care, în cârdășie cu imperialiștii germani, și-au aruncat țările în toiul războiul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Patriotismul adevărat, de sorginte socialistă, în schimb, promovează respectul internațional, spiritul pacifist, fiind în același timp democratic și egalitar întrucât apără egalitatea de drepturi a tuturor națiunilor. Pe scurt, pseudopatriotismul naționalist și fascist trebuie înlăturat și înlocuit cu adevăratul patriotism proletar internaționalist și socialist. Mai mult, patriotismul este cu adevărat socialist doar în măsura în care este și sovietic. Solidaritatea cu Uniunea Sovietică țara tuturor oamenilor muncii este o componentă integrală a noului patriotism. Loialitatea față de propriul stat național trebuie astfel subordonată solidarității cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
imperialiste" (Baltiiski, 1945, nr. 255, p. 1). Pot fi tipologizate, așadar, trei ipostaze ale atașamentului față de propria țară: a) un patriotism ignobil, etnocentric, războinic și asupritor acesta este vechiul patriotism naționalist și fascist; b) un patriotism socialist inspirat de internaționalismul proletar care îi unește pe oamenii muncii o dată în cadrele națiunilor în care aceștia lucrează, iar apoi dincolo de acestea; c) forma cea mai nobilă în care se poate consacra patriotismul socialist este patriotismul sovietic, exprimat prin loialitatea și solidaritatea primară cu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
simt acum a lor (ibidem). Patriotismul este o forță motrice spirituală care, cuplată la motorul forțelor materiale, propulsează înainte societatea românească. Însă pentru a asigura o astfel de propulsie progresivă, patriotismul trebuie să fie topit în formele socialiste ale internaționalismului proletar. Recunoscând în educația istorică instrumentul cel mai eficace în formarea conștiinței patriotice, articolul-direcție cheamă istoria la înregimentarea "în frontul de luptă al poporului pentru construirea noii societăți", la care știința militantă a istoriei poate și trebuie să își aducă contribuția
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
instituie o orto-semantică a patriotismului menită să fie utilizată ca îndreptar cu finalități corective la adresa conținutul noțiunii de patriotism, supus "denaturării" de către forțele reacționare ale vechii orânduiri sociale. Conținutul îndreptat al noțiunii este, desigur, patriotismul socialist, "organic legat de internaționalismul proletar" (p. 10). Antinaționalismul implicit al doctrinei internaționalismului proletar elaborat în avangarda reflecției teoretice a marxism-leninismului a fost încorporat în literatura didactică românească sub forma patriotismului socialist. Prin impunerea tactică a dreptului de autodeterminare națională în agenda politică a socialismului, antinaționalismul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
utilizată ca îndreptar cu finalități corective la adresa conținutul noțiunii de patriotism, supus "denaturării" de către forțele reacționare ale vechii orânduiri sociale. Conținutul îndreptat al noțiunii este, desigur, patriotismul socialist, "organic legat de internaționalismul proletar" (p. 10). Antinaționalismul implicit al doctrinei internaționalismului proletar elaborat în avangarda reflecției teoretice a marxism-leninismului a fost încorporat în literatura didactică românească sub forma patriotismului socialist. Prin impunerea tactică a dreptului de autodeterminare națională în agenda politică a socialismului, antinaționalismul manifest al marxismului radical a fost diluat. Însă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
drept "cel mai primejdios dușman al unității celor ce muncesc în lupta pentru interesele lor de clasă" (Roller, 1952, p. 753). Antidotul pe care clasicii marxism-leninismului l-au imaginat pentru combaterea naționalismului, iar comuniștii români îl administrează ideologic, este internaționalismul proletar, "arma cea mai puternică a clasei muncitoare și a tuturor oamenilor muncii împotriva oricărei forme a șovinismului, oricărei asupriri naționale și exploatări de clasă" (Roller, 1952, p. 753). Prin această luare de poziție explicit antinaționalistă poate fi consemnat un moment
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a manualului, se specifică faptul că adevărata istorie științifică a României trebuie să redea "lupta de veacuri a poporului împotriva exploatării, pentru libertate și independență națională și care să slujească la educarea maselor în spiritul patriotismului socialist și al internaționalismului proletar" (Roller, 1952, p. 6). Libertatea națională are aici o semantică economică, "independența națională" echivalând cu eliberarea de exploatarea financiară a capitaliștilor occidentali. În acest registru, retragerea aureliană este recodată în memoria oficială ca un moment liberator. Schimbarea de optică semantică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1859), ziua de 1 decembrie reprezintă cheile de boltă ale ordinii temporale naționale construită în ceea ce am numit a fi secolul naționalismului românesc. Punctul focal este deplasat până pe data de 13 decembrie 1918, în jurul căreia se va configura noua martirologie proletară. Cu această ocazie este martirizat în panteonul proletar I.C. Frimu, conducătorul luptei lucrătorilor tipografi masacrați de forțele de represiune statale. În locul zilei de 1 decembrie 1918, cu cortegiul său de semnificații naționale, constructorii noi ordini mnemonice instalează comemorarea "masacrului dela
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
boltă ale ordinii temporale naționale construită în ceea ce am numit a fi secolul naționalismului românesc. Punctul focal este deplasat până pe data de 13 decembrie 1918, în jurul căreia se va configura noua martirologie proletară. Cu această ocazie este martirizat în panteonul proletar I.C. Frimu, conducătorul luptei lucrătorilor tipografi masacrați de forțele de represiune statale. În locul zilei de 1 decembrie 1918, cu cortegiul său de semnificații naționale, constructorii noi ordini mnemonice instalează comemorarea "masacrului dela 13 Decembrie 1918", când guvernul burghezo-moșieresc "caută prin
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
proletarizarea zilei de 24 ianuarie: "sărbătoarea Unirii Naționale este în același timp pentru clasa muncitoare din România sărbătoarea Unirii Muncitorești" (Roller, 1951, p. 171). La această dată în anul 1905 este consemnată o întrunire a muncitorimii care a relansat lupta proletară împotriva exploatării capitaliste. Până la urmă, re-semnificarea zilei de 24 ianuarie dintr-un simbol al unității naționale într-unul al unității muncitorești nu a fost încorporată în manual. Cu toate acestea, proiectul de proletarizare a zilei naționale merita menționat întrucât deschide
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în acord cu agenda doctrinară socialistă. Sistemul educațional a fost printre primele vizate, legea educației din 1948 instituind principiul manualului unic prin care Partidul și-a asigurat totalul control ideologic asupra conținutului informațional al literaturii didactice. Direcțiile prescrise de internaționalismul proletar și patriotismul socialist, cu puternicele lor accente antinaționaliste, au condus către înlocuirea ideii naționale, care până atunci a constituit coloana vertebrală a istoriei românești, cu ideea luptei de clasă noul principiu motric al istoriei. Turnura abruptă de la naționalism la socialism
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
preia un pronunțat caracter de clasă, fiind realizată acum de mișcarea muncitorească împotriva exploatării capitaliste. Strâns corelată cu această doctrină comunistă a salvării este martirologia partidului comunist, care înglobează totalitatea sacrificiilor muncitorești în luptele contra exploatatorilor capitaliști și a suferințelor proletare aduse de persecutările și represiunile claselor dominante. Mișcarea muncitorească și zbaterile acesteia în numele idealului dreptății sociale sunt așezate în prelungirea "luptei de veacuri a poporului [român] împotriva exploatării" (Roller, 1952, p. 6). Înlocuind ideea națională ca vector al istoriei românilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]