4,129 matches
-
a salată cu untdelemn. Trei zile m-am oblojit cu pomezi. Mă durea de nu puteam să merg și mi se Întăriseră coaiele ca două pietroaie!» Eu, drept să vă spun, n-am crezut nici o vorbă din ce mânca căcat prostul ăla. Sunt prieten cu Diogenis și am fost de multe ori la el În casă. Odaia În care se lăuda mucosul c-a intrat e plină de n-ai unde arunca un ac cu calabalâcul din alte Încăperi, că grecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ghețar uriaș, pe care Închipuirea voastră nu-l poate cuprinde și care, În curgerea lui, a modelat malul acesta Înalt și drept. Mult mai târziu avea să ia naștere și Dunărea, dar nu ea a avut puterea, cum crede tot prostul, să facă atâta răvășire geologică. Poate intra așa ceva În mințile necoapte și sărmănuț Înzestrate de Bunul Creator ori de cine a făcut să apăreți pe lume? Spune Cartea Sfântă: „Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția cerurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tine, În loc să te dai la o parte, tu stai ca prostu’? Dă-te, domnule, din fața plăsii când Îți spun!” Celălalt o luă spre mal, mișcându-se greu În nămolul În care intra mai sus de genunchi. „Unde te duci, băi prostule, apucă plasa de jos și hai s-o ridicăm, să vedem ce căcat am prins În loc de pește. Hai, Lică, sus!” Plasa era plină de nămol, cochilii de melci, crengi putrede și pene de găinușă. Din nămol ieșeau resturile Împuțite ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai bun pe pământ. Pe Dig, Sergentul, nemișcat, se uita la ei. Arma Îi atârna cu gura țevii În jos. Blondul Își făcu mâinile pâlnie. În praful de pe obraz lacrimile săpaseră dâre albe. „Ba pe mă-ta s-o iei, prostule!” Până În sat nu mai auziră decât ronțăitul mărunt al cauciucurilor În țărâna ca un mălai a drumului de pământ. * * * O singură zi pe an Satul cu Sfinți ieșea de sub puterea Celui ce Doarme, cel prăvălit sub tulpini țepoase de urzici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a plecat În străinătățuri nu cu multă vreme Înainte de venirea comuniștilor. Ăia i-au confiscat averea, iar el a scăpat cu bine și s-o fi prăpădit demult prin țările Apusului. A rămas de pe urma lui numai vorba cu pianul, căci proștii veniți la putere nechemați de nimeni au pus de i-au dărâmat conacul Încăpere cu Încăpere, ca să nu mai rămână nimic care să amintească de exploatatorul poporului. În cetele de țigani cu care ne-a pricopsit norocosul fugar erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de câteva chefuri Îndestulate, cu lăutari. Pe culoarul cel lung al școlii, bolovanul a fost cărat cu o roabă, mai apoi depus În cabinetul foto, cel cu geamurile vopsite În negru, aflat În anexa laboratorului de biologie. Spune câte un prost, pe ici, pe colo, că, Într-un timp, am crezut c-am fost Îngropat de viu În ceea ce Îmi Închipuiam eu că era un cavou. În primul rând, cretinii care susțin așa ceva nu aveau de unde să știe ce gândeam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cea mare a șoferului era băiatul. Fata și-o iubea, ca orice părinte, dar În cel mic Își pusese toată nădejdea. Voia să scoată din el un mare om, care să știe să facă bani și să capete putere asupra proștilor. Odrasla nu se vădea chiar cum se aștepta tătânele: copilul era cam prost. Dovedea, Însă, alte părți bune: era fudul, se arăta puternic față de ceilalți copii, nu se fâstâcea când un om mare - chiar profesor („De ce n-ai Învățat, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tocmească. Ba chiar uneori se ajungea la licitări Înverșunate, În care concurenții ofereau tot ce aduseseră, mult peste prețul cerut la Început, căci În acele clipe Înfierbântate ei nu cu scăfârliile gândeau. Pe toate le socotiseră Mintoșii. Cumpărau ieftin de la proști, apoi vindeau scump la alți fraieri; tocmeau licitatori falși, ca să crească prețul cât mai mult; tălmăceau, mijloceau, se mișcau repede. Duceau un trai Îndestulat și desfătările nu le lipseau, căci, e de la sine Înțeles, Își păstrau pentru ei cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rotile) din curtea școlii, Îl agățam cu pasiune, Îl dezechilibram și dădeam cu el de pământ de-i săreau mucii. Nu zicea nimic, se aduna de pe jos, strângea din dinți și căuta primul prilej să mă cotonogească. Stând așa, ca prostul, ieri În curtea pustie a școlii, mi-am dat seama că mi-era dor să văd chipul de porc asudat al lui Picere și să simt pe tibii, glezne și laba piciorului gâdilăturile fioroaselor lui crampoane. A plecat din sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu te-ai dat dus, deși Directorul urla ca să te convingă: «Ieși de-acolo, lașule! O să ajungi un nenorocit În viață! O să fie vai de steaua ta! O să ajungi să cerșești, o să crăpi de foame și de mizerie! Ieși imediat, prostul planetei, boule ce ești, tâmpitule fără demnitate, ce stai acolo la fereală ca un limbric pe maț? Parazitule, vino imediat și pune mâna pe muncă!». Ai avut, ce-i drept, tăria de caracter de a nu-i da ascultare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oamenii legii, Întreg panoul - investiție publică - se afla În pericol de a fi incendiat. Toate astea arată imensa forță a cuvântului scris, dar și sărăcia de spirit și mentalitatea retrogradă ale multora de pe aici. Ca să nu rămâneți, totuși, de tot proști, am adus cu mine o copie a Gazetei pe care, În funcție de timp, o voi citi În unele părți ale ei și o voi rezuma În altele. Căscați ochii, urechile și Încercați să Învățați câte ceva, cu toate că nu vă va folosi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
profesorul Foiște, era un om de treabă, căruia nu-i plăcea să facă rău atunci când Își dădea seama din privirile celorlalți că Își spuneau În sinea lor: „Uite, al dracului țigan, a ajuns să-mi ceară mie socoteală!”. Nu privirile proștilor Îl dureau. De fapt, nu știa de ce se simțea nemulțumit și neîmplinit. Căută multă vreme În sufletul său de om cinstit și, Într-o dimineață, pe când cobora din pat, găsi brusc rana care Îi pricinuia dureri nedeslușite: el nu visa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
timp distrugerea unității naționale. În ce privește românii din Transilvania, ei sunt și mai potrivnici acestei idei decât cei din vechiul regat [...] Ceea ce știu este că am înfăptuit unitatea noastră națională, vrem să rămânem în fruntariile noastre și nu suntem nici atât de proști, nici atât de perfizi ca să ne gândim la combinații fanteziste, ce nu pot să aibă nici o durată“100. Cu toate acestea, dezmințirile românești nu au părut mulțumitoare pentru guvernele din Cehoslovacia și Iugoslavia, presa din cele două țări scoțând în evidență
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și ce-l de-al treilea fapt este adevărat”. Dacă există vreo lacună într-o anume secvență de evenimente despre care scrii, află cu precizie ce lipsește”. Adevărul nu se presupune, ci se certifică. Nu vă temeți niciodată că păreți proști. Dacă nu știți, întrebați. Dacă nu înțelegeți, cereți o explicație. Reporterii cu adevărat proști sunt cei ce se prefac că știu, care dau din cap tot timpul în cadrul unui interviu pe care îl înțeleg doar parțial. Fiți suspicioși față de toate
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
tins să aleagă sarcini mai puțin provocative decât grupa celor recompensați pentru efortul depus (explicația este simplă: cei din prima grupă au decis că decât să învețe ceva nou, dar să existe riscul să nu găsească soluțiile și să pară proști, mai bine rezolvă sarcinile al căror algoritm îl știu deja pentru a continua să ofere imaginea de persoane inteligente). În al doilea rând cercetătorii le-au oferit studenților un nou set de probleme spre rezolvare, dintre care una mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
dimpreună cu deprinderile lor: ne-a rămas ciocoismul"79. Cel mai greu de suportat lucru la un ciocoi post-revoluționar nu este faptul că aparține acestei înfățișări, ci faptul că lui nu-i convine nimic. Pentru el, România este plină de proști, scara blocului este populată cu primitivi, orașul nu-i mai ajunge, județul nu-i mai ajunge, țara nu-i mai ajunge. Nimic nu este bun în România. Prin ciocoi se cultivă cele mai intense sentimente antinaționale și el este cel
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
s-a generalizat și nu mai face impresie, dar acum patru ani nu erau în București decât extrem de puține locuințe mobilate astfel (...) Mie îmi place nespus de mult și cred că e îndreptățită această preferință a mea..."345 La polul prostului gust și desuetului unui mobilier perimat stă interiorul camerei Emiliei Răchitaru: "Îmi ridic ochii spre abajurul din colț, suspendat pe un picior mare aproape cât o umbrelă de soare. (...) Mint dintr-o inexplicabilă perversitate... Foarte elegant abajur.... Trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a precizat: „Ăștia sunt cretini. Numai niște cretini pot face așa ceva. Ei nu știu că nimeni, niciodată, nu va putea plăti munca de educație, de creație și de cercetare. Noi știm și acceptăm pentru că așa am ales. Dar, după ce sunt proști, mai au și ideea să ne oblige să facem ore de un leu. Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!”. Reacția mea hotărâtă de a o lua la fugă a fost blocată de atitudinea fermă: „Adică îți imaginezi că eu te
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
e; există în favoarea fanteziei o prejudecată prestigioasă și contagioasă. Toată lumea, cu zâmbet transfigurat de beatitudine, se închină fanteziei. Cine se lasă mai greu e fără apel taxat de îngustime a minții, mai de-a dreptul de prostie. Firește, există asemenea proști și (mărginiți care nu văd nimic dincolo de utilitatea cea mai meschină și pentru care poezia, poveștile și tot ce numim viața spiritului sunt nimicuri, în cel mai bun caz neglijabile divertismente. Câtuși de puțin nu vreau să mă fac apărătorul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
admiratorii „noului roman” sau ai criticii împotmolite și debusolate a unui Philippe Sollers (de o pildă). Dar să revin, pentru a încheia, la ce numeam facilitatea negativismului. Cusurgiii exclusiviști și blazații care nu admiră nimic îi epatează, de regulă, pe proști și își asigură admirația lor (ceea ce confirmă maxima lui La Rochefoucauld citată adineaori). Mai sunt și alte soiuri de blazați, scriitori care „pozează” declarând, spre exemplu, că „nu mai cred în literatură” (după ce au practicat-o cu oarecare noroc material
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
va fi în sfârșit o schimbare amuzantă, așa cum în mine ca și manipulator de bani pentru muzica totală am prevăzut să fie. E într-adevăr totul cu adevărat bine. Actul al doilea La tejgheaua din natură. Un țăran bătrân și prostul satului s-au așezat lângă ceilalți, veniți din oraș. Țăranul stă în costum de lucru lângă masă. IDIOTUL: Nostim, deznostim, nostimadă, nostimadă, nostimadă... MECENA: Aerul ăsta excitant vâră înlăuntrul tău, în ceea ce s-ar putea numi ca fiind al omului
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de carnație prin purificare gnostică, acesta e proiectul. Concret, Valentin propune și el o transmutare a valorilor. Păgânii oferă niște daruri zeilor, carne și fructe, vinuri de soi? Să le oprim pentru noi, să bem și să mâncăm ceea ce niște proști oferă unor false divinități. Toți afirmă necesitatea măsurii în domeniul sexual? Gnosticii valentinieni vor mai degrabă orgie, banchet, isterie bahică și fără opreliști. Morala dominantă interzice copularea cu membrii familiei? Trăiască incestul!... Ea exaltă cuplul, fidelitatea, monogamia? Fiecare să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
al reconfigurărilor? Fiecare dispune de existența sa nu ca de un cadou etern, ci ca de o închiriere punctuală. Regula jocului e fixată de la bun început. Ea a fost aceeași pentru toți și așa va fi pe veci, care-i prostul să-și imagineze că s-ar putea sustrage legii comune? -11- Scheletul cu tortul. Când Vezuviul petrifică orașele Pompei și Herculanum - în 79 d.Hr. -, el acoperă și Boscoreale, un oraș de 17 000 de locuitori care au pierit și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
din adjectiv în substantiv, ci de autonomizarea formei. Sunt aproape automat substantivizabile și nu pun probleme de decodare semantică adjectivele cu suport [+ Uman], fie ele calificative sau categoriale 8. Unitățile pot desemna însușiri pozitive (inteligenții, frumoșii, cochetele) sau negative (avarul, proștii, lașii, urâții), anumite aspecte fizice (pistruiatul, ochioasa, creola), aspecte legate de vârstă (micuța, tânărul) sau statutul social/profesional (săracii, bogatul, amărâta, publicitarii), rase umane (albii, negrii), orientări și ideologii (liberalii, regaliștii, comunistul)9 etc.: Blondele și roșcatele din concurs au
[Corola-publishinghouse/Science/85031_a_85817]
-
aprecierile pe care le subliniez. Și mă tem ceea ce este și mai grav că presa germană și opinia publică vor judeca cu severitate aceste mici serbări organizate în momente de încordare națională atât de neliniștitoare. Apoi, ca o culme a prostului gust, se amintește, în legătură cu dejunul, că împăratul, împreună cu cancelarul Reichstagului, înveselea convivii cu glume inspirate din dificultățile insolubile produse de criza financiară"67. Avem aici o dovadă a valorii analistului politic întruchipat de Martha Bibescu, care, după vizita în cabinetul
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]