8,847 matches
-
schimbăm localul, să schimbăm totul, munca, mentalitatea, totul..." S-a ridicat greoi, înțepenise, crezuse că îl va ajuta cafeaua, sporește tensiunea, dar nu cine știe ce, poate că n-ar mai trebui să bea tescovină, un vin roșu ar fi mai potrivit, prostii, fleacuri, paliative, totul merge rău, cum să se simtă bine din cauza unei cafele ori a unui pahar de vin?, a aruncat o privire pe fereastră, colțul de zid era tot acolo, albind în frunziș, piatra rezista, rezista încă. "E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să-ți spun, al naibii de delicat. E un noroc pentru țtară, pentru stat, că am dat de firul ăsta. Dumneata crezi că alții nu știu?" Bîlbîie era atent, foarte atent. Dacă era vorba să intre într-altă piele măcar să nu facă prostii. Alții însemnau celelalte Servicii specializate, Poliția, Chestura, Siguranța, Serviciul militar de informații, Jandarmeria, mai erau câteva Birouri speciale, o mulțime de ochi și de urechi, încîlcindu-se, încurcîndu-se. Ridică din umeri a naivitate declarată. "Știu, știu cu precizie. În fond sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Fie că toată chestia asta nu-i decît o farsă, nu merită atenție nici de doi firfirici, un fel de afacere Cocoș, văd că am ajuns să mă specializez, fie că toată lumea se îngrijește ca ofițerimea asta să reușească în prostia ei, are un interes deosebit să-și ducă planul pînă la capăt." Mihail pufni de cîteva ori, făcu "daa, da, da. Iată o analiză destul de corectă. Și eu cred tot așa. Numai că eu sînt dator să merg mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
alte jumătăți de minciună, de interese mărunte făcute peste noapte idealuri, gîdilituri în gușa neisprăviților ca să se simtă îndreptățiri la pîine și la cuțit fără să asude și fără să priceapă ceva, numai așa, pentru că aveau gușă de gîdilat și prostie cît încape. Pe adjutantul Popianu de fapt nu l-a interesat niciodată cine și cum a ajuns la guvern, el era "om de meserie" și știa că toate guvernele or să-i plătească leafa și or să-i țină partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
recunoască vechile firme, într-o noapte fuseseră date jos și în locul lor se puseră altele pe care scria doar atît "Prăvălia numărul unu", .Prăvălia numărul doi" și așa mai departe. L-a întrebat pe Iacobovici ce mai era și cu prostia asta, dar Iacobovici l-a lămurit, pe cît fusese și el de lămurit, că "era mai bine așa, mult mai bine așa, de ce să iasă nea cutare ori nea cutărică în față, să nu mai poți să te întorci din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ascultare" pe acest drum, cu această metodă. Uniformele, patrulările, împărțirea, defilările caraghioase, bunul plac al unuia sau altuia, înlocuind regula și legea, erau cel mai potrivit peisaj în care Carol Caraiman putea ateriza. Vladia urma să devină vreascul aprins din prostie, ori din nepăsare, ori din cinism, de la care urma să fie incendiată pădurea cea mare. Știa că nu are altceva de făcut decît să fugă din Vladia, era o imagine cutremurătoare pentru bunul simț, dar nu exista altă cale. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nuiele, era nemaipomenită, o frumusețe severă, interogativă. îmbrăcată, de astă dată, în alb, toată numai dantele, panglici și funde, chiar era ieșită dintr-un basm. "Frumoasa din pădurea adormită", se gîndi și aproape că roși. Îi treceau tot felul de prostii prin cap cînd el venise cu o problemă ce privea direct siguranța ordinii publice, adică rostul său pe lume. "Ei, vezi, asta a fost întotdeauna, nu știi ce e bine și ce e rău, ce e adevărat și ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și pe canale particulare. Urzeala complotului se întinsese de mult și el nu-și putea da seama la timp cui se adresează, se putea prea bine să-l roage chiar pe lup să păzească oile. Asta ar fi fost o prostie și adjutantul Popianu ar fi acceptat să se spună orice despre el numai că ar fi prost nu putea înghiți. Ajuns în București, ostenit, nebărbierit, eu ochii usturîndu-l de un început de febră, nu mai ieșise din Vladia de multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
venit singur, nechemat și negîndit, plecarea după lipitori a lui Schmeltzer s-a încheiat cu dispariția sa. Pînă în toamnă a dispărut cu totul, n-avusese familie, stătea în gazdă chiar lîngă liceu, cîteva cărți în limbi străine, toate niște prostii despre alchimie și ezoterism nu foloseau la nimic, nici la anticariatul de pe Batiștei nu le-ar fi primit în custodie, se pare că proprietarii casei au încercat ca să-și recupereze chiria pe camera lăsată goală peste vară, a dispărut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
făcea simțită prezența. La urma-urmelor nu venise pînă acolo ca să asculte tîmpeniile lui Basarab Cantacuzino, ci să-l întrebe direct dacă... Un fior, un frison mai bine spus, îl străbătu din vîrful picioarelor pînă în creștet. Era să facă o prostie, o prostie pe care niciodată n-o mai făcuse tocmai pentru că o știa și se ferise de ca. Niciodată nu trebuie să pui întrebări directe pentru că niciodată celălalt nu trebuie să-și dea seama de ceea ce te interesează cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prezența. La urma-urmelor nu venise pînă acolo ca să asculte tîmpeniile lui Basarab Cantacuzino, ci să-l întrebe direct dacă... Un fior, un frison mai bine spus, îl străbătu din vîrful picioarelor pînă în creștet. Era să facă o prostie, o prostie pe care niciodată n-o mai făcuse tocmai pentru că o știa și se ferise de ca. Niciodată nu trebuie să pui întrebări directe pentru că niciodată celălalt nu trebuie să-și dea seama de ceea ce te interesează cu adevărat și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
întărit în momentul în care Șerban Pangratty i-a spus aproape nepăsător: "Leonard Bîlbîie a murit, domnule Mihail, pentru că nu a fost cel mai potrivit om în afacerea asta cu Vulturul Alb. Vreau să spun că a fost omorît din prostie. Aproape dintr-o eroare a inșilor ăștia cam zănateci, aproape o eroare am spus, dar nu pe de-a-ntregul din greșeală. A fost, ca să zic așa, și o marjă de necesitate care i-a împins. Poate le-a fost frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mitiță Filipescu, cînd cu cărvunarii. Dacă îmi aduc bine aminte, Bîlbîie a pomenit ceva și despre Balbo, dar eu cu toată convingerea cred că este vorba de o coincidență adevărată. Știți, domnule Mihail, un aviator nu se poate băga în prostii din astea, conspirații, lovituri militare, el are altfel de adversari, nu ca toți oamenii." Mai mult ca să-i facă plăcere, Mihail l-a întrebat " Cum adică nu ca toți oamenii?" Pangratty roși o fracțiune de secundă, își dădea bine seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lovituri militare, el are altfel de adversari, nu ca toți oamenii." Mai mult ca să-i facă plăcere, Mihail l-a întrebat " Cum adică nu ca toți oamenii?" Pangratty roși o fracțiune de secundă, își dădea bine seama că făcuse o prostie, foarte, foarte rar i se întîmpla să spună cuiva un astfel de adevăr, care pare în mintea oricui nu l-a trăit o fanfaronadă de prost gust, o glumă de cavalerist, nu altceva. "Ah, voiam doar să-mi exprim îndoiala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o ține Georgescu, locotenentul. Ca să vă faceți o imagine, cum să spun, cît de cît reală asupra grupului ar trebui să vă spun că deși erau foarte caraghioși între ei domnește o ierarhie severă, o supunere oarbă, dusă pînă la prostie. Sînt de-a dreptul stupizi, domnule Mihail, stupizi în înțelesul cel mai adînc al cuvîntului. Dacă te uiți la ei crezi că se joacă, ești convins că se maimuțăresc și se distrează de minune. Dar dacă ajungi înăuntru, așa cum am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se petrece nu va mai putea fi oprit niciodată. Iar eu nu mai am timp să aștept. Dacă mai trec două-trei zile își vor da seama ce hram port și voi fi un om pierdut. Nu mort, nu fac ăștia prostii din astea, să lichideze un om al Serviciului înainte de a da ei lovitura. O să o facă după aceea, dacă va fi nevoie. Dar voi fi pierdut deoarece nu voi mai afla nimic. Absolut nimic. S-ar putea să mă trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Maestru se va lămuri Însă chiar din seara aceea asupra viitorului său discipol, că avea toate Însușirile pentru care, dacă era să‑și asculte glasul rațiunii, n‑ar fi trebuit să se Încumete a‑l lua sub oblăduirea sa, căci prostia spoită cu fudulie este mai păgubitoare decât orice altă țicneală. Își vor da Însă Întâlnire peste trei luni În aceeași crâșmă, după care Îl va abandona nu Înainte de a‑i dicta o listă cu douăzeci și șapte de cărți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
am debarcat în Bora Bora. — Îmi amintesc foarte bine ziua întoarcerii tale, murmura Omul-Memorie, și îmi amintesc foarte bine și cântecul cu care ai fost întâmpinat. Haide, te rog! protesta Miti Matái, care păru să-i înțeleagă intenția. Era o prostie cât toate zilele! Doar n-o să te-apuci să-l cânți! —De ce nu? răspunse. Tu nu poți să-l suferi, insă mie întotdeauna mi-a placut. Grăsanul își drese vocea, rase ștrengărește și începu să cânte în falset: Se-ntoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai mare, nici un navigator mai destoinic. Numele lui a intrat în istorie Și toți Oamenii-Memorie o să și-l amintească Miti Matái! Miti Matái! Viteazul care fără nici un ajutor a-ngenuncheat vântul și a supus marea. — Mi se pare în continuare o prostie. În ziua când l-ai compus ar fi trebuit să-ți taie limba, concluziona, convins, căpitanul Mararei, în timp ce se ridică în picioare, bătând de două ori din palme și ordonând: Iar acum, la vâsle! Vâsliră toată noaptea. Și următoarea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să-i doboare pe propriul domeniu și în ciuda faptului că erau mult mai puțini ca număr. Întins pe punte, cu fața în sus, Tapú Tetuanúi nu putu să nu se întrebe dacă de fapt ceea ce făceau nu era decât o prostie fără margini, rezultatul furiei unui întreg popor rănit în orgoliul sau, și dacă într-adevăr meritase că tinerețea și viitorul insulei Bora Bora să riște să dispară dintr-o dorința absurdă de răzbunare. În același timp, nimeni nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dar încă îți lipsește concentrarea. Făcu un gest care probabil se voia fatalist. Dacă aș mai rămâne alături de tine, probabil că ai ajunge un adevărat navigator, dar, din păcate, presimt că n-o s-o mai duc mult... De ce insisți cu prostiile astea? se plânse băiatul. Ești mai sanatos că oricare dintre noi. —E posibil, admise căpitanul Mararei. Dar ceva se va-ntâmpla, pentru că nimeni, iareu cu atat mai putin, nu se poate opune legilor zeului Tané. Tonul lui era acum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Whittier, cu prea mulți dinți îngrămădiți pe maxilarul îngust, cu sprâncenele ca niște rostogoale uscate, cu urechile ca niște aripi întinse de liliac, cu armatele de umbre mărșăluindu-i pe față, spune: — Singura alternativă ar fi că suntem de-o prostie eternă. Purtăm războaie. Luptăm pentru pace. Luptăm împotriva foametei. Ne place lupta. Luptăm și luptăm și luptăm, cu armele sau vorbele sau banii noștri. Și planeta nu-i cu o iotă mai bună decât a fost înainte de noi. Aplecându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
suflet. Cel mai sensibil și mai nevralgic punct al ei. Îi fuseseră călcate în picioare sentimentele, speranțele și orgoliile. Își clădise principiile de viață, visele, dorințele inimii și ale cărnii pe un joc de cuburi. Fusese o naivă. Naivă până la prostie. Îl respectase pe Radu și-l iubise, fiindu-i fidelă până în cele mai ascunse unghere ale gândului. Dar el o înșelase. Mai mult de-atât: o părăsea. Era conștientă de toate astea așa cum era conștientă de așternutul de sub ea, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
piciorul pe prima treaptă și se opri. Inima îi bătea să-i spargă pieptul. Ar fi făcut bucuroasă cale întoarsă, dar asta însemna recunoașterea înfrângerii. Continuă urcușul spunându-și, mereu, în gând: Nu e nimeni aici în afară de mine. E o prostie să-mi fie frică. Nu există vrăjitoare". Ajunsă sus pe buza podului, se chirci cu genunchii la gură și așteptă nemișcată să vină Dan s-o caute. Vezi să nu! Băiatul o ghici pe Ema, îl găsi pe Doru ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fața de masă, se urcă pe catedră și începu să tropăie. Atrași de zgomotul înfiorător, copiii întoarseră capul spre ea. Ce faci acolo? întrebă unul dintre ei. Bat step, răspunse fata, cu obrajii arzând. M-a învățat tatăl meu. Vorbești prostii. Tatăl tău e mort. A fost și viu, înainte de a muri. Vreți să vă povestesc? Fără să aștepte acordul copiilor, profitând de zăpăceala lor, Luana coborî sprintenă, așeză la loc fața de masă și rezemată de catedră începu să povestească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]