1,529 matches
-
să ne temem că exagerăm, că există puțini oameni, chiar atei, care cel puțin în anumite momente ale vieții lor nu cred într-un Dumnezeu real și în intervenția lui capricioasă și deci nedreaptă, fie și doar sub forma unei providențe. Nu ne putem elibera de acest vestigiu obsedant al superstiției decît prin spaima sublimată în fața misterului vieții, prin sentimentul veritabilei responsabilități, prin înțelegerea salutară a faptului că nu sîntem singuri, în mod misterios singuri, îi fața vieții și a legii
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
la jumătatea drumului dintre Cairo și Luxor. Pe plan religios, în regiunea Siria-Palestina erau venerate multe divinități reunite într-un panteon în fruntea căruia domnea divinitatea numită ’ēl (= Dumnezeu), considerată însă inactivă, în timp ce căpetenia reală era ba‘al (= Domnul), zeul providenței și al fertilității. Consoarta lui ba‘al era Astarte (’ăšērăh), o divinitate descrisă drept războinică și sângeroasă. Funcțiunile exercitate de ba‘al ne oferă cheia de lectură a sistemului: în regiunile în care apa era insuficientă și agricultura depindea în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
al Genezei, capitolul „sacerdotal” (adică nivelul cel mai recent din Pentateuh, cu siguranță posterior lui Deutero-Isaia), dimensiunea creației este universală: cuprinde cerul și pământul, lumina, astrele, apa, natura și animalele, împreună cu haosul înlăturat din cele create; creația este unită cu providența care rânduiește „firmamentul” (considerat ca un fel de semisferă protectoare) ce protejează creația însăși de eventualele atacuri pe care haosul, alungat în afara cosmosului, le-ar putea dezlănțui încă. Creată „după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”, ființa umană, în dubla sa
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Dumnezeu îi era clară și vizibilă, având certitudinea de a fi capabil să o împlinească sau cel puțin să facă ceea tot ceea ce era posibil pentru a atinge acest rezultat; accepta cu bucurie și mulțumire darurile pe care harul și providența divină i le oferea (dintre care Torah era cel mai mare), căutând să corespundă cât mai bine posibil la crearea unei societăți mai drepte și la grăbirea venirii timpurilor mesianice. c) Cu alte cuvinte, putem spune că iudaismul a rezolvat
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
în istorie. Sufletul mistic poate fi regăsit chiar în structura personalității energetice, dar, de regulă, nemanifest. În unele momente el iese la suprafață. Îl recunoaștem în optimismul nemăsurat, care în politică se traduce "sau prin o credință oarbă în puterea providenței, sau prin o credință oarbă în revoluție"185. Îl recunoaștem în artă, de fapt în tehnica redării artistice a unui fond mistic; în filosofie, în acele argumentări care pun realitatea lucrurilor în dependență de suflet prin mijlocirea ideilor, sau a
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
face notă aparte în lumea vie prin facultățile sale; memorie, judecată, raționament, limbaj, comunicare, facultăți ce-i conferă capacitatea de a cunoaște și de a domina natura. În plus, ca un corolar al acestor calități și ca un dar al providenței, are libertatea de a alege. Plecând de la constatarea că fundamentul existenței individului și speciei, indiferent de nivelul de dezvoltare la care se află pe scara evoluției vieții pe pământ este alcătuit din instincte, iar conștientizarea acestora la om a dus
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în care F. Aaron rezumă, în câteva pagini scrise cu patimă, suișurile și coborâșurile duhului național în istorie. Odată cu Aaron, care poate fi considerat drept inauguratorul romanticismului istoriografic și al mesianismului național românesc, istoria devine însuflețită nu atât de intențiile providenței (cum era în analistica medievală, dar și în concepția lui Leopold von Ranke, în care orice eveniment istoric era expresia voinței divinității), cât posedată de spiritul național. Prin Aaron, istoria românilor dobândește motive sau teme specifice unei odisee a ideii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
registru naturalist, ca datum al naturii: "natur'a a împartitu genulu omenescu in natiuni" (Bărnuțiu, 1870, p. 176), astfel că amorul patriei devine o necesitate psiho-emoțională determinată de natura însăși. Naționalismul mesianic al lui Bălcescu, în care națiunile erau creația providenței, este secularizat în naționalismul primordialist al lui Bărnuțiu, în care națiunile sunt opera exclusivă a naturii. Noua paradigmă a naționalismului etnic exclusivist ale cărei articulații critice au fost enunțate în Pedagogi'a lui Simion Bărnuțiu va fi așezată ca temelie
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
după cum reiese din concepția exprimată de istoricul V.A. Urechia în manualul Istoria Românilor din 1862: O nouă eră se deschide nu numai Moldovenilor, dară tuturor Românilor îndeobște. Acest mare Domn înțeleasă de-ndată care era misiunea ce-i încredința Providența: aceea de a lucra pentru rentrolocarea tuturor Românilor în unu singur statu, ca astfel, să poată mai cu ușurință lupta contra mulților neamici ai Patriei și ai Românismului (Urechia, 1862, p. 37 cf. Murgescu, 1999, pp. 152-153). Destinul providențial al
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
doi domnitori rivali este astfel tranșat în favoarea naționalistului Vasile Lupu. Masterplanul său de unificare națională îl elevează în fața provincialului învățat Matei Basarab, care, în lipsa iluminării naționale, este animat de motive personale în a-și asigura prelungirea domniei și se opune Providenței întrupate în politicile militare ale lui Lupu. Procesul de naționalizare nu este limitat doar la protagoniști istorici moldavi. Însăși simbolul statalității muntene, obscura figură a lui Radu Negru, este reșapat într-un simbol al unității naționale. E drept, la fel
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dacă este o tragedie, reprezintă, în același timp, o tragedie a destinului și o tragedie a personajului. Poate fi amândouă în același timp deoarece pentru Chaucer natura înseamnă destin. [...] Pentru scriitorul englez și pentru contemporanii săi, natura devine expresie a providenței divine, ea însăși o virtute divină.”961 Tonul este în creația chauceriană grav și comic în același timp, avem de-a face cu un roman medieval sentimental, dar și cu o comedie burlescă, se observă permanent atitudinea 957 „ Poemul lui
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
chiar din scrisoarea lui Mazarin adresată regelui:„Dumnezeu a orânduit ca regii să vegheze asupra bunăstării supușilor lor și nu să-i sacrifice în favoarea propriilor lor pasiuni; și când au apărut astfel de prinți nefericiți, au fost abandonați de Divina Providență“ (trad. n.). În continuare Mazarin a adăugat:„nimic nu mă poate opri să mor de durere, dacă văd că o persoană atât de apropiată mie poate să va provoace atâtea necazuri și să vă aducă atâtea prejudicii“(trad. n.).„Fă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
firești și convorbirile dintre noi, oamenii. Noi ne ajutăm unii pe alții, ne învățăm unii pe alții, ne dăm sfaturi, ne împlinim destinele în conviețuirea socială. Dumnezeu, fiind Creatorul nostru, Cel ce ne-a dat viață, veghează asupra noastră prin Providența Sa, este și El implicat în destinele noastre. Și, oare, nu-i drept să fie consultat, să fie rugat să intervină în viața noastră și să cerceteze rânduiala pe care am făcut-o noi, prin voința noastră sau prin anumite
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Mișcarea Ecumenică, Consiliul Mondial al Bisericilor și alte organizații intercreștine depun eforturi serioase pentru unitatea creștină. Acestea dovedesc că Biserica creștină suferă adânc de răul dezbinărilor și se caută cu mult interes refacerea unității Bisericii lui Hristos. Să lăsăm pe seama Providenței refacerea unității creștine. Noi, însă, trebuie să descoperim pentru noi înșine, înțelesul adânc al rugăciunii Domnului nostru Iisus Hristos și să înțelegem ce înseamnă aceasta: a fi una. înseamnă a voi, a simți și a cugeta la fel. Așadar, atunci când
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
din tot sufletul" pentru sprijinul ce i l-a acordat până atunci, văzând în diplomatul român "o a doua persónă, după părinți, în Universul acesta atât de glorios și difficil de suportat [...] după bruscă și extremă lovitură ce natură sau Providența" i-o dăduse "în urmă decesului soției, [...] o a doua persónă bine voitóre, un alt părinte"34. Intervenția lui Eugen Mavrodi a făcut ca Universitatea Nouă, prin vocea consiliului sau profesoral, să accepte plata în rate a taxelor de școlaritate
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
pâine Astăzi ca și mâine Și ești țării Scutul De când e‐nceputul 209 Binecuvântat Fii din leat în leat...” Când crede că spusele cu binișorul nu sunt suficiente, George Nedelea nu pregetă să recurgă la argumen te care duc la Providență, ca în versurile „Curge vremea”: Curge vremea, curge‐ntr‐una Și pe toți ne face una! De‐ai fost mare, de‐ ai fost mic, Pânʹ la urmă, tot nimic!... Tot aceeași viermi cu anii Se vor cuibări în cranii Și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
se lansa în viață, în fața marilor alegeri ale existenței. 4. După al Doilea Război Mondial, instituțiile noastre economice și sociale au continuat să se modifice. Principala noutate în acest domeniu este apariția așa-numitului Welfare State (statul bunăstării sau statul providență). Chiar dacă acesta a fost criticat de neoliberalism, ideea sa este totuși profund ancorată în conștiința publică. Ideea este concentrată în afirmația că membrii unei societăți nu pot fi lăsați în voia sorții (șomajul, boala, accidentele etc.); comunitatea le datorează o
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
istoria, dar, în mod paradoxal, păcatul este condiția mântuirii, a restaurării ființei originare. El este o luptă a omului cu angoasa. O încercare de restaurare a spiritului. Suprimarea păcatului anulează angoasa și o înlocuiește cu starea de extaz, de beatitudine. Providența, mântuirea, grația, sunt legate de păcat. Adam, omul primordial, „cade”, dar în locul lui, din el, „se naște” un nou Adam, cel mântuit. Existența, în felul acesta, se revelează ca fiind rezultatul unor înlănțuiri de contraste. Suntem conștienți de noi și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
rostul plăcerii, a bucuriei în viața morală, gânditorii Renașterii apără perspectiva epicureană, viziune în care omul este văzut în adevărata sa natură. Umanismul renașterii nu are un caracter antireligios sau anticreștin, sunt menținute în discursul filosofic probleme legate de Dumnezeu, providență, suflet, nemurire, dar acestea capătă o nouă semnificație pentru că sunt puse în slujba înțelegerii și a justificării capacității de inițiativă a omului în lume. Se recunoaște existența cetății cerești ca model ideal, dar și capacitatea umană de a se apropia
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
schimbare de domnie înseamnă tulburări , deci instabilitate. Într-un astfel de context istoric , discuțiile privin libertatea și responsabilitatea sunt extrem de diverse, și îndreptate îndeosebi spre individ, și spre relația individului cu statul. Demersul filosofic se îndepărtează treptat de corespondența dintre Providență și Libertate, locul primordial fiind luat de actul specific uman, de alegere ... II.2.1.2. Iluminismul Emanciparea omului din oprimarea socială și religioasă s-a petrecut începând cu secolul XVII. În așa numita epocă a rațiunii, filosofia avea ca
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
vieții sale. Sensul moral închipuie groaza de păcat a spiritului creștin (che nel pensier rinnova la paura), apăsarea conștiinței împovărată de vini precum și aspirația inexorabilă de a ieși din robia răului. Sensul anagogic, ce decurge pe planul suprafiresc, dezvăluia bunătatea Providenței, care arată limanul luminos al mîntuirii sufletului contritat dar plin de speranță în momentul căinței". Despre cele patru sensuri vorbește și Sfîntul Augustin în De utilitate credenti, citat și de Sf. Toma în Summa Theologiae: "Scriptura care este numită Vechiul Testament
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Un drum greu și plin de suferință a avut de Îndurat neamul nostru. De mult, din adîncimea vremurilor al căror ecou Încă mai răsună astăzi, poporul român și-a deschis un drum nou În istoria omenirii, ocrotit fiind de mîna providenței și condus de oameni mari,ce au luat naștere din sînul lui.Vremuri grele s-au abătut peste capul lui,dar credința lui Dumnezeu la ajutat să treacă peste toate.Erau timpuri grele cînd nu avea cui să se plîngă
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
existențialistă romană: libertas, virtus, dignitas, fides. Funcția de model a sinuciderii s-a pierdut cu totul. Din conotația pedagogică pe care o avusese În timpurile antichității precreștine n-a mai rămas nimic. Astăzi, elogiul sinuciderii făcut de către Seneca În Despre providență, În care pune În gura zeității supreme fatidicele cuvinte: „Aveți moartea În mână!”, pare o poveste prăfuită, iar seninătatea atotbiruitoare a stoicilor nu mai e decât o legendă derizorie dintr-un timp apus. Bibliografia sinuciderii nu-i poate omite pe
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fost, așadar, aceea de a fi mîncat înainte de vreme fructul cunoașterii ("oprit" doar stadiului său incipient de cunoaștere), "înainte să se fi împlinit planul divin, dezvăluit de următoarea poruncă a Creatorului: "Stăpîniți pămîntul!" Dacă ar fi așteptat momentul stabilit de providență ne spune Jean Kovalewski s-ar fi îndestulat din el fără nici o primejdie" [1996:157]. Cum ar fi realizat divinitatea maturizarea edenică a ființei umane, pentru ca aceasta să se bucure de contemplația stăpînitoare a lumii, nu o știm și nu
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
un lucru fericit că statul oferă pâine la o sută de mii de persoane? Luați de asemenea în calcul că armata consumă vin, haine, arme, că ea răspândește activitatea în fabrici, în orașele garnizoanelor, și că ea este, în defintiv, Providența nenumăraților săi furnizori. Nu tremurați în fața ideeii de a nimici această imensă mișcare industrială? Acest discurs, după cum se vede, conchide în favoarea mobilizării celor o sută de mii de persoane, făcând abstracție de necesitatea serviciului lor, pe baza unor considerații economice
by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]