1,502 matches
-
pe de o parte, afirmarea providenței: (1) Ceea ce cunoaște Dumnezeu trebuie să se întâmple (providența ca sens necesar al lumii). (2) Ceea ce trebuie să se întâmple nu ține de voința liberă a omului (omul nu cunoaște și nu decide asupra providenței). Pe de altă parte, există situația de facto: Dumnezeu cunoaște acțiunile umane viitoare și totuși omul are o voință liberă. (3) Dumnezeu cunoaște acțiunile noastre viitoare (omnisciența). (4) Acțiunile noastre viitoare țin de voința noastră liberă (omul are totuși liber
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
condiționată. În felul acesta, între enunțurile (2) și (4) nu există nici o contradicție. Enunțul (2) Ceea ce trebuie să se întâmple nu ține de voința liberă a omului. se referă la „ceea ce trebuie să se întâmple” din perspectiva necesității simple (a providenței), în vreme ce enunțul (4) Acțiunile noastre viitoare țin de voința noastră liberă. se referă la necesitatea condiționată, deci contingentă. Acțiunile umane nu cad sub primul fel de necesitate (absolută), deci își păstrează caracterul liber. Deoarece nu putem formula enunțuri necesar adevărate
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
tot așa cum noi cunoaștem evenimentele din prezent. Cunoașterea divină „nu e ca o preștiință a viitorului, ci mai degrabă ca o știință a prezentului mereu actual” (cartea V, proza VI). Pentru acest motiv cunoașterea divină nu se numește prevedere, ci providență. Astfel, problema lui Boethius își găsește o soluție. Evenimentele viitoare sunt problematice numai pentru rațiunea umană; din punctul de vedere al inteligenței divine, ele au același statut, căci pentru Dumnezeu totul este prezent, nu există viitor. În acest punct se
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
că au salvat Spania de o distrugere iminentă și mergeau în acest sens, al Regeneraționismului. În acest context, în jurul lui Franco s-a dezvoltat un cult al personalității, numit Caudilism. Raymundo Fernandez-Cuesta scria că „este șeful carismatic, omul dat de providența pentru a salva un popor; nu poate fi cuprins de legi, istorie, filosofie; nici știință politică nu-l cuprinde, că el intra în rândul eroilor” Franco nu avea nicio înclinație pentru prezență publică, nu era carismatic, mic de statura, nu
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
de diabet. A fost nevoit să suporte o operație chirurgicală grea, de amputare a piciorului stâng. Însă trăia o viață sufletească deosebit de echilibrată, ca urmare a unei desăvârșite convingeri religioase. „Rar suflet atât de împăcat cu sine și cu hotărârile Providenței”. A continuat să muncească până la moarte, care a survenit la 25 ianuarie 1935.
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
utilizator al unor tehnici speciale, așa-numite financiare: cheltuieli, taxe, impozite, împrumuturi, bugete, procedee monetare etc. Potrivit unei alte opinii, în secolul XX și mai ales după marea criză din anii 1929-1933, locul statului jandarm a fost luat de statul- providență. Intervenția statului este determinată în ultimă instanță de menținerea echilibrului economic, de rentabilizarea unor întreprinderi sau ramuri economice considerate strategice, de rezolvarea contradicțiilor interne ale societății: inflație, șomaj, etc., și conduce cum era firesc la apariția unor întreprinderi publice și
Finanțe () [Corola-website/Science/307537_a_308866]
-
hrană atât pentru oameni, cât și pentru cai. Reproșul din răspunsul lui Jean de Brienne lasă să se vadă toată supărarea sa față de situația în care fusese târât fără voie. Totuși o soluție trebuia găsită, toți erau conștienți că nu providența îi poate salva. Calea aleasă de Jean de Brienne a fost cea a tratativelor și a diplomației, iar Malik al Kamil s-a arătat bucuros să încheie cât mai repede un război supărător de lung și păgubitor, mai ales că
Cruciada a cincea () [Corola-website/Science/306656_a_307985]
-
Până în 1989 surorile au trăit dispersate, după căderea comunismului Congregația fiind reînființată. Astăzi ea există în cadrul Eparhiei de Cluj-Gherla, de Arhieparhiei de Alba Iulia și Făgăraș, și a Eparhiei de Maramureș, numărând 134 de surori. Congregația întreține astăzi orfelinatul “Casa Providenței” din Cluj, grădinița “Maica Domnului” din Mediaș, o casă pentru surorile în vârstă și bolnave la Sighetu Marmației. Surorile sunt implicate și în învățământul universitar și liceal, la Cluj și Blaj, îngrijirea bolnavilor în spitale la Cluj și Sighet, precum și
Congregația Surorilor Maicii Domnului () [Corola-website/Science/306885_a_308214]
-
cu vederi active și contemplative, întocmai ca pe niște pâlnii ale candelelor, păzind nestinsă lumina adevărului. Sau, înțelegând locul acesta al Scripturii într-un sens și mai înalt, putem vedea în cei doi măslini de la dreapta și de la stânga lămpii: Providența și Judecata. Iar la mijloc între ele, stă, ca într-un candelabru de aur în Sf. Biserică universală, sau în sufletul fiecărui sfânt, lumina adevărului care luminează tuturor. Și lumina aceasta este Cuvântul, care ca Dumnezeu cuprinde totul și descoperă
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
între ele, stă, ca într-un candelabru de aur în Sf. Biserică universală, sau în sufletul fiecărui sfânt, lumina adevărului care luminează tuturor. Și lumina aceasta este Cuvântul, care ca Dumnezeu cuprinde totul și descoperă rațiunile adevărate și atotgenerale ale Providenței și Judecății, prin care conservă lucrurile și în care constă taina mântuirii noastre, hotărâtă mai înainte de toate veacurile și înfăptuită în cele din urmă dintre timpuri. Dintre acestea, Providența, care stă ca un măslin la dreapta lămpii, o percepem numai
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
ca Dumnezeu cuprinde totul și descoperă rațiunile adevărate și atotgenerale ale Providenței și Judecății, prin care conservă lucrurile și în care constă taina mântuirii noastre, hotărâtă mai înainte de toate veacurile și înfăptuită în cele din urmă dintre timpuri. Dintre acestea, Providența, care stă ca un măslin la dreapta lămpii, o percepem numai prin credință în modul negrăit al unirii ipostatice a Cuvântului cu trupul însuflețit în chip rațional; iar Judecata, care stă la stânga, o înțelegem în chip negrăit din taina patimilor
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
Dumnezeu om de mai înainte ca să pătimească, ci ca să-l mântuiască pe om prin patimi, întrucât acesta se făcuse robul lor prin călcarea poruncii dumnezeiești, după ce la început fusese nepătimitor. Așadar la dreapta se află taina întrupării Cuvântului, cea conformă Providenței. Ea înfăptuiește prin har îndumnezeirea mai presus de fire a celor ce se mântuiesc, îndumnezeire hotărâtă mai înainte de veacuri, la care nu se va putea ridica după fire nici o rațiune a făpturilor. Iar la stânga stă taina patimii de viață făcătoare
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
fire împotriva firii prin neascultare, și înfăptuiește pe de alta restaurarea deplină a tuturor însușirilor și mișcărilor conforme cu firea de la început (37). În urma acestei restaurări nu se va mai afla în făpturi nici o rațiune știrbită și falsificată. Acestea, adică Providența și Judecata, sau întruparea și patima, pe de o parte pentru neclintirea, curăția și incoruptibilitatea virtuții și a statorniciei bărbătești cu fapta, iar pe de alta pentru strălucirea și transparența contemplației și a cunoașterii tainice, au fost asemănate de Prooroc
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
lui Dumnezeu în pământul de la miazănoapte, adică în trup, întrucât a scos la arătare, prin faptele dreptății, legea duhului. Sau poate prin cei doi măslini mai putem înțelege contemplația și activitatea (41). Dintre acestea contemplația e pusă în valoare de Providența manifestată prin întrupare, iar activitatea e pusă în lucrare de Judecata manifestată prin patimă.562 Cea dintâi, privind sufletul, se află la dreapta Cuvântului; cea de a doua, privind trupul, se găsește la stânga.563 Cea dintâi cheamă mintea spre
Menorah () [Corola-website/Science/306891_a_308220]
-
propriu filozofie, limbi clasice, limba arabă, ebraică, franceză și italiană. În 1601 se mută la Valladolid, noul sediu al Curții Ducelui de Lerma și studiază și Teologia, aducând câteva contribuții în acest domeniu, cum ar fi tratatul împotriva ateismului intitulat „"Providența lui Dumnezeu"”. Începe să devină cunoscut ca poet și este inclus într-o antologie a generației sale realizată de Pedro Espinosa Flores în 1605, intitulată „"Flores de poetas ilustres"” („"Flori ale unor poeți iluștri"”). Cu toate acestea, marea parte a
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
tragediilor clasice : „"El cerco de Numancia"”(„"Asediul de la Numancia"”), unde se pune în scenă tema patriotică a sacrificiului colectiv, în fața asediului generalului Scipio Africanul. Foamea devine reprezentanta suferinței existențiale, intervenind de asemenea ființe alegorice, care profetizează viitorul glorios al Spaniei. Providența are același rol ca acela jucat în fuga lui Eneas din Troia incendiată. De inspirație patriotică sunt și unele comedii, cum ar fi „"La conquista de Jerusalén"” („"Cucerirea Ierusalimului"”), descoperită recent.
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
și începutul diasporei consecutive a evreilor. Cele trei revolte eșuate tragic precum și alte inițiative cu rezultat similar, au slăbit încrederea evreilor că visul lor se va împlini ca urmare a unei acțiuni umane, speranțele lor punându-se din ce în ce mai mult în Providență. Evreii au continuat să locuiască în Palestina și după revolta lui Bar-Kohba; comunități evreiești au existat acolo neîntrerupt în ultimele două milenii. Talmudul de la Ierusalim este un exemplu al continuității culturii evreiești în Palestina. Declinul evreilor palestinieni a fost treptat
Sionism () [Corola-website/Science/303069_a_304398]
-
un Dumnezeu atotputernic care controla evenimentele și, până în 1865, își exprima această credință în discursuri importante. În anii 1840, Lincoln subscrisese Doctrinei Necesității, o credință conform căreia mintea umană era controlată de o putere superioară. În anii 1850, Lincoln recunoștea „providența” într-un sens general, și rareori folosea limbajul și imaginile evanghelicilor; el avea față de republicanismul Părinților Fondatori un respect aproape religios. După moartea fiului său, Edward, Lincoln și-a recunoscut mai des propria nevoie de a se baza pe Dumnezeu
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
urmă tind în general să treacă în tabăra adepților creaționismului evoluționist. Acesta consideră că Dumnezeu nu doar că a creat lumea din nimic, ci și continuă permanent să vegheze asupra ei. Această purtare de grijă se numește și proniere sau providență. Ea se realizează prin menținerea Universului în existență, dar și prin intervenții directe sau indirecte ale lui Dumnezeu spre îndrumarea Universului către țelul pentru care a fost creat. De remarcat că doctrina creării lumii din nimic ("creatio ex nihilo") nu
Creaționism biblic () [Corola-website/Science/302510_a_303839]
-
în lucrarea sa "Visurile unui vizionar" (titlul complet: "Träume einer Geistsehers, erlautert durch Träume der Metaphysik" - "Visurile unui vizionar privite prin visurile metafizicii"). În această perioadă, Swedenborg a scris opt volume explicând Apocalipsa ("Apocalypse Revealed") , alte lucrări intitulate "Divine Providence" ("Providența Divină"), "Iubirea și înțelepciunea Divină" și "Cele Patru Doctrine" - adică Dumnezeu, Sfânta Scriptură, Viața și Credința. Swedenborg și-a prezentat experiențele trăite în lumea de dincolo în volumul intitulat "Heaven and its Wonders and Hell" ("Raiul și minunile sale și
Emanuel Swedenborg () [Corola-website/Science/302857_a_304186]
-
în biserică după masacrul de pedepsire a populației din Tesalonic, până când nu a făcut pocăință publică. Prin inteligența sa, prin bunătatea și manierele sale foarte delicate, prin darul de orator și geniul său politic, Ambrozie a fost omul trimis de Providență în acel timp de formare a Bisericii ca instituție publică de sine stătătoare. , contemporan cu Papa Liberiu, a îndeamnat-o pe sora sa, Marcela, (Marcelina?) (ce primise vălul monastic chiar de la Papa Liberiu) să cinstească memoria fericitului Liberiu, deoarece a fost
Sfântul Ambrozie () [Corola-website/Science/303633_a_304962]
-
viață (cf. Luca 2,42); mai târziu însă rabinii au precizat o vârstă mai mică. Anul ebraic a fost marcat încă de la început de celebrarea marilor „sărbători în cinstea Domnului”. Unele dintre acestea coincideau cu schimbarea anotimpurilor și aminteau poporului providența constantă a lui YHWH în favoarea poporului său. Aceste timpuri speciale ofereau poporului ocazia de a restitui Domnului ceva în semn simbolic din tot ceea ce mâna sa milostivă a dat „oamenilor asupra cărora El binevoiește”. Alte sărbători comemorau marile evenimente ale
Sărbători evreiești () [Corola-website/Science/304416_a_305745]
-
să mă pot relaxa în brațele tale. Am o mare nevoie de odihnă dar datoria mea față de poporul german trebuie să fie pe primul loc ... Îți trimit uniforma pe care am purtat-o în acea zi nefericită. Este dovada că Providența m-a protejat și că nu avem de ce să ne temem de inamicii noștri. Mâna îmi tremură încă de la atentatul asupra vieții mele. Sunt plin de speranță pentru victoria noastră." De la începutul toamnei, Eva își petrece tot restul vieții așteptând
Eva Braun () [Corola-website/Science/312547_a_313876]
-
certuri interne în stil fanariot care priveau ocuparea postului de preot desfășurate între 1878-1881, iar patrimoniul ei a fost transferat ministerului Cultelor de la București. Cu banii proveniți din lichidarea Capelei românești din Lipsca este înființat în București "Institutul de binefacere Providența" care va juca un rol deosebit în activitatea filantropică din regat până la al doile război mondial. capela din Leipzig a fost deservită de arhimandritul Ghenadie Țeposu, arhimandritul Valerian Zamfirescu-Paladi și arhimandritul Partenie Clinceni. O reluare a vieții liturgice în regiunea
Mitropolia Ortodoxă Română a Germaniei, Europei Centrale și de Nord () [Corola-website/Science/311506_a_312835]
-
de sorginte biblică: “aproapele”, comunicare prezentată la Sesiunea anuală a Centrului de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor, Iași, 23 24 iunie 1990. 15. Un fenomen de transfer semantic: lexicalizarea în română literar veche a unor concepte de sorginte biblică (“conștiința”, “providența”), comunicare prezentată la Congresul al IV lea al Filologilor Români, Timișoara, 4 6 iulie, 1991. 16. Adaptarea ortoepica a numelor proprii greco latine, comunicare prezentată la Conferința națională de filologie “Limba română azi”, Iași Chișinău, 28 31 august 1991. 17
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]