1,593 matches
-
manie-melancolie, urmează un interval liber, iar apoi procesul psihotic se repetă identic; manie-melancolie alternantă (folie periodique à forme alterne) în care accesele de manie sunt urmate de intervale libere, apoi survin accesele melancoliforme urmate de un interval liber și procesul psihotic continuă la fel. Fig. pg. ms. 320 Manie-melancolie continuă Manie-melancolie intermitentă Manie-melancolie alternă (+) (+) (+) (-) (-) (-) Indiferent de forma clinică a PMD și de tipul de evoluție al acestor forme clinice, crizele maniacale și crizele depresiv-melancoliforme își conservă caracteristicile psihopatologice proprii. Crizele maniacale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
relaxarea marcată a asociațiilor, comportamentul evident dezorganizat, afectul plat sau flagrant inadecvat. 3) Tipul paranoia se caracterizează prin prezența halucinațiilor auditive și a ideilor delirante asociate acestora, cu caracter sistematizat sau nesistematizat. 4) Tipul nediferențiat este acela în care simptomele psihotice predominante sunt următoarele; idei delirante, halucinații, incoerență, comportament flagrant dezorganizat. 5) Tipul rezidual se caracterizează prin obtuzia emoțională, retragerea socială, comportament de tip excentric, gândire ilogică, uneori prezența ideilor delirante sau a unor halucinații nepredominante și neînsoțite de un afect
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
să reflectăm la raporturile sau mai exact la frontierele psihopatologice dintre grupul psihozelor afective pure și grupul psihozelor schizofrenice. Se poate oare trasa o frontieră între acestea? Nu trebuie să considerăm psihozele ciclice și pe cele schizo-afective ca reprezentând forme psihotice intermediare ? Trebuie reflectat serios la acest aspect. W. Walcher face o analiză a psihozelor endogene, căutând să desprindă existența unor relații dintre psihozele afective și psihozele din grupa schizofreniei. În analiza sa, acesta ia în considerație, următorii factori psihopatologici: - predispoziția
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dezvoltării inteligenței (noțiunea de heterocronie introdusă de R. Zazzo). Separat de deficienții de intelect, se mai discută și noțiunea de pseudo-debilitate sau falșii debili (F. Dolto), prin carența afectivă, precum și aspectele de pseudo-debilitate prin regresiune, legate de stări nevrotice sau psihotice (Spitz, M. Klein). Debilitatea poate fi influențată negativ și de relațiile părinților cu această categorie de copii, precum și de relațiile acestuia cu mediul care poate produce un blocaj precoce al activităților congnitive. Stările de deficiență intelectuală trebuie definite și în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
evoluție care constituie personalitatea deficientului mintal, se pot grupa schematic în jurul a doi poli: tulburări instrumentale care privesc structurile spațiale și temporale, psihomotorii, praxice și de limbaj; tulburări globale de personalitate care se înrudesc cu o structură patologică de factură psihotică. Conceptul axial pe care se construiește grupa arierațiilor mintale este cel de retard mintal. Evaluarea stărilor de arierație mintală se face prin raportarea lor în modelul de dezvoltare deficitară a sistemului personalității, proces considerat ca o întârziere în dezvoltarea și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a) demențele organice secundare (ASC, tumori cerebrale, traumatismele cranio-cerebrale etc.), b) demențele abiotrofice primare (Pick, Altzheimer, senilă, Creutzfeld-Jakob, sindroamele parkinsoniene, coreea cronică Huntington). 2) Demențele vesanice sunt afecțiuni psihiatrice secundare care apar ca urmare a unei evoluții îndelungate a proceselor psihotice de tip endogen. În sensul acesta sunt menționate următoarele forme clinice: demența apato-abulică care poate fi întâlnită în unele cazuri de evoluție gravă, îndelungată, a schizofreniei, stările demențiale consecutive evoluției unor procese psihotice din cursul delirurilor cronice, PMD se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
urmare a unei evoluții îndelungate a proceselor psihotice de tip endogen. În sensul acesta sunt menționate următoarele forme clinice: demența apato-abulică care poate fi întâlnită în unele cazuri de evoluție gravă, îndelungată, a schizofreniei, stările demențiale consecutive evoluției unor procese psihotice din cursul delirurilor cronice, PMD se poate uneori, termina cu o stare de tip demențial. Cele de mai sus reprezintă cadrul psihopatologic în care sunt dispuse formele clinico-psihiatrice ale demențelor, pe care le vom prezenta în continuare. În aprecierea stărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o constelație de anomalii de caracter și de conduite cu tendințe antisociale, impulsivitate și instabilitate afectivă și socio-profesională, dar care au o individualitate caracteristică proprie din punct de vedere psihopatologic, neputând fi confundate nici cu structurile nevrotice, nici cu cele psihotice ale personalității. Acest tip de personalitate a fost izolat pentru prima dată de A. Morel (1857) care descrie „grupa degeneraților”. Teza degenerescenței este ulterior preluată de V. Magnan care descrie „grupa degeneraților dezechilibrați”, în care include următoarele tipuri psihopatologice: dezechilibrații
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fugă și vagabondaj, colecționarism absurd, morbid, acte delictuale absurde, cleptomanie etc. 9) Personalitățile defectuale În cadrul acestui grup sunt reunite acele modele de personalități anormale caracterizate prin existența unor modificări structural-dinamice ale personalității consecutive evoluției îndelungate unui proces psihopatologic, de factură psihotică, care a operat o modificare profundă într-un anumit „sector” al aparatului psihic sau al sistemului personalității globale a individului. De regulă, acest tip de modificări apar în urma evoluției psihozelor endogene (schizofrenie, PMD, psihoze schizo-afective, deliruri cronice sistematizate, epilepsie cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau al sistemului personalității globale a individului. De regulă, acest tip de modificări apar în urma evoluției psihozelor endogene (schizofrenie, PMD, psihoze schizo-afective, deliruri cronice sistematizate, epilepsie cu tulburări psihice etc.). Stările defectuale post-procesuale pot avea diferite aspecte psihopatologice în funcție de procesul psihotic care a acționat asupra sistemului personalității: defecte post-schizofrenice, defecte post-PMD, defecte post-delirante etc. 37. MODELE PSIHO-BIOGRAFICE ÎN PSIHOPATOLOGIE Aspecte generale Viața unei persoane nu are un caracter continuu și liniar. Ea este o suită de etape bine delimitate unele în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
liberală și democratică. Fără a intra în analiza sociologică a acestora, vom menționa că liberalismul și democrația nu sunt forme social-politice care să garanteze în mod absolut sănătatea mintală colectivă. Aceste tipuri de societăți produc și ele forme de tulburări psihotice colective, așa cum vom arăta în continuare. Factorii care produc alterarea stării de echilibru psiho-social colectiv sau individual în societățile deschise sunt, în mod absolut paradoxal legate de libertate și slăbirea controlului social. Acestea conduc la proliferarea unor manifestări antisociale sau
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pe o presiune continuă (K. Jaspers, R. Oppenheimer, C.G. Jung). În aceste condiții apar boli ale civilizației cu caracter de masă, în care recunoaștem manifestările care, înaintea epocii revoluției tehnologice, erau cunoscute sub numele de psihoze colective. Între vechile epidemii psihotice colective și bolile civilizației moderne deosebirea nu este decât formală. Ele au aceeași semnificație, aceleași mecanisme, aceeași dinamică. Toate acestea vor afecta direct sau indirect starea de sănătate mintală, fie că este vorba de o lume relativ fixă, în care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a convulsiilor, senzații cenestopatice penibile cu localizare predominant utero-genitală, halucinații sau „viziuni” mistice, crize de nimfomanie și extaz, stări de angoasă (epidemiile de la Loudun și cele de la Saint-Medard etc.). Psihiatria secolul al XIX-lea aduce numeroase contribuții la studiul manifestărilor psihotice cu caracter colectiv. Termenul sub care circulă aceste manifestări în epocă, în literatura științifică de specialitate, este cel de deliruri colective. Începe să se vorbească despre relația dintre contagiunea mintală și psihozele colective (Marie și Bagenoff, Hoffbauer, Lehmann). Lasègue și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihice, psihozele mistice studiate de numeroși specialiști (Ball, Ville, Babcock, Taguet, Woods). Marie și Bagenoff fac o trecere în revistă a „psihozelor mistice” cunoscute în istoria Europei începând cu secolul al XV-lea și pe care le consideră adevărate epidemii psihotice. Ele au caracterul menționat mai sus, al demonopatiilor, al epidemiilor convulsionare, stări de posesiune colectivă sau de profetism, histerodemonopatii etc. Un rol important în epocă l-au avut experiențele lui A. Mesmer referitoare la magnetismul animal și observațiile clinice ale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
identifice. Dar este necesar ca și acest „model” să-l accepte și să-l recunoască. Toate acestea, reunesc în final condițiile psihopatologice, care duc la edificarea unor situații conflictuale, stări de inadaptare nevrotică și, în situații destul de dese, la dezvoltări psihotice de factură paranoiacă. Aspectele mai sus analizate, privind raporturile care există între viața psihică, normală și patologică, și factorii culturali și sociali, pun probleme deosebit de interesante și importante atât pentru psihologie, cât și pentru psihopatologie. Așa cum este recunoscută psihologia diferențială
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sa. Poate avea caracter senzorial de tip pseudo-halucinator (auditiv, olfactiv, gustativ, cenestezic), motor sau psihic (dercalizare, extaz). Autism: izolare, închidere în sine patologică, refuzul oricărei comunicări exterioare. Este considerat ca o formă de narcisism, de dereism sau ca un simptom psihotic. Polarizarea întregii vieți psihice asupra lumii interioare a bolnavului. Automatismul mintal: funcționarea independentă și spontană a vieții psihice fără controlul voinței și al conștiinței bolnavului. Este o tulburare descrisă de G. de Clérambault care reunește tulburări de gândire, limbaj, halucinații
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și construcția de tulburări somato-psihice. Psihotraumatism: eveniment nociv, exterior, cu efect morbigenetic de regulă emoțional-afectiv, tulburând starea de echilibru psihic și somatic al unei persoane și determinând prin aceasta apariția unor boli psihice de factură reactivă sau nevrotică, uneori chiar psihotică. Tulburările dispar odată cu dispariția factorilor etiologici care le-au produs și întreținut. Psihoză: boală psihică gravă care alterează sistemul personalității, conduita și relațiile bolnavului, acesta neavând conștiința bolii sale. Puerilism mintal: stare de regresiune patologică la stadiul copilăriei, caracterizată prin
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de idei, mod de gândire necritică, centrată pe subiectivitate, rupt de realitate prin întreruperea fluxului ideativ, dominat de reverie și fantezie, trăite puternic. Copilul bolnav de TSA (tulburare din sfera autismului) are adesea stări depresive, comportamentale și neurovegetative secundare. Stările psihotice evoluează într-un regim de maximă dificultate pentru cei din jur, copilul prezentând un comportament inert (cu dezinteres și lipsă de receptivitate la zgomote sau la diferite alte solicitări) față schimbările mediului familial și ambiant, ignorând prezențele umane. Cei mai mulți dintre
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
limbajului; * Educator specializat - informații despre funcțiile cognitive, sociale etc. * Meloterapeutul - noi canale de comunicare; educarea auzului fonematic etc. * Psihologul - evaluare și diagnosticarea din punct de vedere cognitiv, comportamental, afectiv. Testarea copilului * informații privind perioada prenatală, perinatală, postnatală; * medicamente; * epilepsie; * afecțiuni psihotice: hiperactivitate, probleme de menținere a atenției și concentrării, stereotipii, obsesii, ritualuri, afecțiuni ale somnului, alimentației etc.; * alte informații (fișe medicale, evaluări, terapii încercate). Observația: Observarea va avea loc în diferite momente ale zilei; La ce trebuie să fim atenți? 1
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
care mai curând o etalează/ forțează didactic decât o construiește, lirica se desfășoara în jurul unei scheme invariabile: patinare dezordonată pe gheața obținută prin proliferare metaforică. Derapajul poetic prin rețeaua deasă de metafore se produce sub semnul unei simbolistici încărcate, apăsătoare, psihotice, ce eliberează la răstimpuri aluzii intertextuale. În acest fel, Triptic (I-III, 1997-1999) marchează prolix traseul dintre incipit („privesc un obiect / obiectul privit i-o foaie de hârtie - un burlan - un ecran - un ce ce se adâncește / adâncul e înapoi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289709_a_291038]
-
provoacă oamenilor distres sau afecțiuni Tulburările sunt diagnosticate încă din primii ani de viață, copilărie sau adolescență * Deliriumul, demența, tulburările amnestice și alte tulburări cognitive * Tulburările mentale datorate unei condiții medicale generale * Tulburările în legătură cu o substanță * Schizofrenia și alte tulburări psihotice * Tulburările afective * Tulburările anxioase * Tulburările somatoforme * Tulburările factice * Tulburările disociative * Tulburările sexuale și de identitate sexuală * Tulburările de comportament alimentar * Tulburările controlului impulsului neclasificate în altă parte * Tulburările de adaptare * Alte condiții care se pot afla în centrul atenției clinice
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
sensul vieții sau destinul unei persoane îl reprezintă frustrările, conflictele și stările complexuale. Boala psihică nu înseamnă, în spiritul antropologiei psihopatologice, numai o stare de alteritate a persoanei, ci și un mod de viață, un tip de existență particulară, nevrotică, psihotică etc. Observația este acțiunea de a privi cu atenție ființele, lucrurile, evenimentele, fenomenele pentru a le studia, supraveghea și a trage concluzii asupra acestora. Ca metodă științifică, observația constă în înregistrarea sistematică prin simțuri, a caracteristicilor și transformărilor obiectului observant
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
compensator al unui deficit mnestic (sindromul Korsakov). Alteori apare sub forma unor povestiri mai mult sau mai puțin stufoase și cu un anumit grad de verosimilitate. Este important de reținut că imaginația este implicată profund și în tulburările de intensitate psihotică, în special în psihozele delirante cronice. La oligofreni și demenți, imaginația este foarte săracă sau chiar lipsește (în formele grave). 4.1.6. Tulburări ale conștiinței Conștiința reprezintă trăirea dimensiunii specifice și a sensului clipei existențiale, printr-un proces de
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
impenetrabil logicii. 2) Fuga patologică: este un aspect particular al stării crepusculare, este o stare de intensă încărcătură afectivă și anxioasă, bolnavul fuge dezordonat, este incapabil de a evita pericolele. Apare în stările de epilepsie și în cele de intensitate psihotică. 3) Automatismul ambulator: bolnavul este prezent ca un robot, este perfect coordonat motor, evoluând fără a se rupe de mediu. Este o stare episodică și este urmată întotdeauna de amnezie. 4) Somnambulismul: este un echivalent epileptic. Spre deosebire de automatismul ambulator, acesta
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
sunt explicate de doliu (pierderea unei persoane iubite) sau ca urmare a unor pierderi sau supărări dacă simptomele persistă mai mult de 2 luni, sau sunt caracterizate printr-o deteriorare evidentă a funcționării, preocupări morbide de inutilitate, ideație suicidară, simptome psihotice sau retardare psihomotorie. 8.3.2. Evoluția tulburării depresive majore Tulburarea depresivă majoră poate apărea la orice vârstă, dar vârsta medie de debut a bolii este situată în intervalul 20-25 de ani. Totuși, depresia nu poate fi exclusă din anumite
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]