2,436 matches
-
ceva ce mă îngrijorează, e felul în care Sabina vorbește italiana. De vreo două săptămâni, de când l-a zăpăcit pe ventrilocul de Tatulici și ăla i-a propus să se angajeze la Televiziune, telefonul sună zilnic. Invariabil răspunde Gigi Zană, puștiul clanului din dos care merge la școală doar în pauza mare, își ia laptele și cornul, apoi repede acasă, la televizor. Suntem legați la același fir. Gigi bate cu pumnul în ușa blocată de bufetul care desparte viața lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ungaria, na! Vom face din Balaton, lacul ăla sălciu al lor, pescărie, o imensă crăpărie, să terminăm odată cu fițele de acolo: yole, bărci cu pânze, miniyachturi, windsurfing. Aici eram perfect de acord cu el. În ’84, când eram abia un puști, sărisem în cap de pe un ponton. Apa din Balaton era așa mâloasă, că nu mi-am dat seama de adâncimea ei. Am rămas înfipt în nămol, cu picioarele în sus. Nămolul avea gust de marijuana, atât îmi mai aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de gură. Sigur, îl hrănești și îl legeni tu noaptea în brațe, ca să adoarmă. Vezi să nu afle mama nimic. A revenit sâmbătă. Gata, s-a dus! Era băiat. Singurul lucru care îmi vine în minte e că, pe când eram puști, visam să am un băiețel pe care să-l numesc Hanibal și o fetiță, Libelula. Ce tâmpenie! Cum te simți? Ți-au dat drumul așa de repede? Mda, am mai stat o oră după chiuretaj la clinică, apoi am chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
hârjoneala dintre noi? caută s-o înveselească Cezar. — Deci să fim mereu pe pas de război, vrei tu. — Da! Să ne certăm, să ne îmbrățișăm, să ne batem ca doi nebuni. Nu ne mai stă bine, Cezar! Nu mai suntem puștii de ieri. Am mai crescut puțin. Vino aici, o saltă pe genunchii lui ținând-o în brațe. Teofana, ți-ai făcut o carieră frumoasă, ești o fată deosebită, cuminte, talentată, apreciată, oamenii te iubesc. Alaltăieri la concert erai o floare
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
bucată de catifea, acolo, atârnată în mijlocul odăii pentru intimitate și să nu le lovești de oglinzi. Și gravitație, zero. Scutură din cap amintindu-și. ― Nu era un loc pentru amatori, a, nu, nici pomeneală! urmă inginerul râzând. Îmi închipui că puștiul era pus la încercare de coechipieri. După câte mi-a spus fata în chestiune, mai târziu, când își făcea toaleta, treaba începuse bine. După aia începură să se răsucească și stagiarul s-a speriat. Nu mai puteau să se oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de pe ulița promiscuă pe care își târa picioarele. Un adolescent de nici șaptesprezece ani i-a pus un revolver la tâmplă si i-a cerut banii. A fost găsit câteva ore mai târziu, mort, având alături revolverul de pe care nefericitul puști nici nu-și ștersese amprentele. Cadavrul nu avea nici o urmă de rană, iar expertiza medicală a constatat moartea prin atac de cord. De altfel, în revolver, cu care nu se trăsese, nu s-a găsit nici un cartuș. Tânărul a fost
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Nu am văzut-o niciodată decât în purpuriu. Chiar și în casă purta un halat de satin roșu. Avea părul foarte negru și fața mi s-a părut întotdeauna bântuită de-o umbră albăstrie cu urme subțiri de sidef trandafiriu. Puștiul stătea apatic într-un fotoliu vechi, care, prin mărimea sa înflorată, îl făcea să pară și mai subțirel. Era într-adevăr subțire și delicat, cu ochi fermi, atenți și abătuți. Am ieșit o vreme din șanțurile noastre și ne-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de pe o zi pe alta. Când nu avea chef să continue, jucam tenis cu piciorul, spuneam bancuri, vorbeam despre fotbal. El nu prea intra în discuțiile astea, și noi găseam firească atitudinea lui. În scurtă vreme ne dăduserăm seama că puștiul, mai mic decât aproape noi toți, ne depășea cu mult dintr-un punct de vedere la care nici nu ne gândiserăm până atunci. Acasă îi înnebuniserăm pe părinți cu Mendebilul a făcut, Mendebilul a dres... Cu timpul însă, de pe tronul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lanterne îndreptate șovăielnic în toate direcțiile, am văzut că toți băieții se treziseră și se îngrămădeau grăbiți, în liniște, spre ușa dormitorului. "Nu-l treziți, nu-l treziți!", șopteau toți, cu ochii dilatați de spaimă. Vecinul meu de pat, un puști cu trăsături tătărești, îmi spuse că Traian e somnambu. Pentru noi, asta echivala cu "strigoi", sau așa ceva. Am ieșit și eu pe coridor și, la vreo douăzeci de metri în fața noastră, l-am văzut pe băiatul blond și masiv mișcîndu-se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
văzut jucând volei cu fetele sau măcar vorbind cu ele ,ne devenea dușman. Îi băteam și pe cei care voiau să le facă pe plac fetelor și cautau ouă de păsări, ocupații de femeie. Odată l-am prins pe un puști care strângea în pumn un oușor pestriț, mic cât o alună. I l-am luat și am dat cu el de pământ. Coaja a sărit în țăndări și o baltă mică de sânge s-a lățit pe iarbă. Puiul era
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de mine ca să se apere, ca să lase să răsufle jinduirea ei, ca să nu rămână singură, ca s-o țină cineva de mână când era nevoită să privească în față agonia dragostei ei. Cine eram eu ca să fiu prietenul ei? Un puști urât și bizar, care se aflase în pragul schizofreniei, care nu știa nimic în afară de-o brumă de literatură, care nu avea nici un fel de experiență de viață. Mă îmbrăcam cum se nimerea, nu călătorisem niciodată, nu aveam prieteni
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să crezi că, dacă ar putea să scoată dintr-o casă incendiată fie un copil în scutece, fie o pictură de Giorgione, ar scoate fără să șovăie pictura. S-ar putea ca în realitate să nu fie însă decât un puști cam spălăcit și debusolat, care de câteva zile trăiește cu o femeie cu unsprezece ani mai mare decât el. Mă grăbesc, oricum, să-mi fac loc pe sub pielea lui, să alunec prin capilarele lui, să înot în sângele lui, prin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a imagina răul îl hărțuiește în aceeași măsură ca și firea, credulă și influențabilă ? Calomniez, calomniez, îi sfidează el de fiecare dată pe bârfitori, altfel știind prea bine cât de repede se convinge de ce aude : un zâmbet tremurând sfidător, de puști slăbănog, care se teme să nu fie luat în serios, pentru că își știe puterile puține... Este atât de prins de propriile fraze, încât chiar bine cunoscuta bătaie a pendulei îl face să tresară. Ceilalți, care de mult urmăreau pe furiș
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dă ele ! D-apăi și io ! N-am tras obloanele la prăvălie și n-am stins toate luminile, să crează rusnacii că-i casă părăsită ? Da ce crezi, că ei s-a lăsat ? A bătut toată noaptea-n obloane cu patu puștii și striga, ei știe ce striga, pă limba lor ! Ce hărmălaie ! Ce zaveră ! N-am închis un ochi pân-la ziuă, și dimineața m-am închinat la toate icoanele și-am zis bodaproste că am scăpat, și io, și omu meu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
datorie !... Uite, vezi, asta poți să mă tai, că n-am habar... Păi, și ce i-o fi pățit lui pielea p-ormă, asta numai el știe ! Unii zicea că-i împușcă, alții zicea că-i bate cu curelele de la puști... Cu ceasurile, pe vremea rușilor, a rămas de poveste... Nu-l ții minte pe bietul Tănase, cu toate ceasurile atârnate de mâini și de gât, și el : Tiiic !, Taaac !, cu degetul la buze ! Și pe urmă : Greu a fost cu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ozeneuri și În planul de cucerire a lumii cu ajutorul unei perechi de pantaloni de piele... poate că momentan nu funcționează, dar Într-o bună zi, cine știe? Înțelegi cum vine treaba asta cu diferențele dintre oameni? Și ce a răspuns puștiul la clasica Întrebare „Ce vrei să faci tu În viață?“. Își amintește el exact acum cum i s-a pus această Întrebare cînd avea vreo 12 ani, aflîndu-se Într-o vizită, Într-o duminică senină și caldă de aprilie. N-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dau În București cu un inamic invizibil... Știrile sînt contradictorii. Inamicul sînt fie trupe de Securitate care refuză să accepte căderea lui Ceaușescu, fie comandouri de teroriști străini - mercenari cumpărați de dictator. Au arme și muniții speciale, se mai spune, puști cu lunetă și gloanțe vidia care pot străpunge cu ușurință căștile soldaților. De asemenea, aparatură electronică sofisticată cu care creează diversiuni. Se vorbește și despre incidente sîngeroase, o trupă de militari a fost masacrată undeva lîngă Otopeni. Se ducea să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ura muzica așa cum ura Irlanda; dar nici nu putea să se împace cu ideea de a face muzică, așa cum nu se putea împăca nici cu viața sexuală. Prima impresie pe care Tom o făcuse asupra lui Emma era aceea de puști enervant și lipsit de tact. Și cum se explică atunci faptul că-l lăsase pe Tom să-l „achiziționeze“? Tom ținea, în chip indiscret, să facă mare caz de prietenia lui cu cineva pe care și-l considera superior și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deasupra slipului. Nestor simți pe cineva trecând prin spatele său și, întorcându-se, zări un mic vagabond de vreo treisprezece ani, tipul acela de orășean versat care se simte la fel de în largul lui oriunde, la periferie ca și în centru. Puștiul trecea într-adevăr la câțiva pași distanță, având aerul că nu are de dat socoteală nimănui, indiferent că se vedea observat sau nu, nici măcar pentru rânjetul obraznic cu care îl fixa pe Nestor în timp ce se îndepărta cu pas leneș, nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
frumusețea lor în sine. În schimb, să le aprecieze drept ceea ce erau, adică mostre din materiale bune pentru convins clienții să le cumpere, asta da, era punctul lui tare. Dăruindu-mi însă mie pliantul, ce și-o fi zis unchiu-meu? Puștiul o să fie încântat toată casa o să fie încântată și lui taică-său n-o să-i mai vină să tot aducă vorba de ceasul de argint încredințat spre vânzare. Bine, hai să nu mai cârcotesc. Realitatea e că pliantul cu mostre
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spun asta, ci toată lumea, și de la care tot timpul o să cer sfaturi și știu sigur că niciodată nu mi le vei da greșite. Acum am crescut amândoi și tu la rândul tău ai copii, dar pentru mine rămâi tot puștiul acela blond, slăbuț, cu multe coșuri pe față, de care mă țineam scai în fiecare zi și cu care mă certam atât de des, încât orele păreau zile, dar cu care nu am stat certată niciodată. Tu ești cel care
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
de Aviație de la Ungureni. Parcă-l văd pe tânărul locotenent aviator Rusescu Radu cum a venit să închirieze islazul comunei pentru aerodrom. Aveau avioane, aveau și coruri ostășești pe două voci. Și iată că locotenentul se îndreaptă spre mine: Hai puștiule, nu vrei să zburăm? Sigur că voiam dar spre deosebire de preot care fusese ajutat de prezența evangheliei, eu nu aveam nimic care să-mi fie de bună menire. Ba da. Aveam uimirea cunoașterii lumii.Și am zburat. Din Brandemburgul ușor ca
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
cu sau fără voia lui se întâlneau mai tot timpul. Iată o întâlnire: apare Conu Iancu la capătul Bulevardului, în dreptul librăriei Ghertovici. Mișa, Vasile Munteanu și eu îi ieșeam ca din întâmplare chiar în față. Să trăiești, coane Iancule! Noroc puștilor. Ce-i cu voi ? (Conu Iancu era cam la 75 de ani iar între noi nici unul nu ajunsese la treizeci). Uite, ne plimbăm și noi, răspundea Vasile, ca reprezentant mai vârstnic și pe deasupra și romancier. Dar matale, coane Iancule, când
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
se înserează și în noaptea aceasta „Se naște Pruncul Sfânt!” E seara de Crăciun! Lângă o vitrină în care tronează un brad mare, bogat împodobit, s-au oprit trei copilași sărmani, un băiețel și două fetițe. Sunt frați. Băiețelul, un puști de vreo 10 ani, cu ochii mari, albaștri, cu haina peticită și pantalonii cârpiți, își ține mâinile înfipte cu nădejde în buzunare, vrând să pară nepăsător atât la frigul ce-i îngheață trupușorul lui firav, cât și în fața minunățiilor ce
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
doamna aceea bogată cumpără păpușile „voastre”. Într-adevăr, vânzătoarea scotea din vitrină cele două păpuși preferate și i le înmână unei distinse doamne. Ce jale în inimioarele bietelor fetițe! Dar iată, că doamna cumpără și trenulețul care-l fascinase pe puști. Acesta își stăpâni cu greu un suspin, dar, deși „bărbat”, nu-și putu opri lacrimile care începură a-i șiroi pe obraji. Da, nu avea bani să-l cumpere, dar era fericit să-l știe acolo în vitrină, să-l
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]