1,541 matches
-
sare, oftă și zise în cele din urmă, mulțumit: - Și, zi, ați fost la Tulcea? - Da, dom* șef! Nu-i așa, Paraschive? - Așa e. Presarul rămase cu un coltuc de pâine în mână și își curăță briceagul de miezul lui pufos și alb. Îl vîrî apoi în buzunarul pantalonilor. Luă un chibrit, O ciupi cu dinții la un cap, îl ascuți și se scobi în măsele. Mestecă resturile gânditor. Se mai uită pe geam, sugîndu-și limba, să mai adune sucurile rămase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
toată povestea idiotului care scrie catalogul. Pentru Dumnezeu, nu! Janey păli, în ciuda pudrei de pe față. Avea o față drăguță foc, rotunjoară, de secol optsprezece, cu obraji bucălați și brize în formă de arc al lui Cupidon. Avea părul blond și pufos și pielea asemenea catifelei albe și scumpe purtate până devine puful cel mai moale. Întotdeauna mi-o imaginam într-un portret în ramă aurită, lungită pe un șezlong, făcându-și vânt cu evantaiul, îmbrăcată în mătase albastră și mâncând brioșe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cunoscute, oameni care lucrau la ziar și mă așteptam cumva să dau peste el. Dar când m-am întors, m-am trezit față în față cu Janey, care era pe jumătate cât el și cu siguranță puțin mai rotunjoară, micuță, pufoasă și drăguță, zâmbindu-mi. Ce cauți aici? zise ea, surprinsă, lucru care nu mă flata. — De ce, nu-s destul de trendy? Sau nu-s pe val? Am îmbrățișat-o cum am putut având în vedere că amândouă aveam în brațe boluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
sunetele ascuțite și vesele ale fluieratului care făcea parte din primul meu costumaș de marinar, copilăria mă cheamă Înapoi În acel trecut Îndepărtat, ca să dau din nou mâna cu fermecătorul meu dascăl. Vasili Martinovici Jernosekov avea o barbă castanie și pufoasă, un cap chel, ochi albaștri ca de porțelan, unul având pe pleoapă o excrescență fascinantă. În prima zi când a venit, a adus o cutie plină cu niște cuburi extrem de atrăgătoare care aveau pictată câte o literă diferită pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
deschis precum c, ci o combinație ciudată de azuriu cu sidef. Nuanțele apropiate nu se contopesc și diftongii nu au culorile lor distincte, decât atunci când sunt reprezentați printr-un singur caracter Într-o altă limbă (astfel litera rusească gri și pufoasă, cu trei tulpini, reprezentând sunetul sh, o literă la fel de veche ca apele năvalnice ale Nilului, influențează reprezentarea ei În engleză). Mă grăbesc să Închei lista până nu sunt Întrerupt. În grupul verde, sunt: f, cel ca frunza de arin, p
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
obligase să ne punem pe noi lucruri pe care nu le purtam niciodată, nici În zilele cele mai geroase - niște jambiere și capișoane oribile care ne stânjeneau mișcările. Ne-a oprit când l-am incitat pe Serghei să exploreze mormanele pufoase și netede de zăpadă care vara erau ronduri cu flori. Nu ne-a lăsat să umblăm pe sub sistemul de țurțuri uriași ca tuburile unei orgi, agățați de streașini și strălucind magnific În lumina soarelui palid. Și a respins, considerând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu numele lui un orb dintr-un roman. Voi evoca de asemenea fluturii din familia Sfinx, turboreactoarele copilăriei mele! Culorile mureau Încet În serile de iunie. Pâlcurile de lilieci Înfloriți, În fața cărora stăteam cu plasa În mână, Își etalau ciorchinii pufoși și cenușii În lumina crepusculară - stafia purpuriului. O lună umedă abia răsărită atârna deasupra aburului unei poieni din apropiere. În multe grădini am stat așa, În anii ce au urmat - În Atena, În Antibes, În Atlanta - dar niciodată n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
m-a dus la Văcărești. Ieșiserăm dimineața împreună în oraș. Erau primele ninsori. Nu aveam chef de mers la serviciu. Nici ea nu avea chef de ceva anume. Rătăceam înlănțuiți în susul Bulevardului, lăsându-ne troieniți de acei fulgi mari, deși, pufoși, de început de zăpezi. Mergeam bucurându-ne, fără o bucurie anume. Clipe din răgazul iubirii, când descoperi, iar și iar, din simplă fulguire, din beția unui aer troienit, din nepăsarea fulgilor învârtejiți, că Lumea se naște în fiecare clipă, uimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de atent, evitând, pe cât posibil, să îl îndoi sau să marchez suprafața. Aveam la îndemână și celelalte instrumente: mi-am băgat mâna în buzunar după bucățile rupte din lama de ras și după cercel, care era murdar și un pic pufos din pricina călătoriei din ultimele zile în haina mea uzată, dar încă lesne de identificat ca fiind al ei. Cu degetul mijlociu mi-am cufundat cu atenție prada în borcan, iar cercelul ieftin sclipi o clipă pe suprafață înainte să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
străduit totdeauna să înțeleg femeile pentru care oglinda nu înseamnă nimic altceva decât strada sau o vizită. Trebuie să-ți facă plăcere să te privești. Sorbi din ceașcă, o umplu din nou cu frișcă, apoi ciuguli o stafidă din miezul pufos. ― N-ai idee, Mirciulică, pe cine am cunoscut astăzi! Nu, oricât te-ai strădui, asta n-ai s-o reușești. Închipuiește-ți, chiar pe mister Stanley căruia i-am scris de-atîtea ori. Dacă nu mă înșel, ultima scrisoare se referea la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Eu și Hunter am mers până la ei să stăm puțin de vorbă. Are loc o reînviere a modei cizmelor de cosmonaut care se purtau În anii ’80, spunea Camille, care era Încălțată cu o pereche de cizme imense, albe și pufoase. Arătau ca niște imense prăjituri, din acelea făcute cu gelatină și sirop de porumb, care se tăvălesc În mult zahăr pudră. —Deja le-a cam trecut moda, mami, spuse Eugenie, uitându-se la mama ei cum s-ar uita cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
cum se numește? Dar înainte să apuce domnul avocat să răspundă, intră doamna casei, mică și bien en chair, încruntată, mânioasă chiar, cu obrajii roșii. Când văzu un străin, supărarea păru că se topește, îi întinse lui Costache o mână pufoasă, cu gropițe, acesta o duse la buze fără s-o atingă, apoi doamna ceru slujnicei două cafele. Dar domnul avocat pesemne că îi suporta greu prezența, fiindcă după două minute de conversație despre negustorii ambulanți, acum, în decembrie, după ce o
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și încruntat. Abia când a văzut-o, și-a dat seama cine e doamna avocat Movileanu: cuconița plină de nuri și migrene din strada Teilor, cea pe care o-nșela bărbatul. Ea îi întinse ca și prima dată o mână pufoasă, cu gropițe, dar Costache se făcu că nu observă și se scuză fără convingere că trebuie s-o primească astfel, fiindcă n aștepta pe nimeni, nu se simte tocmai bine - un guturai. Doamna arăta foarte bine, era aranjată, pudrată exact
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
gingaș al unei privighetori... Pe cer, sus de tot, pluteau norii ca niște grămezi de puf alb. Anuca stătea culcată în iarbă; îi plăcea să privească cerul, nourii și se lăsa să plutească, și ea pe întinsul tăcerii odată cu nourașii pufoși și albi ca laptele. Visa și ea...visa în felul ei... Doar aici, pe lizieră, la marginea pădurii, se simțea în largul ei. Și la mătușa Domnica, mamă cu inimă bună, care a crescut-o până aproape de cinci ani, laolaltă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe un frate mai mic și drag: "Băi Sonată Nr. 3 în Re Minor, nu-ți este teamă c-o să-ți cadă din întâmplare vreo rață sălbatică în cap, ca să nu mai vorbim despre vreo cărămidă sau ceva asemănător de pufos? Nu cumva mă confunzi cu guristul de muzică?..." Mi-a făcut apoi onoarea să mă salute, așa cum cred că nu mai salutase pe niciun elev. Mi-a strâns mâna, în fața frontului clasei, cu o prietenie atât de profundă, încât, sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o să povestesc măcar cîte ceva pentru că dacă m-am îndrăgostit de ea înseamnă că deja îmi aparține, adică e personajul meu acum... Ne-am întîlnit în miezul iernii, într-un peisaj hibernal, alb complet, de la ramurile copacilor pînă la asfaltul pufos de-acum al carpetelor ce se numesc trotuare. Un peisaj de-a dreptul de poveste, mirific, uluitor de mirific... Nici prea ger, nici prea fleoșcăială, încît zăpada se înființase pe fiecare fir de sîrmă, fiecare creangă, oricît de subțire și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de-a dreptul de poveste, mirific, uluitor de mirific... Nici prea ger, nici prea fleoșcăială, încît zăpada se înființase pe fiecare fir de sîrmă, fiecare creangă, oricît de subțire și pretutideni unde exista ceva, pentru a acoperi totul cu alb pufos, încărcat de liniște estompată. Un peisaj cu adevărat mirific. Parcă am fi fost cu totul în altă lume. Sau poate că așa și eram. Atîta zăpadă părea să ne fi transformat în alte creaturi din alte vremuri și dimensiuni, devenisem
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
mirific. Parcă am fi fost cu totul în altă lume. Sau poate că așa și eram. Atîta zăpadă părea să ne fi transformat în alte creaturi din alte vremuri și dimensiuni, devenisem fantastici prin simpla prezență în acea ninsoare. Fulgi pufoși se topeau pe bărbie și pe nas, în aburii calzi ai răsuflării. Ei i se așezaseră în păr, mie pe umeri... eram oameni de zăpadă, oamenii zăpezii într-un tărîm cu spiriduși și crăiese înaripate și ghidușe... De fapt, prima
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
o carte care mi s-a părut una din acele cărți care pot aduce ceva în plus percepției noastre asupra lumii înconjurătoare. De aceea poate priveam meditativ-observativdetașat pe fereastră la peisajul nopții cu pomii ca niște umbre îmbrăcate în halate pufoase iluminate de stîlpii electrici ai străzii în nuanțe aurii, totul într-o tăcere adîncă sub pătura pufoasă a zăpezii și ceva din depărtarea și distanțele nopții mi-a adus un fel de melancolie ce venea de fapt din interior, ca
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
percepției noastre asupra lumii înconjurătoare. De aceea poate priveam meditativ-observativdetașat pe fereastră la peisajul nopții cu pomii ca niște umbre îmbrăcate în halate pufoase iluminate de stîlpii electrici ai străzii în nuanțe aurii, totul într-o tăcere adîncă sub pătura pufoasă a zăpezii și ceva din depărtarea și distanțele nopții mi-a adus un fel de melancolie ce venea de fapt din interior, ca un fel de durere în surdină ce devenea din ce în ce mai acută. Și m-am gîndit că distanța și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
preferabilă. Credemă pe cuvînt! De ce-ți plac ție rațele? am întrebat-o după ce am constatat că ne plăceau la amîndoi animalele, dar ei rațele în mod anume. Nu știu, așa..., s-a justificat ea parcă oarecum copilărește. Pentru că sînt pufoase și merg legănat... Am o colecție întreagă de rațe de toate felurile pe dulap... Dacă ea e mac mac, m-am gîndit eu, atunci eu ar trebui să fiu un fel de ham ham sau ceva similar... deși, ca să-i
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
În acest lucru am încredere... că dacă eu nu pot spune cu certitudine ceva despre viitor, certitudinea există totuși, oricum. Într-un fel, este. * Ce-ți e și cu sentimentele astea... acum le ai, acum se dispersează ca aripi albe pufoase ce-și găsesc libertatea înspre cerul senin... sau adeseori, asemenea unor sori încinși care se răcesc într-un mediu polar rarefiat, diminuîndu-și căldura... Adeseori, cînd o privesc, o privesc minute în șir, de parcă nu m-aș sătura de prezența ei
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
există, e miraculos... și atît de frumos e cerul colorat de soare, mereu astfel... * Ai văzut razele de lumină cum apar pe după norii de diverse forme și nuanțe, parcă în acel moment în care se amestecă toate culorile și vaporii pufoși ce prind contur în înaltul cerului, ceva este relativ, ceva devine incert sau se apropie de certitudinea acelui simț aparte că există mereu mai mult decît aparența, mai mult decît se vede... și lumina parcă are altă intensitate, altă semnificație
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Einstein, într-un fel de chică bezmetică. Un pix înfipt între dinți, două pitite în spatele urechilor și mai multe încâlcite și înnodate și ițindu-se din coama lui rebelă îi făceau capul să semene cu un cactus dintr-aceia suspect de pufoși. Urme de pix albastru, negru, roșu și verde îi acopereau dosul palmelor, îi șerpuiau în jurul încheieturilor și antebrațelor, și urcau spre mânecile sumese, care nici ele nu fuseseră cruțate pe de-a întregul. Bucăți șifonate de hârtie și pagini strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se întamplă sus, în nori ? — Voi ajunge și la partea aceea ! Mai întâi să îți povestesc ce se întâmplă cu mine după ce dispar ! Mă voi evapora și voi pluti o perioadă în aer, după care voi ajunge în norii cei pufoși și albi care vor fi luați de vânt. Cu cât vin mai multe picături, cu atât norii se îngreunează și devin tot mai închiși la culoare. Mai apoi , noi, stropii de ploaie, cădem unul câte unul pe pământ, în mări
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]