1,831 matches
-
pat, și piatra i se întindea masă, și piatra îi încălzea inima. Oglinda, este cea mai încăpătoare patrie. Poți sări șotronul înainte și înapoi în oglindă; poți să faci copii, poți să-i îngropi înainte de a crește mari, poți împleti pulovere, poți despleti pulovere, poți întoarce pe față firele țesute pe dos. Oglinda este cea mai performantă bandă animată: viața este o infinitate de instantanee oglinda pune fotografiile în mișcare; oglinda atât de bine accelerează curgerea, încât îmbătrânirea se întâmplă între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
i se întindea masă, și piatra îi încălzea inima. Oglinda, este cea mai încăpătoare patrie. Poți sări șotronul înainte și înapoi în oglindă; poți să faci copii, poți să-i îngropi înainte de a crește mari, poți împleti pulovere, poți despleti pulovere, poți întoarce pe față firele țesute pe dos. Oglinda este cea mai performantă bandă animată: viața este o infinitate de instantanee oglinda pune fotografiile în mișcare; oglinda atât de bine accelerează curgerea, încât îmbătrânirea se întâmplă între două blitzuri; în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
alte grădini mai mici sechestrau intenții. Libertățile se distribuiau pe rețetă, cei nemulțumiți strigau lozinci în perfuzia de 0.500, fericiții desenau pe asfalt cuiburi de păsări, apoi exersau zborul. "Gratiile sunt pentru îngeri", spunea poetul. Gratiile pot fi împletite pulover, gratiile pot suprapune absențe în colivii, gratiile despart ziua de noapte fără intervenția soarelui sau a lunii. Lanțuri, lacăte, zăvoare, ziduri, betoane, sârmă, siringi, praf de pușcă rețele de drumuri suprapuse, îngerii circulau într-un singur sens; Dumnezeu, câte puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
intențiile." Promisiunea lozului în plic, trei colți și o limbă despicată. 45. Pe hol, un singur felinar stropit cu var și excremente de muște. În jurul luminii, fluturii prinși într-un dans tribal invocau ploaie. Zborul deșira flacăra ca pe un pulover putred, geometria intențiilor intersecta obsesiile licuricilor. Mirosul de gaz lampant tămâia înserarea până dincolo de fereastră. La demisol, medicul de gardă, euharistic, împărțea vise necoapte, pilulele de diazepam înmugureau iluzii în luna octombrie. În bucătărie, cazanele sunau a clopote desfundate. Gratiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
două (cel inspirat în cimitire nu-ți aparține). De la o vreme, trâmbiță moartea în vene. Tu le desfaci cu o lamă să audă prostimea glasul sângelui, dar prostimea râde de tine ca de un clovn ce se destramă precum un pulover putred, ca de un gramofon cu discul zgâriat. Râde prostimea cu guri de morminte căscate, în timp ce tu, tristul aleilor, îți asumi rușinea frunzei de brusture crescută lângă statuia poetului și atât. Destinul, o lașitate asumată. Când vrei să renunți, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pagini despre o cale ferată crescută în podul palmei și despre un tramvai ce alerga de-a curmezișul destinului. Ultimul rând s-a desprins de pe hârtie, după el a mai tras unul și apoi altul, spovedania se deșira ca un pulover putred, ca o zăpadă dintr-o aripă de înger, ca un tren ieșit din depou. Au lunecat rândurile pe masă, pe pervazul ferestrei, peste cerdac. Dumnezeu schimba macazul. 53. Mămuța Lențuca, bunică-sa, sfânta satului, a murit într-o dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nedespărțită. Amin! Dumnezeu să te ierte! În curtea mânăstirii era liniște, sub un plop bătrân, părintele arhimandrit Ioan, pe o lespede de piatră, cu o cruce în mână. Dumnezeul om asculta mărturisirea omului. Sub epitrahil, Petru se destrăma precum un pulover împletit de mămuța Lențuca. Avea 87 de ani, nu vedea, nu auzea, vorbea șoptit, buzele inventau un alfabet al semnelor tot mai șterse, purta lentile 6-, doi ochi pe față, doi pe dos, andreaua înțepa degetele, pe genunchi se șiroia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu bani erau pești grași. Dacă le luai urma, eheeeeei, bine ar fi fost... ăsta nu valorează nici o para chioară. La intrare în pronaos, scările, șerpi încolătăciți sub lună plină, ascundeau între solzi tăciuni aprinși. Bătea vântul; treptele, precum un pulover putred, se destrămau fum către cer. În biserică, lângă ziduri, stranele, îngenunchiate în cenușă, își justificau reciproc handicapurile; herniile nopții strângeau cingători în jurul inimii; catapeteasma, o tușă neagră desenată peste mozaicul făcut țăndări; Ușile Împărătești nu au lăsat nici măcar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
protejează, desigur, dar o și apasă, crede-mă. Știu că nu faci nimic ilegal, te întâlnești cu prietenii în fața școlii închise. Vă opriți să vorbiți în întuneric, în frig, sub inscripțiile de pe pereți, sub acel mare graffiti, trăgându-vă mânecile puloverelor peste mâini. Te-am lăsat întotdeauna în pace, am încredere în tine, am încredere și în greșelile tale. Te cunosc așa cum ești acasă și în puținele momente pe care le petrecem împreună, dar nu știu cum ești cu ceilalți. Știu că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ești niciodată somnoroasă, ești întotdeauna atât de trează dimineața. Controlezi tot ce mișcă în jur. Vorbim puțin, eu îți privesc vârful degetelor ieșind afară din mânecile prea lungi, pe care ți le tragi tot timpul în jos. Te îmbraci cu puloverele acelea ciudate, scurte în talie, dar cu mânecile foarte lungi. Dar nu ți-e frig la burtă, Angela? Nu, ți-e frig la mâini, nu este trendy să-ți fie frig la burtă. Te acoperi bine cu jacheta, dar dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fiordurile care se îndepărtau în spatele nostru, nu erau turiști, ci doar o mulțime de localnici, oameni simpli, pescari sau vânzători de pește. În atmosfera albă și vântoasă nu se întrevedea decât dezordinea mării. Schimbarea de culori, de climă, cele două pulovere cu care eram îmbrăcat, mirosul de pește în saramură care se ridica din cală îmi dădeau curajul să mă simt un om diferit, cum deseori se întâmplă în vacanță. Eram fericit să fiu singur, fericit că vremea urâtă o împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu o pelerină din mușama sui cu greutate pe punte iar, când trecu pe lângă mine, strigă ceva de neînțeles și, arătând spre ușă, îmi dădu de înțeles că era mai bine să mă întorc înăuntru. Apa îmi curgea pe gulerul puloverului. Am zâmbit. — It’s okay, am strigat. A zâmbit și el. Era tânăr, dar avea pielea feței însemnată de meseria aceea de vânt și mirosea a alcool. Ridică brațele spre cer. — God! God! și se îndreptă spre proră. O pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în privire. Dar de ce, îmi vine să mă întreb, o creatură atât de mică acceptă fără încetare provocările pe care natura i le impune, în timp ce noi dăm înapoi în fața celui mai mic val al mării, noi cu pantofii noștri, cu puloverele noastre, de ce suntem atât de lipsiți de curaj? Cred că, în timpul vacanței aceleia, mama ta a simțit ceva, privindu-mă cum înaintam absent la câțiva pași de ea, pe cărările stâncilor ce cădeau pieziș deasupra mării. Dar nu spuse nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cealaltă parte a sălii de operații. În casa de la mare mama ta începe să-și strângă lucrurile, vara e pe sfârșite. Stau în grădină, mă uit la Carul Mare și la Carul Mic, la Steaua Polară. Vine lângă mine, are un pulover pe umeri și un pahar în mână. Vrei să bei ceva? Dau din cap. — Ce ai? zice. — Nimic. — Ești sigur? Va veni toamna, marea va deveni gri, nisipul murdar, vântul îl va zbura, casa va fi deja închisă. Elsa simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
asta obișnuitele teancuri de cărți și ziare, ci o sticlă de vin frantțuzesc, o lumânare albastră și paharele cu picior. Mama ta a apărut în ușa de la bucătărie. — Ciao, iubitule. — Ciao. Îmi zâmbește, este machiată, coafată și îmbrăcată cu un pulover de culoarea fildeșului, cu mâneci scurte, pantaloni negri și un șorț de bucătărie. Vărs vinul în pahare și merg la ea în bucătărie, e lângă aragaz, mestecă cu o lingură mare într-o cratiță. — Cum a fost călătoria? — Plictisitoare. Noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
putea să se gândească mai devreme. Acum este târziu, aceste atenții neașteptate mă stânjenesc, mă deranjează. Nu e de ajuns un vin franțuzesc și o lumânare să ne facă să ne întoarcem înapoi. Sau are o surpriză pentru mine sub puloverul de cașmir de culoarea fildeșului? Poate că vrea să mă lase ea. Își ține paharul lipt de obraz, vinul se clatină ușor în transparența sticlei, îi colorează nasul și o parte din ochi. Ridic șervetul. Dedesubt se află o vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
subsol la etajul IV, fiece ușă pe care o deschizi e greșită, te retragi zăpăcit, ți se pare că te-ai pierdut în cartea cu paginile albe și nu mai reușești să ieși de acolo. Un tinerel deșelat, cu un pulover lung pe el, vine spre tine. De cum te vede, te-mpunge cu arătătorul și spune: — O aștepți pe Ludmila? — De unde știți? Am ghicit. Mie mi-e de-ajuns să arunc o privire. — Te-a trimis Ludmila? — Nu, dar eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
predispus să răcesc la cap; de aceea, înainte de a ieși, mi-am tras o căciulă de lână peste urechi, o beretă de lână peste ea, o pălărie de fetru deasupra. Înfofolit, cu un fular în jurul gâtului și altul în jurul șalelor, puloverul de lână, scurta de blană și haina de piele, cizmele căptușite, mă simțeam mai apărat. Noaptea, cum am constatat imediat, era blândă și senină. Dar tot nu puteam să înțeleg de ce domnul Kauderer trebuise să-mi fixeze o întâlnire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și mai greu de transportat, iar capul ieșea mai mult ca înainte. Când voi reuși să scap cu-adevărat de tine, Jojo? îi spuneam și, de câte ori îl răsuceam, părul fixat cu briantină, nodul cravatei ieșind din sac ca dintr-un pulover, un pulover de pe vremea când el era în pas cu moda. Poate Jojo ajunsese la moda acelor ani cu întârziere, când nu mai era la modă nicăieri; dar invidiind în tinerețe indivizii îmbrăcați și pieptănați așa, de la briantină la pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
greu de transportat, iar capul ieșea mai mult ca înainte. Când voi reuși să scap cu-adevărat de tine, Jojo? îi spuneam și, de câte ori îl răsuceam, părul fixat cu briantină, nodul cravatei ieșind din sac ca dintr-un pulover, un pulover de pe vremea când el era în pas cu moda. Poate Jojo ajunsese la moda acelor ani cu întârziere, când nu mai era la modă nicăieri; dar invidiind în tinerețe indivizii îmbrăcați și pieptănați așa, de la briantină la pantofii de lac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
uită la el cum se așează. Era mai tânăr decât crezuse ea la început, poate chiar avea sub treizeci de ani. La o evaluare fulger — perfecționată de-a lungul atâtor ani încât acum devenise aproape instinctivă — constată numai lucruri bune. Pulover din bumbac cu croială migăloasă, dar casual, peste o cămașă albă. Jeanșii de calitate erau din fericire fără tăieturi, decolorări excesive, înscrisuri, ținte, broderii sau buzunare cu clape. Mocasinii de culoare maro, simpli, dar eleganți. Înălțime obișnuită, potrivit de suplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mai distins. La fel și ridurile adânci de pe frunte, din jurul gurii și al ochilor — îți dădeau impresia de înțelepciune și experiență de viață, nicidecum că ar fi o problemă ce trebuie rezolvată la chirurgul estetician cu prima ocazie. Până și puloverul de pe el — o jachetă bleumarin veche de treizeci de ani, cu petece din piele la coate și nasturi din lemn — părea cumva mai inteligent decât puloverele pe care le poartă majoritatea bărbaților în ziua de azi. Stătea în prag, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fi o problemă ce trebuie rezolvată la chirurgul estetician cu prima ocazie. Până și puloverul de pe el — o jachetă bleumarin veche de treizeci de ani, cu petece din piele la coate și nasturi din lemn — părea cumva mai inteligent decât puloverele pe care le poartă majoritatea bărbaților în ziua de azi. Stătea în prag, lângă pian, și se uita la ea într-un fel care întotdeauna îi dădea impresia că e analizată, de parcă se gândea dacă îi place sau nu noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
numa’ sub centură, ați apelat la paranormali, la paranormale și la tot felul de parascovenii. Ați lovit În Geoană, am Înțeles. Da’ să lovești În noi nu se poate, suntem prieteni de-o viață. Observ că ai venit și cu pulover mov, v-ați Îmbrăcat cu toții conform ordinelor primite. Urât din partea ta! Pentru prima oară după multă vreme, Sandu Șpriț rămâne fără replică. Nici măcar un citat din filozofi celebri nu mai poate să dea. Așteaptă până i se aduce sticla cu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
vin în minte: 2. Filfizonii Principalul motiv pentru care aș evita un indicator maro e acela că nu-l poți avea fără aristocratul care-l deține, cunoscut în Anglia sub numele de alint „filfizon“. Filfizonii își numesc palatele „cocioabe“, poartă pulovere cârpite de doicile octogenare pe care le iubesc mai mult decât pe oricare altă femeie din viața lor și, când se referă la sex, îi spun „tăvăleală“ à la Austin Powers. Surprinzător, o groază de englezoaice acceptă filfizonii în schimbul Casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]