4,114 matches
-
timp după ce ne-au transmis prin stație cei de la Centru să-i contactăm în cazul în care ne simțim rău, a început să mă ia. În jur totul era întunecat. «Este aprinsă lumina?» A început să-mi curgă nasul, ritmul pulsului mi s-a accelerat. Deși nu eram răcit mă simțeam de parcă aș fi fost. I-am anunțat pe cei de la Centru: Se întâmplă ceva ciudat cu mine. Acestea sunt simptomele.» Mi-au spus că e destul de grav și că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
epuizați. Apoi cădeau la pământ. Nu înțeleageam care era cauza. Alții stăteau în fund pe jos și, dintr-odată, cădeau la pământ. Foarte ciudat! În spatele clădirii de lângă metrou zăcea un bătrân, chiar foarte bătrân, care nu respira și nu avea puls. Stătea acolo nemișcat. L-am întrebat pe cel de lângă mine: «A chemat cineva amulanța?» Mi-a răspuns afirmativ, dar se pare că nu venise nici una. Altcineva a spus: «Nu o să reușim. Dacă așteptăm ambulanța o să murim.» Am decis că trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
citit poeți români buni și traduceri excelente apărute în acei ani. Nu știu cum e cu modelele, nu am avut unele anume, acele întâlniri memorabile au avut loc pe nesimțite, ca un infarct pe picioare și infarctul e poezia care-ți accelerează pulsul până la viteza sunetului în auz. Am iubit scriitorii care mi-au dat sentimentul că literatura lor e una pe viață și pe moarte, acei furioși din naștere, pentru care lumea e inacceptabilă așa cum e făcută de arhitecții destructurării, iar dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
însăși trăită la un mod paroxist. Aici nu poți avea modele. Modelul existențial Baudelaire înseamnă sinucidere. Modelul Eminescu, cine l-ar putea urma? Nici seninul Goethe nu e ușor de imitat. Prin urmare, în poezie trebuie să-ți urmezi propriul puls existențial. Sigur, poți avea o admirație nemăsurată față de anumiți scriitori. Asta e altceva. Aici nu încap prea multe discuții. Probabil ai vrut să mă întrebi ce scriitori mi-au influențat creația. Nu-i așa? Dacă mi-a fost rușine când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
personalului. Măsurarea gradului de satisfacție față de locul de muncă, a motivării și implicării lor a devenit o necesitate în condițiile fluctuației ridicate a per-sonalului. "Din păcate, în general, numai companiile multinaționale folosesc instrumente specializate pentru a măsura sau a lua pulsul climatului social, al stării de motivare și al gradului de implicare al angajaților lor", spune Mădălina Popescu, director general al Pluri Consultants România. Pentru a măsura gradul de motivare și de implicare al oamenilor, Xerox derulează în fiecare an un
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
supremă poruncește pământului în aceste zile de primăvară să scotă la iveală tot ce-i mort și adormit în sânul său; să-l îmbrace cu o nouă frumusețe și splendoare și să pună-n fiecare fir de iarbă și insectă pulsul vital al energiei divine. Omul, scânteie din Cugetarea supremă, a fost de la însăși crearea sa chinuit de enigma morții, care într-o clipă îi curmă toate năzuințele spre mai bine și pune barieră tuturor aspirațiunilor sale. După o-ndelungată intuiție
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
articula împotriva vântului tot mai intens cu cât urcam spre probabila ambasadă: să nu fac un infarct, cu Obs-ul la rever, aici, în pustia locului; m-am oprit, mi-am pus valiza între genunchi și am încercat să-mi iau pulsul. De când mă născusem, era prima oară când făptuiam o asemenea mișcare, i-am prins bătaia, dar îmi era cu neputință să o număr; îmi venea în minte, ca un bufon într-o tragedie, acel vesel 33 - „spune ca la doctor
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
limba rusă. M-am lăsat dus de un instinct care lucra distinct în tremurul inimii și al picioarelor; Moscova era bine luminată. M-am gândit - să zic așa - să mă opresc la o vitrină și să-mi iau din nou pulsul, cum făcusem pe drumul către rumânskoe pasoltsvo, când îmi ținuse noroc, am fixat una, încărcată de blănuri fosforescente, dar în fața ei, la un pas de mine, stătea un om fără brațe ținând de subsuori câte o fotografie a cosmonautului Titov
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de la mine; m-am rugat: „Privește-mă!”. După aceea, m-am răzgândit: „Nu mă privi! Dacă nu mă privești, ajung la hotel!”. El mă auzi, desigur, altfel nu se explică de ce, până la hotel, nu numai că nu mi-am luat pulsul, dar m-am simțit cuprins, pas cu pas, de un curaj nebănuit, ceva de genul: „Ai început să te rogi!? De când n-ai mai pus tefilimii? Mai știi unde sunt? I-ai aruncat? I-a luat mama cu ea la
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
valiză? Te dai evreu și nu ești... Te dai cardiac, vrei să te sinucizi... ce ai tu cu sinuciderile? Mai bine te-ai întreba dacă ai talent. N-ai! Sau cât ai avut la pian... La ce să-ți iei pulsul? Nici evreu, nici ateu, nici cardiac, nici canceros, Dostoievski te-ar scuipa din gură. Ce-ar fi să cazi, aici, la Moscova, în genunchi și să urli... Sofia, Sofia Marmeladova!? Marmeladă. Dacă nu cazi în genunchi, acum, aici, nici nu
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cuvinte, acelea din pat, aceea al cărei soț lucra la cenzură, milaia maia..., daragaia. „Mâine mergi la spețpoliclinica” - îmi porunci, la hotel, Vali, ștergându-mă pe față cu un prosop, și l-am întrebat ce-i aia... Apoi îmi luă pulsul și am așteptat verdictul, privindu-i peste umărul lui pe ceilalți doi care stăteau în picioare, criticul făcându-mi semn cu arătătorul și ducându-l după aceea la fruntea sa, ciocănind-o vesel; i-am transmis calm, din ochi: „înțeleg
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
picioare, criticul făcându-mi semn cu arătătorul și ducându-l după aceea la fruntea sa, ciocănind-o vesel; i-am transmis calm, din ochi: „înțeleg - sunt nebun!”. Vali - fără să se ridice de pe marginea patului meu - îmi zise calm că pulsul e bunicel, dar ce am căutat la Sala Congreselor...? „Ai fost singurul din toate delegațiile care s-a dus acolo... nici măcar mongolii... liftiera te-a adus mai mult mort decât viu.” I-am răspuns coerent că dacă ajungeam la Iasnaia
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
plămânii, blocând picioarele și respirația, inima era o tumoare - și în fața acestui diagnostic nu am găsit ceva mai bun de făcut decât să mă așez pe scările unei clădiri pierdute în ceață, ca să-mi trag sufletul și să-mi iau pulsul, să număr cât de cât bătăile tumorii cardiace; am încercat, dar nu mai aveam cifre în minte, nu mai știam să număr și am început în sfârșit să țip - „La Moscova! La Moscova! La Moscova!” - deși a doua zi Vali
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ca după trei-patru electroșocuri. Nu aveam de ce să fiu liniștit - m-am uitat la unghiile mele tot albe, tot albe, ca în melodia aceea „tot mort? tot mort?” cu care se încheia un banc bucureștean; mi-am luat din nou pulsul, de data asta cu un anume calm: era 33 la jumătate de minut, 66 după 60 de secunde și cifra asta, 66, îmi apăru deodată ca o lumină din care răsări un alt adevăr de școală primară: nu există, totuși
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și cifra asta, 66, îmi apăru deodată ca o lumină din care răsări un alt adevăr de școală primară: nu există, totuși, cancer la inimă. Atunci de ce întârziau „Vali și băieții lui” - titlu la fel de valabil ca la Gaidar, „Timur și...”? Pulsul urcă la 76, apoi la 78 pe minut - mi se uscă limba și, ca într-o eprubetă de laborator, se realizează sinteza îmbolnăvirii în acest gând, fără de EKG, sfidând orice EKG, orice moment muzical, orice iubită: sunt singur și n-
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
într-o eprubetă de laborator, se realizează sinteza îmbolnăvirii în acest gând, fără de EKG, sfidând orice EKG, orice moment muzical, orice iubită: sunt singur și n-o să mă găsească decât liftiera! Inima bătându-mi tot mai puternic, am renunțat la puls și ceea ce m-a salvat - dacă îmi este permis să folosesc acest verb - a fost o literă: în plină spaimă, am început să mă joc - da, acesta e cuvântul inadmisibil, care dovedește că nu pot să susțin un moment tragic
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
n-ar avea boala, logica unei femei? - un potpuriu de rezonabilități care, așa cum săreau în scârțâitul vagoanelor și pustietatea stepei, puteau fi și țipetele unei rațiuni enervate de frigiditatea ei; nu mă emoționau, nu-mi tăiau respirația, nu-mi speriau pulsul, iar cordul le asculta ca un nebun ce se prefăcea liniștit înainte de a-și face de cap. FERPAR Noi, colecționarii de ziare, cei care plecăm în fiecare zi până la Polul Sud al unei pagini externe, până la ultimele știri, până la ultimul
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
spre mine; eu îi arătai capul În sus, vrând să spun că, dacă profesorul nu mișcă din sală, rămânem cu el , orice ar fi! și așa am făcut. Se încheiase operația. Profesorul mă Întreba: „Ce face bolnavul ?" Îi comunic parametrii: puls, tensiune arterială, respirații pe minut, mărimea pupilelor. Tensiunea Îi scăzuse cu două puncte. Atunci profesorul a spus: „Fă-i un actedron!" (un preparat stimulator). Am răsuflat cu toții ușurați și bucuroși că mai eram În viață. După ce și-a făcut dusul
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
mare pe care se pot transporta semnale pe distanțe lungi. Și cablurile de cupru pot transporta frecvențe Înalte, dar numai câțiva metri, după care semnalul Începe să Își piardă din putere din cauza unor efecte-parazit. În schimb, fibrele optice pot transporta pulsuri optice de o frecvență foarte Înaltă pe același fir fără degradarea substanțială a semnalului pe distanță mare. Cablurile cu fibră optică funcționează - explică pe site-ul său unul dintre producători, ARC Electronics prin convertirea datelor sau vocilor În pulsuri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
transporta pulsuri optice de o frecvență foarte Înaltă pe același fir fără degradarea substanțială a semnalului pe distanță mare. Cablurile cu fibră optică funcționează - explică pe site-ul său unul dintre producători, ARC Electronics prin convertirea datelor sau vocilor În pulsuri de lumină care se transmit ulterior prin firele de fibră, și nu prin folosirea pulsurilor electronice prin care se transmit informații prin firele de cupru. La un capăt al sistemului de fibră optică se află un transmițător. Transmițătorul acceptă informații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
semnalului pe distanță mare. Cablurile cu fibră optică funcționează - explică pe site-ul său unul dintre producători, ARC Electronics prin convertirea datelor sau vocilor În pulsuri de lumină care se transmit ulterior prin firele de fibră, și nu prin folosirea pulsurilor electronice prin care se transmit informații prin firele de cupru. La un capăt al sistemului de fibră optică se află un transmițător. Transmițătorul acceptă informații codate sub formă de pulsuri electronice - cuvinte sau date - care vin pe firele de cupru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
transmit ulterior prin firele de fibră, și nu prin folosirea pulsurilor electronice prin care se transmit informații prin firele de cupru. La un capăt al sistemului de fibră optică se află un transmițător. Transmițătorul acceptă informații codate sub formă de pulsuri electronice - cuvinte sau date - care vin pe firele de cupru, de la telefonul tău de acasă sau de la calculatorul din birou. Apoi transmițătorul procesează și traduce cuvintele sau datele codate electronic și digitizate În pulsuri de lumină. O diodă emițătoare de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
acceptă informații codate sub formă de pulsuri electronice - cuvinte sau date - care vin pe firele de cupru, de la telefonul tău de acasă sau de la calculatorul din birou. Apoi transmițătorul procesează și traduce cuvintele sau datele codate electronic și digitizate În pulsuri de lumină. O diodă emițătoare de lumină (LED) sau o diodă de injecție cu laser (ILD) poate fi folosită pentru a genera pulsurile de lumină care, mai apoi, sunt Împinse În cablul cu fibră optică. Cablul funcționeză ca un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
de la calculatorul din birou. Apoi transmițătorul procesează și traduce cuvintele sau datele codate electronic și digitizate În pulsuri de lumină. O diodă emițătoare de lumină (LED) sau o diodă de injecție cu laser (ILD) poate fi folosită pentru a genera pulsurile de lumină care, mai apoi, sunt Împinse În cablul cu fibră optică. Cablul funcționeză ca un fel de far, ghidând pulsurile de lumină care sunt introduse la un capăt al cablului până la celălalt capăt, unde un receptor sensibil la lumină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
diodă emițătoare de lumină (LED) sau o diodă de injecție cu laser (ILD) poate fi folosită pentru a genera pulsurile de lumină care, mai apoi, sunt Împinse În cablul cu fibră optică. Cablul funcționeză ca un fel de far, ghidând pulsurile de lumină care sunt introduse la un capăt al cablului până la celălalt capăt, unde un receptor sensibil la lumină convertește pulsurile din nou În forma digitală inițială, de combinații de 1 și 0, astfel Încât ele să apară apoi pe monitorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]