4,117 matches
-
l... l-a crescut ca să ajungă scaun! Este o versiune ad-hoc în proză a versurilor lui Horatius. Râd cu toții, amuzați. Umorul lui Claudius, ca și mitocănia sa sunt pe cât de bine-cunoscute, pe atât de imprevizibile. — Am ve... venit să simt pulsul vieții literare, glumește în con tinuare hâtru. Își permite câteva clipe să le studieze trăsăturile și adaugă cu o amabilitate care nu prevestește nimic bun: — To... tocmai lucrez la o apologie a lui Ci... Cicero împotriva cărții lui Ga... Gallus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sub degete bătaia rară. — Ai ceas? — Nu. — Nici eu. Fără ceas nu merge. Nick Îi dădu drumul la Încheietură. — Auzi? Apucă-mă din nou de mână. Tu numără bătăile și eu număr până la șaizeci. Simțind bătaia lentă și puternică a pulsului sub deget, Nick Începu să numere. Îl auzea pe bărbatul mititel numărând Încet: unu, doi trei, patru, cinci și așa mai departe. — Șaizeci, spuse Ad. Un minut. Tu unde-ai ajuns? — Patruzeci, spuse Nick. — E bine, spuse Ad mulțumit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Fără Nume, vă va face să rămâneți aici. Două femei aduseră urcioare cu apă rece și Înmuiară cârpe În ele. Le puseră apoi pe creștetul Fratelui Alb Mai Mic și-n partea de jos a gâtului, unde i se zbătea pulsul Înfierbântat. Apoi, gemenii Încercară să-i dea o tinctură tonică, Însă Vera nu-i lăsă. Examină castronul și inspiră mirosul puternic de ierburi amare și alcool. Gemenii Îi explicară cât se poate de clar. E foarte bună, foarte pură, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ea. —Luați-l de lângă foc. Aveți grijă să nu fie nimic ascuțit pe jos. Și după ce se opresc convulsiile, Încercați să-l Întoarceți Într-o parte, În caz că vomită. După un minut, se termină. Bennie zăcea nemișcat, gâfâind. Heidi Îi luă pulsul. Era amețit, iar când realiză ce se Întâmplase, gemu și Îngână: —La naiba, Îmi pare rău, Îmi pare rău. Avea senzația că dezamăgise pe toată lumea. Acum știau. Heidi Îi aduse o rogojină pe care să stea, și deși era Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
afectați se afla și un bătrânel care făcea spume la gură. Nu-mi venea să cred că un om poate scoate din el atâta spumă. I-am descheiat toți nasturii de la cămașă, i-am desfăcut cureaua și i-am luat pulsul. Am strigat la el, dar nimic. Bătrânul acela era angajat la JR, dar pentru că nu avea haina de la uniformă, nu aveam de unde să știu cine e. Era alb ca varul la față, avea puțin păr și am crezut că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că era coleg cu cei doi conductori care muriseră (domnii Hishinuma și Takahashi). El a fost singurul care a supraviețuit. A stat cel mai mult în spital. A sosit ambulanța. O asistentă m-a întrebat: — E conștient? Nu, dar are puls! Cei din ambulanță au adus o mască de oxigen și i-au pus-o pe față. — Mai e o mască de oxigen în ambulanță. Cine are nevoie neapărată, să urce! Eu am inhalat o gură zdravănă de oxigen și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Cum gazul sarin este un organofosfat sub formă gazoasă, medicii au realizat că simptomele provocate de acestea pot fi tratate la fel. Așa au dobândit minimul de cunoștințe necesare. Mulțumită incidentului Matsumoto am descoperit acest fapt. Atropina e folosită atunci când pulsul e slab sau înaintea anesteziei, așa că se recurge atât în cazuri de urgență, cât și în cazul pacienților care sunt externați. Pachetul antichimic, însă, e un antitod specializat pentru organofosfați. Departamentul farmaceutic poate stoca numai cantități mici. Pesticidele folosite până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
au recăpătat cunoștința după o zi. Cele pe care nu le-am putut salva au fost persoanele cărora plămânii și inima încetaseră să le funcționeze înainte de a ajunge la noi. Cealaltă variantă era să îi fibrilăm și să le restabilim pulsul, dar ar fi rămas în stadiul de «legumă» toată viața. Recuperarea durează foarte mult pentru o persoană aflată în starea aceasta. — Ați primit vreo informație de la Poliție sau de la Pompierie? Mă gândesc că, televiziunea ar fi fost cea mai indicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu prea îmi amintesc ziua petrecută în spital. De fapt, nu mai știu nimic până a doua zi de dimineață. Parcă s-a șters. Se pare că am dormit mult. Îmi aduc aminte că doctorul mi-a spus că am pulsul doar 50. E foarte mic. Pulsul normal este de 100. De aceea doctorul s-a cam speriat. Mi-a mai zis că ar fi bine să cheme familia. Cum m-am trezit dimineața, îmi dispăruse și migrena. Mai aveam încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în spital. De fapt, nu mai știu nimic până a doua zi de dimineață. Parcă s-a șters. Se pare că am dormit mult. Îmi aduc aminte că doctorul mi-a spus că am pulsul doar 50. E foarte mic. Pulsul normal este de 100. De aceea doctorul s-a cam speriat. Mi-a mai zis că ar fi bine să cheme familia. Cum m-am trezit dimineața, îmi dispăruse și migrena. Mai aveam încă o senzație ciudată la ochi... M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
timp după ce ne-au transmis prin stație cei de la Centru să-i contactăm în cazul în care ne simțim rău, a început să mă ia. În jur totul era întunecat. «Este aprinsă lumina?» A început să-mi curgă nasul, ritmul pulsului mi s-a accelerat. Deși nu eram răcit mă simțeam de parcă aș fi fost. I-am anunțat pe cei de la Centru: Se întâmplă ceva ciudat cu mine. Acestea sunt simptomele.» Mi-au spus că e destul de grav și că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
epuizați. Apoi cădeau la pământ. Nu înțeleageam care era cauza. Alții stăteau în fund pe jos și, dintr-odată, cădeau la pământ. Foarte ciudat! În spatele clădirii de lângă metrou zăcea un bătrân, chiar foarte bătrân, care nu respira și nu avea puls. Stătea acolo nemișcat. L-am întrebat pe cel de lângă mine: «A chemat cineva amulanța?» Mi-a răspuns afirmativ, dar se pare că nu venise nici una. Altcineva a spus: «Nu o să reușim. Dacă așteptăm ambulanța o să murim.» Am decis că trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Natura nu era astfel copiată, ci perfecționată. Bătrânul fu cuprins de amețeala descoperirii și a înălțimii și să lasă supt de hăul toboganului și înghițit de această cetate silvestră. Se priviră îndelung, față în față. Bătrânul reglându-și respirația și pulsul, Jordan Augenstein von Saxa așteptând senin într-un jilț domnesc la care fuseseră adaptate roți mari cu spițe. Picioarele și coapsele inerte erau înfășate într-un halat arăbesc din păr de cămilă. Pe bustul gol și costeliv era o duzină
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Natura nu era astfel copiată, ci perfecționată. Bătrânul fu cuprins de amețeala descoperirii și a înălțimii și să lasă supt de hăul toboganului și înghițit de această cetate silvestră. Se priviră îndelung, față în față. Bătrânul reglându-și respirația și pulsul, Jordan Augenstein von Saxa așteptând senin într-un jilț domnesc la care fuseseră adaptate roți mari cu spițe. Picioarele și coapsele inerte erau înfășate într-un halat arăbesc din păr de cămilă. Pe bustul gol și costeliv era o duzină
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mustrare dovedește că nu mă mai respectă atâta, ceea ce e încîntător, și că și-a luat drepturi asupra mea, ceea ce e și mai încîntător. Dar bag de seamă că filele jurnalului au ajuns niște adevărate "foi de observație". Îmi iau pulsul și temperatura de câteva ori pe zi. E cel mai bun mijloc de a deveni bolnav, ori de a agrava o afecțiune contractată. ... Pentru ce s-a supărat când a spuneam că sunt bătrîn? O contrariez în ceva? Crede că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mea. De la o vreme, am băgat în sfârșit de seamă că mă excit singur, că simt plăcerea să multiplic nenorocirile posibile din viitor și să le simt întîmplate, concrete. La douăsprezece, temperatura se coborâse cu două grade. Când îi luam pulsul, mi-a pus pe mână mâna ei liberă și mi-a șoptit: "Ești foarte bun, ești prea bun". Dacă eu nu știam să-i pun diagnoza, nici ea nu mi-o putea pune exact. Nu eram "prea bun". Excesul de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
stângaci, ofensator de stângaci, subliniind că nu vreau să-i spun, dar i-am spus! Atunci mi-a dat mâna ei mică și rece și puțin din brațul ei rotund cu miros de ambră, când i-am simțit inima în pulsul care bătea alarmat sub buzele mele. Dacă i-aș fi cerșit ființa... A trecut fericirea pe lângă mine, și nu i-am pus mâna în piept? Plouă tomnatic, mărunt și rece. E mai bine așa, acum, când ea nu mai există
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fanfara cânta la nesfârșit Drapelul smălțuit de stele. Presupun că dacă ai o circulație normală, nu poți înțepeni în nefireasca poziție militară de drepți. Mai ales dacă ții o pușcă încărcată la «Prezentați arm’!». Eu nu am circulație, nu am puls. Imobilitatea e starea mea generală. Ritmul Drapelului smălțuit de stele și cu mine suntem într-o armonie desăvârșită. Pentru mine, e ritmul unui vals romantic. După trecerea în revistă, am căpătat permisii până la miezul nopții. M-am întâlnit cu Muriel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
firma localului. „Ce a-ți zice do o halbă de bere rece, vijelios smumegândă...??” Nimeni nu scoase un cuvânt: Totuși, li se frigea sufletul de sete dar, probabil nu dispuneau de numerar ori de jenă preferau să păstreze tăcere. Șimțind pulsul momentului, Șeful Șantierului le arătă intrarea localului, zicând. „După mine, prieteni...!” Cum mațele tuturor ghiorăiau de foame În timp ce buzele cereau udătură, invitația fu bine venită, iar În scurt timp nevinovatele halbe cu bere se transformară În frapiere burdușite cu ghiață
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acolo, vor fi la un Înalt nivel de civilizație...! În momentul când realiză situația de fapt, Tony Pavone izbucni În plâns. Un plâns În care lacrimele curgeau șiroaie, care nu mai putea fi oprit. Capul Îi vâjâia, inima Își mărise pulsul atingând vibrațiile periculoase a unui eretism cardiac, simțind o stare de leșin datorită fierbințelii În timp ce Încă mai plângea!! Tony Pavone, Își acoperi ochii Înlăcrimați exclamând. „Cu ce am greșit eu oare...? Dece sunt atât de aspru pedepsit...!? În mod sigur
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone cu Atena de mână ieșiră din Subway la 42 Street. De comun acord deciseră să parcurgă până la Canal Street distanța pe jos, pentru a se documenta pe cât e posibil de acest Centru financiar magnific al lumii, ce generează pulsul economic al planetei noastre. Le atrase atenția În mod special o sumedenie de restaurante ce te serveau cu preparate culinare din toate colțurile lumii, având expuse În vitrină te miri ce produse animalice ornamentate terific, iar produsele din pește din
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
săvârșirea unui atentat deoarece, niciodată nu-și putuse imagina agresarea unei persoane, ziua În amiaza mare, În acest oraș New York,Capitală financiară a lumii civilizate unde se presupune ordinea și În mod deosebit dreptul la viața a celor ce produc pulsul orașului...! Se apropie timid de cerul acela ce-i provoca fiori de incertitudini, Încercând să selecteze unele cuvinte vorbite În engleză, cu ochii roată cu speranța iluzorie a celu-i căutat...! Cu o sumbră presimțire, Atena se apropie totuși de grupul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dacă e ceva care-ar putea să mă susțină, atunci acel ceva ar fi pădurea, dar, de fapt, ceea ce m-a salvat a fost un puști. Ochii lui Zach s-au aprins fericiți, iar când Jina a simțit prin vene pulsul geloziei, și-a dat seama c-ar fi trebuit să plece mai demult. De-aici nu reușea să audă râul, dar tot s-a ridicat în picioare. Cărarea era undeva, spre stânga, ascunsă printre copaci. N-am vrut să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
atât de bine conturat în gândurile mele încurcat prin mrejele visului ce-mi străbăteau identitatea până am înțeles să amestec trăirile lăsându-le fără culoare aruncate pe tabla de joc asemeni zarurilor (așa cum au venit) la noroc în zbateri de puls prin urechile timpului să le strecor pe falii mișcătoare pământul sterp să le înghită poate cândva în joc de artificii prin lava seismică vor reînvia nu-ți vei aminti atunci de mine nici furtunile deșertice care m-au traversat vei
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
normal să fie așa sculpturi în suflet dincolo de asfintit lumină-n poala cerului contopiți într-un tot sub poarta sărutului poticniți în calcarele infinitului trăgând după noi tăcerile căutăm masa aducerilor-aminte joc... mă arde gelozia așteptărilor la fiecare bătaie de puls. am obosit să joc “nu te supăra frate”. zaruri aruncate la noroc, pioni depășindu-ne unii pe alții într-o zonă interzisă, din care nu vom gusta niciodată; reguli impuse de societate bolnavă. mai bine am juca ruleta rusească a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]