1,576 matches
-
secole. Cetatea a trecut de-a lungul timpului prin mâinile moldovenilor, polonezilor, cazacilor, turcilor și, din nou, a moldovenilor, a fost distrusă și reconstruită, a avut o ”viață” zbuciumată de care noi, românii, nu suntem străini. Viața cetății continuă să pulseze în cronici, care trebuie studiate, pentru a ști cine am fost, cum am evoluat și pentru a ne putea explica ce se întâmplă astăzi cu noi, români și ucraineni. Acțiunile noastre de astăzi prefigurează viitorul, iar viitorul nu poate fi
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
a lungul unei curți. Mama lui nu știa o vorbă rusească. Pe Ion Inculeț l-a găsit revoluția bolșevică la Petrograd, unde își terminase studiile de fizică și era conferențiar la o catedră la universitatea de acolo. Viața la Chișinău pulsa din plin. Revoluția prin care trecuse Basarabia ca să se desprindă de Rusia nu lăsase, din fericire, urme grave. Magazinele erau pline, și cele cu îmbrăcăminte, și cele cu alimente. Hotelurile și restaurantele erau în bună stare. Am locuit un timp
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
Întocmai ca Ardealul. De exemplu, clădirea instituției pentru probleme sociale, aflată chiar În centrul orașului, este soră bună cu fosta clădire a Cazarmei 90 din Sibiu (repre zentativă pentru oraș, În mod regretabil dărâmată În anii dictaturii comunisteă. Ambele orașe pulsează de viață, de un fel de entuziasm tipic, discret, tineresc, abia influențat de secolele care trec peste ele lăsându-și paradoxal o amprentă care le cruță de Îmbătrânire. M-am găsit aici Într-o atmosferă aproape familiară, Într-un loc
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
considerat determinant pentru corpul nostru fizic, tot așa, fără energia Kundalini nu am putea vorbi despre viața corpului subtil. - Vrei să spui că energia Kundalini ar reprezenta - prin similitudine - sângele corpului subtil? - Ceva de felul acesta. Și dacă sângele nu pulsează prin artere și vene... organismul suferă, se îmbolnăvește! - Iar eu să trag concluzia că, la fel: dacă energia Kundalini nu escaladează și nu traversează centrii energetici, ne putem îmbolnăvi? - Puțin cam simplist, dar... ai tras singur o concluzie apropiată de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
curge în tine ca un fluid viu ce-ți pătrunde în toate celulele trupului! Simte fluidul! Identifică-te cu el! Nici n-ar fi putut să se opună. Între el și Zeiță se instalase un circuit de energie asemenea sângelui pulsat cu putere de inimă prin corp. Întreruperea circuitului ar fi echivalat cu moartea. - Foarte bine! Menține contactul! Acum, întinde mâinile în lateral! Atunci s-a petrecut minunea pentru care trebuise să fie atât de docil. Cu mâinile întinse în lateral
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Vișoiu. În primul rând bine-cunoscutul La Bufet sau La Șosea, cum mai era numită grădina de vară imensă de pe Kiseleff, unde bucureștenii veneau să danseze până dincolo de miezul nopții. Un spațiu imens, plin de verdeață, în aer liber, unde stelele pulsau parcă pe ritmul tangourilor și romanțelor lui Cristian Vasile. Iar poate cele mai minunate erau răsăriturile soarelui, sub care se cânta și se dansa Zaraza, ca un ritual al dragostei. Mai era, desigur, și o sală la fel de mare, aco- perită
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
brațe, despărțiți doar de chitară. Când am sărutat-o, gura i s-a deschis fără nici o rezistență și ne-am prăbușit amândoi într-un perete. Am aruncat chitara peste umăr și am continuat să mă îndes în ea, cu erecția pulsându-mi în blugi, în timp ce se făcea că mă împinge, fără prea multă convingere. La un moment dat mi-a căzut sombreroul de pe cap. - Ești atât de sexy că nu-mi pot lua mâinile de pe tine, am zis eu, gâfâit. Te-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
închis întrerupătorul minuscul de sub luminița roșie și l-am închis pe Terby. Se auzi un huruit, apoi păpușa rămase țeapănă. Când am lăsat-o jos pe patul lui Sarah, lângă perna mutilată, am remarcat că păpușa era caldă și ceva pulsa dincolo de penele ei. O liniște apăsătoare se așternuse în cameră, deși zbenguiala dansului vibra dedesubt. Am simțit dorința urgentă de a coborî acolo. Când m-am întors să ies din camera lui Sarah, se auzi un soi de cântat, clar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
anonimitate pentru ca fiecare să se simtă confortabil. Nu mai participasem la un dineu unde întreaga conversație se referea la copii și pentru că în realitate eram cel mai nou dintre tați, nu reușeam să înțeleg anxietatea și curentul emoțional subteran care pulsa sub sporovăiala destinsă - ceva nu era normal în obsesia asta cu copiii, aducea a fanatism. Asta nu însemna că le păsa cu adevărat de copiii lor, însă doreau ceva în schimb, un profit al investiției lor - o necesitate aproape religioasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
iar camera nu prezenta un singur detaliu sau indiciu sau ceva care să-mi amintească de ceea ce visasem noaptea trecută. Cutii umplute pe jumătate cu haine pentru Armata Salvării se găseau în fața dulapului din camera lui Robby. Luna continua să pulseze pe ecranul calculatorului în repaus. În biroul meu n-am reușit să mă concentrez asupra romanului, așa că am recitit scena din American Psycho în care Paul Owen e asasinat și am fost din nou îngrozit de detaliile crimei - ziarele care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
frică. Sarah îl strânse pe Terby. - De ce, iubito? am întrebat, gata să mă apropii, deși prezența lui Terby mă ținea la distanță. - Sunt monștri în casa noastră, tati? A fost momentul în care Robby a plecat din fața computerului - peisajul lunar pulsa acum pe ecranul monitorului - și convingerea lui că voi fi implicat într-o conversație cu sora sa l-a făcut să se reașeze pe mochetă cu picioarele încrucișate pentru a continua jocul video. - Nu, nu... M-am înfiorat în timp ce în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Orsic Motel. N-avea nici o întrebare pentru mine. N-aveam răspunsuri pentru el. O serie de incidente futile ne aduseseră aici - asta era tot. Nimic nu se mai lega. Și în timp ce amândoi am sucombat tăcerilor noastre, mintea mea începu să pulseze cu eventualități pe care nu i le puteam împărtăși detectivului. Un băiat transforma cartea în realitate. Dar n-aveam numele acestui băiat. Fusese în casa mea. (El nega acest lucru.) Fusese în mașina lui Aimee Light. (Dar oare chiar îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de expoziție. Totul era perfect. Încât părea goală. Ar fi trebuit să emane pace. Însă fusese investit un efort considerabil pentru a arăta benign. Nimeni nu locuise acolo. Era ceva extrem de oribil în asta. Inadvertența mă atrase spre computer. Luna pulsa pe monitor. Din nou: ezitare. Apoi: nevoia ca lucrurile să se precipite. Teoria anxioasă a Nadinei Allen pogorî în cameră. Cuvântul neverland îl împinse pe scriitor să pună mâna pe mouse. Meniul monitorului apăru docil. Știam că nu mai era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Dennis era RD.) Am înghețat când am auzit declicul din spatele meu. Înainte de a mă întoarce, am auzit un croncănit pițigăiat. Terby era în pragul ușii, cu aripile întinse. Nu mai era o păpușă. Era altceva. Stătea perfect nemișcat, dar ceva pulsa sub pene. Prezența lui Terby - și toate lucrurile pe care le comisese - mi-a risipit teama, împingându-mă înainte. Când am înșfăcat-o cu puloverul m-am așteptat să reacționeze într-un fel anume. Buzele animatronice de sub cioc se desfăcură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
îi erau înfipți în halatul în care adormisem, și dădea din aripi dar n-a fost lungimea aripilor care m-a șocat pe moment (crescuseră - am acceptat asta instantaneu) ci venele negre și umflate care îi irigau aripile și care pulsau sub pielea ei (pielea păpușii, da, spune asta unei persoane normale și urmărește-i reacția) înțesate cu sânge. Conform celor declarate de Robby: când a aprins veioza chestia era nemișcată. Apoi și-a rotit rapid capul spre el - aripile erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tare încât a trebuit să mă folosesc de cealaltă mână ca s-o țin și să localizez arătarea în fascicolul de lumină. Mi-am ținut mâna și am localizat-o. Rămăsese nemișcată. Însă ceva în interiorul ei făcea ca arătarea să pulseze. A deschis gura, care era acum plină de spume, și s-a avântat din nou asupra noastră. Când m-am întors mi-a căzut lanterna, făcându-l pe Robby să strige alarmat. Am ridicat lanterna și am îndreptat-o spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
anulării sistemului osos al văduvei, ca sugestie a incompatibilității sale cu mitul. Praful ajuns pe lume reprezintă expresia existenței umane fragile, anihilate de contactul cu sacrul. Opoziția oase - praf sintetizează cele două moduri de a fi în lume, cel dintâi pulsând după modelul zeilor, cel de-al doilea marcat de o simțire malițioasă și de fapte mărunte. Răscumpărarea „păcatului originar” deschide traiectoria drumului pe orizontală și astfel penitența fiului prea legat de imaginea mamei completează axa verticalității și închide ciclul sondării
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dispreț explicit pentru tot ce nu este ban și valoare materială, peste tot în lume...!? Poezia este o formă de rezistență împotriva existenței ca mediocritate, ca violență, ca mercantilism, ca prostie, ca materialitate pură... Peste tot pe planetă poezia continuă pulseze, să-și transmită energia binefăcătoare. Nu moare ea, așa de ușor, POEZIA. Cum spunea Nichita Stănescu, "nu mor caii când vor câinii". Dacă nu ai fi fost scriitor, ce crezi că ai fi făcut în viața asta? Dacă nu ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Frumoasa - vede, chiar lângă linia ferată, o vastă incintă a cărei împrejmuire din cărămidă, deși înaltă, nu poate ascunde privirii un număr mare de ample clădiri. Călătorul străin de aceste locuri își dă repede seama că în fața ochilor săi curioși pulsează viața unei importante unități industriale, dar n-are cum ști că până acum trei sferturi de secol pe aici se afla «ceairul lui Peretz», un câmp cu iarbă grasă pe care pășteau caii în voie”. Să recunoaștem că-i vorba
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
sîntem luați. Ne Întindem pe spate și ne chiombim la roată și curînd Începe să se-nvîrtă. Cu cît o privești mai mult, cu-atît se-nvîrte mai repede. Roata aia avea vulgaritatea de coșmar a mozaicurilor aztece, coșmarul sîngeros și vulgar, inima pulsînd În soarele dimineții, nuanțele de roz și albastru țipător ale scrumierelor, cărților poștale și calendarelor suvenir. Pereții erau văruiți În negru și pe unul era desenat cu lac roșu un personaj chinezesc. - Nu știm ce-nseamnă, a zis ea. - Cămăși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
răsfrânge-n oglinda cristalinului. Plutesc ținând în palma rară monedă a destinului. Pe-o parte-i chipul tău, iubită neîntâlnită nicăieri; efigie ce-și schimbă vârsta: femeie azi, fecioară ieri. Pe alta, inima mea bate un ritm tenace și avid pulsând în hohote viața mi spre-un infraroșu bănuit. Vâslesc. Curg frunzele. La capăt îl văd pe Cronos, dilatând pupila lui săpată-n ora smulgerii celui care sunt. Cândva pe irisul albastru dintre odată și nicicând va trece discul unei inimi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
nu doar atitudinea sa tranșantă (nu vreau să spun impulsivă) în stabilirea condiției religioase a acestuia, ci și modul pertinent în care abordează analitic, aducând nu idei ci unghiuri de vedere noi, câteva dintre operele eminesciene în care fiorul creștin pulsează subtextual. Așa bunăoară, relectura poemului Doina mi se pare întru totul de reținut. Refuzând acea "inadecvare a criteriilor estetice" cu care se operează de obicei, punând textul sub semnul politicianismului agresiv și al ultrana ționalismului, domnia sa cere a fi judecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
În guste“ și fără vreun gând de a le vedea vreodată tipărite. [...] Singurătatea și oboseala scriitoarei „cu picioarele subțiri și călătoare ca niște suveici de aur“ au dat totuși - și asta numai pe urma miracolului literar pomenit - roade neașteptate și pulsând din plin În paginile cu descrieri de călătorie prin Ba nat, Țara Făgărașului, Țara Bârsei, Țara Cibinului și a Crișului (Ideea Europeană, Viața Românească și Cugetul românesc, 1922-1923); sau adunate tăcut și pentru sine, cu amănunțimi de cercetător pasionat și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
să vedem ce e, n-om muri noi din asta!... S-au apropiat pășind ezitant, atent. Când au ajuns la vreo cincisprezece metri de ceea ce li se păruse a fi o colină, s-au dumirit că aceasta era vie și pulsa încet, ritmic, ca și cum respira. Și-au dat seama că, de fapt, este o vietate, o ființă uriașă de lumină. Stătea cu fața în sus, cu ochii închiși, avea niște veșminte de in transparent și părea că doarme. Ai fi zis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mai greu de îndurat este că te trezești descumpănit, rămas de izbeliște nu în chestiuni distincte și numerabile, ci într-o vraiște de lucruri care toate deodată nu mai concordă cu ele înseși. Se formează o conștiință ce zburătăcește și pulsează neîncetat. Continua percepție de sine e incestuoasă cu mediul exterior și adulteră în raporturile cu propria ta persoană. Îți simți în trup nervii suprasolicitați ca pe niște ațe de care nu te poți descotorosi. Ți se face scârbă de tine
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]