1,472 matches
-
sau ale sistemului bolnav. Concordanță între efectul așteptat și cel obținut. Boli cardiovasculare, metabolice, osteo-articulare, neurologice... Diagnostic funcțional. Genetici, neurochimici... Incapacități și handicapuri. Biologice, psihologice și sociale. Tip DSM. Disfuncții cerebrale neurochimice sau lezionale. Depresia, de exemplu. Freudian, jungian, adlerian... Pulsiuni. Conflict nerezolvat. Vezi criticile recurente adresate terapiilor cognitive și comportamentale exprimate în ultimii aproximativ cincizeci de ani. Pulsiuni, trebuințe, dorințe... De exemplu, conduitele agresive sunt generate de o nevoie de agresivitate. Energie, raport de forțe, rezistență... Trebuințe... Instincte... De tip
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Genetici, neurochimici... Incapacități și handicapuri. Biologice, psihologice și sociale. Tip DSM. Disfuncții cerebrale neurochimice sau lezionale. Depresia, de exemplu. Freudian, jungian, adlerian... Pulsiuni. Conflict nerezolvat. Vezi criticile recurente adresate terapiilor cognitive și comportamentale exprimate în ultimii aproximativ cincizeci de ani. Pulsiuni, trebuințe, dorințe... De exemplu, conduitele agresive sunt generate de o nevoie de agresivitate. Energie, raport de forțe, rezistență... Trebuințe... Instincte... De tip DSM. Intern și extern, actual și istoric. Vezi capitolul 3. Behaviorism. Cognitivism. Comportamental, cognitiv și emoțional. Eysenck, 1953
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
se întâmplă deoarece este vorba de o logică a dominației. Pe de altă parte, în ochii savanților, separația permite conceperea societății ca realitate secundă, derivată, potrivită pentru a vindeca lipsurile naturii, sau pentru a canaliza surplusurile sale de energie prin intermediul pulsiunilor și al instinctelor. Această viziune este în continuare păstrată." 52. În ultimă instanță, problema alterității ne aduce în față un domeniu privit în general cu scepticism și cu lipsă de interes: etica, sau ceea ce noi numim Morală. Problema ultimă este
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
puțin încă de-a aduce în discuție responsabilitatea istorică și ideologică ce revenea vechilor națiuni în legătură cu formarea acestor identități poli-tice tardive, indezirabile pentru noi. Slavii de sud ca și alți caucazieni aveau reputația de a se lasa mînați doar de pulsiunile "tribale", adjectiv devenit infamant datorită disputelor africane și împotriva căruia puriștii noii ideologii multiculturale se răzvrăteau. Cauza este de la sine înțeleasă. Tribalismul reapărea în vecinătatea noastră și nu era altceva decît o altă față a naționalismului. Dar însăși proximitatea sa
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
aceasta ei se opun în primul rînd lui Kant și refuză să se supună rațiunilor unei puteri absolute considerate drept motor al vieții sociale și politice; în schimb imaginează resortul unui viitor condus nu de principii raționale ci pe baza pulsiunilor afective și a legăturilor existente în cadrul fiecărei comunități. Doctrina națională ce se va naște în acest context este înainte de toate opera lingvistului Johann Gottfried Herder (1744-1803). Născut în Prusia orientală într-o familie de țesători, el datorează poate originii sale
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
încă este întorsătura pe care o ia naționalismul francez sub impactul înfrîn-gerii de la 1871 și al anexării Alsaciei-Lorena, cînd dreapta ca-tolică și stînga laică reușesc să ajungă la un compromis tactic. Fără îndoială, această apropiere se înscrie tot într-o pulsiune belicoasă care, la început defensivă, va deveni ofensivă după alianța cu Rusia, din 1890. În plus ea rămîne destul de fragilă, cum aveau s-o demonstreze și tulburările provocate de afacerea Dreyfus începînd din 1894. Dar, în preajma verii din 1914, aceste
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de stat menit să unifice granițele supușilor săi pînă atunci divizați politic, făcînd paradă de un orgoliu accentuat al puterii moderne în expansiune și exaltînd sentimetul mitic al germanității. Ca și în Franța, această între-prindere va mobiliza o serie de pulsiuni beliciste înscrise de altfel în tradiția armatei prusiene. Dar și mai mult încă, de aici încolo, aceasta se va sprijini pe o strategie a cărei orientare va deveni din ce în ce mai imperialistă. Impulsurile armatei prusiene vor fi totuși frînate după 1871 de către
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fără a acționa într-o manieră simetrică față de Austro-Ungaria? N-ar fi apărut astfel într-o postură mai puțin "democratică" neglijînd dreptul popoarelor de a dispune de ele însele în situația în care revendicările naționaliste păreau mai puțin redutabile decît pulsiunea revoluționară pornită din Rusia? Vor urma lungi ezitări. În pofida antipatiei sale de republican laic față de clericala Austro-Ungarie, Clemenceau autorizează mai întîi contacte cu Viena în aprilie 1917, în vederea unei păci separate. Însă, cîteva luni mai tîrziu, același Clemenceau se raliază
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Masaryk și Bénès nu se înșeală nici ei în legătură cu aceasta, fiindcă ezită mult timp dacă să adopte o strategie a separatismului și nu fac acest pas decît în circumstanțele în care acesta devine aproape inevitabil. Cît despre alți vectori ai pulsiunii naționaliste apreciați de către specialiștii fenomenului, abia dacă se întrezăresc. Pulverizarea frontierelor, consecutivă războiului din 1914-1918 nu are nici o legătură cu trecerea de la societatea agrară la societatea industrială, fenomen considerat de Ernest Gellner drept moment crucial al extensiunii reflexului național la
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cadrul naționalismului proslăvind în Declarația islamică, "realizarea islamului în toate domeniile vieții private, în familii și în societate prin renașterea credinței religioase islamice și prin crearea comunității islamice din Maroc pînă în Indonezia".356 Aici, legăturile se întrețes cu activarea pulsiunilor naționaliste de către intelectualii care, în loc să caute să-și mențină pozițiile, ca ex-conducătorii comuniști, rîvnesc la funcții poli-tice pentru care nu sînt încă pegătiți. Fenomenul este vechi, tipic primului stadiu al emergenței micro-naționalităților dintotdeauna caracterizate printr-o activitate prealabilă de diferențiere
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
că "unele modele de comportament se pot reproduce"393. O altă întrebare suscitată de rețetele refractarilor referitoare la naționalismele trecute și prezente se raportează la în-suși obiectul acestora. Despre ce poate fi vorba? Fără îndoială despre naționalismul privit ca o pulsiune xenofobă spontană sau provocată. Dar, de asemenea, și despre sentimentul național care definește atașamentul afectiv față de o entitate nu neapărat politică; despre jurămîntul de credință sau despre apartenența la un stat sau o țară, prima exprimînd supunerea liber consimțită față de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
degenerează într-o xenofobie naționalistă cu-adevărat crucială. Iată pentru ce este riscant a pretinde că se poate pune în evidență diferența ce separă populațiile de religie ortodoxă, ancorate în particularismul lor etno-confesional, de populațiile catolice care se sustrag acestei pulsiuni. Balticii profesează catolicismul sau luteranismul. Paralel, Bulgaria ortodoxă se menține destul de liniștită, în timp ce catolica Slovacie se dedă deliciilor intoleranței naționale într-un mod totuși temperat. Cît despre Croația devotat papistă aceasta nu are nimic de invidiat la ortodoxa Serbie, în
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
parte cu diferite tipuri de comportament agresiv. Ținând cont de criteriul folosit pentru a explica originea comportamentului agresiv, teoriile tributare concepției biologice îmbrățișează două orientări fundamental diferite. Prima orientare consideră că agresivitatea este un comportament intern spontan, rezultat al unei pulsiuni interne, considerată de cele mai multe ori înnăscută și care se manifestă prin reacții agresive (Lorenz, 1966). Cea de-a doua orientare susține ipoteza conform căreia agresivitatea este răspunsul organismului la un stimul exterior (Scott, 1958). Concepția comportamentul agresiv ca mecanism bazat
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
considerată de cele mai multe ori înnăscută și care se manifestă prin reacții agresive (Lorenz, 1966). Cea de-a doua orientare susține ipoteza conform căreia agresivitatea este răspunsul organismului la un stimul exterior (Scott, 1958). Concepția comportamentul agresiv ca mecanism bazat pe pulsiuni interne susține ipoteza, slab documentată, conform căreia anumite comportamente agresive sunt spontane, ipoteză care subliniază de asemenea rolul pe care-l au unele elemente din mediul imediat în antrenarea anumitor acte specifice. Aceste elemente funcționează de parcă ar avea o semnificație
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
1896/ 1963). Și chiar dacă recunoștea existența unor diferențe majore între război și celelalte forme de agresiune și violență, Freud avea sentimentul că nu toate războaiele pot fi condamnate. Primele reflecții psihanalitice despre război explică toate manifestările acestuia în termeni de pulsiuni agresive individuale specifice ființei umane. Analiștii contemporani examinează rolul altor variabile în analiza bazelor psihologice ale războiului (Tetlock, Husbands, Jervis, Stern și Tilly, 1989 citat de Hinde, 2001). Încercând să explice fundamentele psihologice ale războiului, Feshbach (1994) a urmărit să
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Sexul moare în propriul său "miez" prin virtualizarea lui patologică și fără de limite. Gradualitatea dezvrăjirii moderne a sexului merge spre patologia criminal-imaginativă a vreunui "roman sentimental" (Robbe- Grillet). Sexul femeii nu mai e scop, ci mijloc de a-ți desfrâna pulsiunile criminale prin brutalizarea lui! Această forma mentis a imaginarului sexist a evoluat de la inocente reprezentări nude la sadisme extreme. Marea păcăleală este acea "voință de a cunoaște exercitată asupra sexului ce caracterizează Occidentul modern..."64. Iluzia că, prin sex, omul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
de istorie, teoria are vreun sens numai dacă se ocupă de societate și politică, de relațiile dintre acestea, de toate formele lor de manifestare. Aceste forme se manifestă prin raporturi diferențiate de putere, prin intervenționism simbolic în spațiul public, prin pulsiuni intelectual-criminale, deghizate în "critici acide". Ar fi bine să înțelegem psihanaliza nu ca pe un adevăr despre om, așa cum o percepea Foucault, ci ca pe o metodă personală și complexă de a respinge, de a descalifica și a dezautoriza vechile
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
unui trup material. Avem un suflet și un spirit ce mențin și conferă vitalitate carnației. Avem o rațiune domeniu de problematizat! -, ce urmărește cu meticulozitate... dorințele, interesele și ceea ce fiziologii secolului al XIX-lea numeau instincte. Avem o serie de pulsiuni iraționale și inexplicabile ce deschid posibilitatea (re)structurării conștiinței. Există o relație non-reprezentabilă între felul lui Cum? se forjează instinctul criminal pe restructurarea conștiinței. Astfel, criminalii devin reformați mental, evident, dacă sunt integrați într-un proces al recuperării, și nu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
universităților și din cadrul administrației politice ar fi bine să o înțelegem în complexitatea ei publică. Așa cum a precizat Freud, raporturile de putere exercitate ierarhic de la "superior" (universitarii, politicienii) la inferior (ceilalți) creează pentru cei din primul plasament social-politic o anume pulsiune psihică criminală, manifestată prin atacuri mârșave, care sunt constituite nu atât pe raporturi deschise de confruntări de forțe între actorii sociali, cât prin minciuni și calomnii 89. Sistemele de putere (civice și politice!) pot fi distruse în emergența constituirii lor
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mitului, fie ei teologi, istorici ai religiilor, literați, folcloriști sau sociologi și antropologi nu a negat vreodată legătura dintre mit și corpusul social. Mitul servește afirmării relațiilor cu divinitatea, creării de modele de comportament exemplare, explicării fenomenelor Înconjurătoare, eliberării de pulsiunile instinctive dăunătoare, perpetuării tradițiilor, justificării ordinii și instituțiilor sociale etc. Însă odată cu „școala franceză” (Durkheim și discipolii săi) și, mai ales, cu antropologii funcționaliști, relația dintre mit și societate a devenit criteriul principal de definire și analiză a fenomenului mitologic
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
răului și a mecanismelor de contracarare; b) exprimarea unor sentimente profunde: discursul despre vrăjitorie, precum și acțiunea vrăjitorului și a clienților săi constituie (i.e. sunt trăite ca) niște metafore, un mod indirect de exteriorizare a stărilor personale; c) canalizarea unor conflicte: pulsiunile agresive ale indivizilor sunt Îndreptate către aceste categorii, și nu către alte structuri sociale; d) exteriorizarea unor fantasme legate fie de viața socială (aspirațiile de putere, frustrările În față nereușitelor sau suferințelor cauzate de un statut social inferior), fie de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
atragerea forțelor divine (1983, pp. 172-173). Pornind tot de la caracterul sângeros al sacrificiului, René Girard a construit un model teoretic, la fel de ambițios, În care sacrificiul apare drept mecanismul care instituie separarea de animalism, prin opoziția dintre violența „impură”, legată de pulsiunile sălbatice, și violența „pură”, reglementată de mecanismele ritului. Sacrificiul, Înțeles ca „o violență fără risc de răzbunare” (1995, p. 19), Înlocuiește crima inițială și lanțul de violențe asociat ei cu o omorâre controlată ceremonial și, prin aceasta, creează normele și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a două tipuri de sărbători, unele fabricate de liderii revoluției și altele create spontan de mase. Primele aveau misiunea de a Înlocui vechiul calendar, vechile ceremonii și vechile simboluri religioase și politice; celelalte se nășteau din pendularea (aproape sistemică) dintre pulsiunile violente, sângeroase ale mulțimilor dezlănțuite și tendința de a ritualiza acțiunile violente și de a le Înlocui cu substitute simbolice: În esență, nu există nicio scenă de răzmeriță fără aspecte sărbătorești și nu există nicio festivitate colectivă fără o amenințare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ba un rol benefic, de stimulent, ba unul malefic, uneori la un pas de crimă. Totuși, lăsând la o parte cele câteva excepții strălucitoare și bahice, trebuie să admitem că în general opera literară își găsește inspirația mai degrabă în pulsiunile specifice unui autor care va putea, în funcție de mediul lui, să descrie o podgorie sau plăcerea de a bea. De-a lungul secolelor, mari artiști au consacrat câteva pagini din scrierile lor viei, vinului sau viticultorilor; însă acești scriitori sunt relativ
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
apă sau pâine deasupra ferestrei sau a ușii de la intrare. Imaginea corpului este aceea care mediază între cele trei instanțe psihice clasice - inconștientul pulsional, Eul și Supraeul - prin fantasme semnificative pentru structurile inconștientului, corpul mâinii este atotcuprinzător, atotputernic, coordonator al pulsiunilor esențiale - de viață și de moarte. În palmă apare un arbore, copac simbol al vieții și al morții (la pomană, alături de alimente și apă, se oferă și un pom, sub care se odihnește sufletul. Pe pom se pun colaci, fructe
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]