588,342 matches
-
în mâinile lui, semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede!” Am nevoie de un sfânt, Doamne Îmi e crucificata privirea În patru puncte cardinale Și nu găsesc Golgota. Merg îngenuncheat, Cu capul în pământ; Cum să văd altceva decât lutul Din care am ieșit? Am nevoie de un sfânt Să mă ridice Până la piroanele Care mi-au țintuit păcatul Și iertarea. Dacă mai
Poezii. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lică Pavel () [Corola-journal/Imaginative/87_a_79]
-
aia înțepată cu cuțitu-n cur, futută de unșpe inși și cu banii luați, ca să vezi ghinionul dracului... Oare de ce o fi așa criză de români pe aici? întrebă Mariana, la care moldovencele cică ar fi auzit că românii au alte puncte de trecere din Ungaria în Austria și reușesc să evite în general lagărul ăsta, optînd se pare pentru variante mai bune. Mariana își aminti atunci că ea venise de bună voie încoace, trimisă de domnul Carsky, seriosul, cumsecadele și iubitorul
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
care zace paradisul pierdut. Mâna ta face semul crucii în aerul mut, se răcește pe fruntea mea în fierbințeli, mâna ta și înaltul se apropie de zero absolut, litera, viermele tânăr, neantul. fotografia O fotografie. Acolo în fotografie e un punct, o mică pată, un deget, o mână, un braț, un sân, un cap, un picior, e un trup, un trup mort. Nu poți să crezi. Ce să caute un cadavru în mijlocul unei fotografii? Doar nimic nu prezicea un cadavru aici
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
cele din urmă-ai fost plătit aceste nume ca un joc de aruncat la țintă această pădure pașnică alcătuită din hălci de carne crudă acest celular plin de fraze ce se-agită se întretaie dar nu vor să vorbească acest punct ce roșește aidoma unui copil pedepsit. Stai Stai pe un scaun privești lumina cum cade așa cum vrei tu stai pe un scaun privești lumina cum cade așa cum vrea ea nu poți alege nici locul nici ceasul ermetic închise în viață
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
putem risipi cât despre interioarele pietrelor încăpătoare și capitonate nici o limită nu explodează înainte să ia forma corpului proiectat cu precizie spre dâmbul ce încetinește rotirea cioplitorii imită valurile și dălțile ne țin lipiți de pământ cum șterge umbra un punct luminos un oraș autentic durerea e o vietate leneșă care ne așteaptă la colțul parcului știu numai că ești legată la ochi de o apă în care se termină aleile neobișnuite cu moartea oamenii te uită când le vorbești de
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
parte o pui la flori câinii te ascultă și uită să-și ceară dreptul e un mod de a circula fără semne printr-o jumătate de om lași de la tine și nu mai ceri înapoi frigul dincolo de libertate nu sunt puncte înghesuite de frică ci un triplu salt cu inima roasă de fericire crize copilăria se desface din chingi cu exerciții de reproducere a formelor care te fac să-nțelegi ceea ce-n grabă refuzi : maladia nevindecabilă te familiarizează cu dragostea, crizele
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
se strânge geamătul celor ce te-au atins și s-au tras curând înapoi, fără cuvinte de schimb. în horn a rămas puțină zăpadă și o pată albastră spre care te urnești cu toate repictările așezate pe suflet până ce fiecare punct dureros intră în expansiune sub fascinația mântuirii prin foc. Înîuntru-afară când mă despart de tine spațiul își pierde brusc punctele în trup ne apar găuri pe care le lipim după frontiere bătute împreună în momentele în care timpul e un
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
a rămas puțină zăpadă și o pată albastră spre care te urnești cu toate repictările așezate pe suflet până ce fiecare punct dureros intră în expansiune sub fascinația mântuirii prin foc. Înîuntru-afară când mă despart de tine spațiul își pierde brusc punctele în trup ne apar găuri pe care le lipim după frontiere bătute împreună în momentele în care timpul e un vârf de ac așezat perfect vertical pe o oglindă drumul cel mai scurt are nevoie de o lacună în care
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
nu are nici o vină. Poate să fie faimos ca Picasso - eu chiar cred în arta lui. Sunt destule feluri de a fi singur. Romero mă iubește, dar mă și înșală cu toate studentele lui care i se par "atractive din punct de vedere artistic", auzi ce poate să-mi debiteze el. Dacă eram mai bătrînă, poate înțelegeam, dar pipițe din astea de vîrsta mea, vorbesc serios, nu înghit. Măcar să fie ceva de capul lor. }i-ai găsit. Ce-o fi găsind
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
aprind lumina iau o carte și mă așez pe marginea patului transpirația mea miroase a lut cartea miroase a clei de oase mă gândesc la conținutul vieții mele mă gândesc la conținutul acestei cărți deschid cartea fiecare cuvânt pare un punct ce frumos sună în gura copilului ciocolata ascult când primesc o scrisoare când primesc un sărut când văd o stea căzătoare apar zorile cum o femeie cinstită care habar nu are ce imensă putere are frumusețea ei de parcă viitorul orb
Poezie by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/7886_a_9211]
-
se legănau încet deasupra grădinii. Am vrut să plec, dar ceva parcă mă pironise pe mozaicul terasei. Nu puteam să-mi dezlipesc privirea de la copac. Și, dintr-odată am înțeles ce se întâmplă. Printre crengile sale bogate am zărit câteva puncte strălucitoare, de o imobilitate stranie, care mă fixau insistent. Am deslușit, cu greu, siluetele mai multor corbi înghesuiți unul lângă celălalt pe o ramură. Am avut senzația bizară că mă aflu în fața plutonului de execuție pregătit să-și facă datoria
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
Doar viață mărunțită pe o tavă Din care zei cinici Gustă și scuipă pe rând. VII Nu mai știu ce e rușinea nici umilința de a avea nu doar gânduri ci și trupul acesta spre care degetul zeului arată profesional punctele vulnerabile cine ar crede că poemele se scriu cu aceeași mână care așază pe giulgiu flori galbene, boabe de orez bucăți de cuvinte rămase netrăite Distrugătorul e mare amator de culori și vopsele stă cu picioarele încrucișate și se joacă
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
rămâi în somnul tău de dimineață, Maria, Voi alunga soarele și vrăbiile, Foșnetul frunzelor, voi călca înlăuntrul meu, voi fura liniștea din catedrale, voi amăgi câinii să nu latre cu carne fragedă, voi picta oceane liniștite voi scrie poeme fără punctul final de teamă să nu cadă, rostogolindu-se... Mai rămâi în somnul tău de dimineață, Maria, O, somnul acesta te naște ca o adiere pentru focurile de peste zi... Fructe oprite Ființei tale spune-i bun venit în gândul năzărit deodată
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
Alexandru SFÂRLEA Punctul fix De amintit și limitele prodigios de simple și scunde - dintre Atunci și Acum - despre care nu știi mai mult decât despre inima aceea albă extirpată din căpățâna de varză, iar dacă auzi, ca-n transă, zvâcnete neutre și calme
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
și scunde dezvoltă o formă rară de magnetism celest: până ce se contopesc într-o singură linie, prea sidefie, parcă, și care, la rândul ei se-nchircește și tremură - de parcă ar implora "fie-vă milă și frică!" - luând pe nesimțite forma punctului fix - de-acuma, nu îmi voi mai cunoaște limitele, punctual vorbind, mai mult pe șoptite... ßansa homericî începusem să fug de lume încă din clipa când mă-nvrednicisem s-o detest, să-mi convertesc această palidă și nevolnică impostură într-
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
acuzat la rândul tău că nu ești suficient de critic. Nota noastră de rebeli " până la capăt" semăna foarte tare, îmi este teamă, cu atitudinea de duri a băieților mei, ușor trecuți de adolescență în momentul de față, atitudine normală din punctul lor de vedere, pentru că așa e cool. Dacă ești critic domle, păi atunci, trebuie să critici! Cine rezista acestui ritual de inițiere în urma căruia ar fi devenit bărbat chiar și într-un trib din Africa era, de cele mai multe ori, destul de
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
în ultimul an de liceu și a născut dorința de a merge la București, unde mergeam oricum, pentru că intrasem la Medicină. Era de fapt dorința de a cunoaște Bucureștiul cenaclurilor, ceea ce pentru provinciala de atunci însemna un progres uriaș din punctul meu de vedere, plictisită să trăiesc la Tomis precum Ovid și să fiu declarată o valoroasă mlădiță dobrogeană pe la tot soiul de concursuri interjudețene. Odată ajunsă aici, am început să tac în cenaclu timp de mulți ani, ca și cum scopul fusese
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
stele și sperând prostește că tocmai ce încă n-a scris ar avea o șansă să fie capodopera. Dar tu ești o femeie inteligentă și generoasă. Așa că am nevoie de tine, de luciditatea și energia ta, de punerile tale la punct care m-ar împiedica să mă îndepărtez prea mult de subiect, vreau să zic de obiectul discuției.... Sunt lingușitor? Și, la urma urmei, de ce n-aș fi... De ce să nu fiu lingușitor? Un ocean ne desparte în momentul de față
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
perfectă dreptate când spui că literatura e făcută acum în primul rând de femei, bărbații nefiind în stare să se mai pasioneze pentru un domeniu care dă semne tot mai clare de epuizare. Deci nu mai e rentabil din nici un punct de vedere: nici glorie, nici parale (e adevărat, mai sunt și best-seller-urile, dar pentru asta nu e de ajuns să scrii pe gustul publicului, trebuie să ai și noroc). Așa sunt ei, bărbații, dacă nu e rentabil... Doar eu și
Camionul bulgar by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Imaginative/7549_a_8874]
-
a se organiza într-un partid, atâta timp cât și ceilalți aveau dreptul să înființeze câte partide voiau? §i de ce se invocă democrația, pentru a se impune prin forță solufia de putere dorită, la urma urmelor, de-o minoritate? Sigur că, din punctul meu de vedere strict personal, înțelegeam grabă Seniorului de a vedea restabilit cât mai repede un regim democratic autentic. Dar cum puteai să neglijezi faptul că oamenii anului 1990 nu mai erau aceiași cu oamenii anului 1946? §i că raportul
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
problema identității e fericit rezolvată. Liceul era propice literaturii: avea o revistă a elevilor, între colegi erau Petru Comarnescu, Dan Botta, Constantin Fîntîneru, Simion Stolnicu, Mircea Grigorescu, Alexandru Sahia, Romulus Dianu, iar în vecinătate, pe Cîmpineanu 40, funcționînd ca un punct de atracție între liceeni, se ținea Cercul "Sburătorul". În Agendele lui Lovinescu apare notat, între cei care asistă la cenaclu, în anii 1925 și 1926 "un tînăr penseur Ionescu" sau "Ionescu penseurul", neidentificat, dar care are toate șansele să fie
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
Dragoste), partea mediană a unei trilogii începută cu Zile acasă și arta dispariției, 1986, și promisă a fi sfârșită cu Ultima întoarcere acasă, îndosariază documente copleșitoare ale "holocaustului" nazist. Datele culese, zecile de nume și actele lor par mereu pe punctul de a sufoca o conștiință vie. Dar ele sunt aduse la zi și revizionate dintr-un unghi personal într-un text inspirat definit de Rodica Binder drept "un palimpsest al groazei" (Un roman documentar copleșitor, în "Orizont", 2, 2007). Ceea ce
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
dar și o sistematizare a actelor și evaluării lor morale. Tematizarea lor particulară produce interes. Ea există aici, într-un roman, fie el aflat la frontiera dintre ficțiune și nonficțiune. Iată, deci, tema scriitorului, a morții nu doar limitată din punct de vedere etnic, dar extinsă în perspectivă umană. Vom vedea cât de polemică ajunge această temă, într-o istorie deopotrivă neînțeleasă și a neînțelegerii: Ť"Așadar, vrei să scrii o carte", s-a interesat Roland curios: "Ce te interesează?" " Cauzele
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
din memorie, apar la limita dintre viață și moarte. Depozițiile dialoghează asupra acaparatoarei esențialități a inumanului și demonicului. În carte nu avem propriu-zis o instanță narativă, unică sau plurală, dar numeroasele unghiuri de prezentare și dezbatere asigură un fel de punct de vedere foarte deschis, relativizant, dar nu relativist ori echivoc. Capătă cuvânt aici și negaționismul antisemitismului, falsificarea, reinventarea trecutului. O formă atenuată a acestora ar fi ideea că totul a fost doar vis, nu realitate, iar actanții numai un fel
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
alături mă privește îndelung până pătrunde noaptea în el Zodia gemenilor Stele pe o jumătate de cer vii bucăți de carne aprinsă Noaptea în două s-a frânt ziua încă-i departe ce tărâm să alegi văile curg nemiloase Singurul punct de odihnă e un răbdător labirint de ceară sau magmă tăcută Mica mea spaimă alege să moară frumos Necunoscut e copilul cu ochii ca marea ce nu mai ajunge la mine Imn Margine tu lumină de zi și de noapte
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]