107,135 matches
-
Emil Brumaru Ne vom iubi atît de mult Vom fi atît de triști și singuri Tu portocală eu adult Poftim un crin bolnav de friguri Și-o trăsurică-ți va purta Trupul bătut mărunt cu flori De păducel o sora mea Deasupra căreia trec nori Cînd păpădii se sparg și cad De ce de ce vrei să mă-nvingi La tine între sîni e cald Adio bate ora cinci Mai lasă-mă puțin
Tamaretă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9375_a_10700]
-
prozodice sunt surprinse cu finețe, Înnobilează ideea că În mintea omenească ”Încap (În concepte, n. n.) doar secvențe ale contingentului și finitului, dar se opresc interzise la țărmul absolutului”. În partea a doua a eseului, intitulat transvaluarea hyperionică a temporalității și purtând subtitlul Luceafărul - o dramă a Timpului? George Popa discută cu rafinament conținutul conceptelor antinomice din marele poem. Autorul este de acord că la baza Luceafărului, stă o antiteză care poate Îmbrăca diferite denumiri pentru a o exprima, În final, opoziția
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
Mircea Eliade, Jean Fourastié, Ion Petrovici ș.a. Dar Încununarea eforturilor hermeneutice (și creatoare) este constituit de finalul eseului, conceput sub formă de versuri ce amintesc, mai ales prin datele lor prosodice, de strofele poemului analizat. Intitulat Lume și geniu, și purtând subtitlul Continuare imaginară la dialogul ceresc pe texte din Eminescu și Giordano Bruno, episodul respectiv Își depășește condiția de apendice prin profunzimea și frumusețea ideilor, relevând un George Popa deschis orizonturilor vaste ale gândirii. Cum strofa ultimă a Luceafărului are
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
Ajung să-mi lipesc nasul de geam. în curte, omul meu mătură cu mișcări lente. E desculț, are un umăr gol Și cu frunzele care cad și lumina bătând din spate Pare că e dintr-un tablou Pe care-l poartă întotdeauna cu el. îl privesc. Omul meu mătură cu mișcări lente Pe sub rază De parcă s-ar îngriji ca lumina să cadă pe curat Atunci când o fi să cadă. Se apropie cu grijă de fereastră. Fereastra e un tablou de care
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
direct în ochiul celuilalt în insectarul morții Plug in nu aștept nimic lucrurile mi se dăruiesc în fiecare clipă în care vreau suntem isterici. tot ce ne resistă e torsionarea spațiu pentru crize. RUE 302 avem timp de liniște. îmi port decadența ca pe o copertină care alunecă peste liniile de tensiune în fiecare primăvară un răpăit de lăcustă ne ajută să ne regăsim tu care nu iei niciodată durerea nici nu mă poți face să rămân. corpul tău în savoarea
Poezie by Andra Rotaru () [Corola-journal/Imaginative/9539_a_10864]
-
mai benign decât se crede, Caragiale agreîndu-și, în secret, personajele, în, cel puțin, măsura în care le antipatizează. De unde și umanitatea lor. Ele pot fi (și sunt) șarjate, fără să fie marionete; fac schime, dar schematice nu sunt. Ele se poartă foarte natural, fără teamă că, din stal sau de la lojă, se râde în exces de ele. În interiorul lumii lor, acestea nu prea au nimic rizibil. Râsul este de natură exogenă, după cum însăși ironia are, așa-zicând, statut ierarhic și se
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
floarea focului Kafka N-a mai rămas din acea țară decât un gust de sânge în gură praful adunat în cutele hainelor vântul ce trage de limbă focul din sobă și amintirea bărcii funerare din cedru de Liban ce a purtat faraonii pe Nil sau în lumea de dincolo printre zeii nemuritori zeități cu capete de lei sau de câini al căror lătrat îl mai auzi în nopțile de insomnie în care te vizitează Osiris îmbrăcat în frac cu monoclul și
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/9676_a_11001]
-
o zi înaintea zilei de alaltăieri. Dintotdeauna Marfa Stanilova avusese doar două tunici de-astea. Probabil le primise în dotare când se angajase sau fusese angajată aici. Marfa Stanilova știa să aibă grijă de bunurile statului. Așa că pe una o purta luni, marți, miercuri (miercurea după 6 seara o spăla pentru că atunci aveau ei zi de baie), iar pe cealaltă - joi, vineri, sâmbătă (când o spăla și p-asta, dar de data aceasta clandestin pentru că sâmbăta era zi de baie pentru
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
Emil Brumaru Asemenea mie și tu Trăiești într-o singurătate Pe care doar îngerii știu, Umili, între aripi s-o poarte Prin rai sau alături de noi, Cei blînd prea dedați la plăcere, Cu ochii legați în trifoi Și-n cîrpe prelinse din miere; Și tot ce-i lumesc pe sub fulgi Ascund. Ei n-au sîni și nici coapse, Ci numai de
Asemenea mie și tu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9723_a_11048]
-
pe sub fulgi Ascund. Ei n-au sîni și nici coapse, Ci numai de legi și porunci Li-s gurile strîmte lin arse. Asemenea mie și tu Trăiești într-o singurătate Pe care doar îngerii știu, Umili, între aripi s-o poarte...
Asemenea mie și tu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9723_a_11048]
-
Doar atît a fost - un semnal scurt, parcă anume pentru tine, la dezmorțirea primăverii într-o clipă norocoasă... Cum aș scrie fără ochelari, bazîndu-mă doar pe iscusința mîinii, ca într-o noapte a văzului - ci mintea își urmează drumul, mîna poartă condeiul abstract pe hîrtie, sub ceața unui rînd încerci să adaugi ceața altui rînd - se adună pe cerul orb al coalei un nor vinețiu. Ce s-a condensat acolo din sufletul tău neîmpăcat cu sine? Vin valuri spre mine parcă-ntr-adins
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
Tine, cînd și-au lăsat casele și marea și ochii cei dragi urmîndu-Te. Ca o pădure de nepătruns, ca un zid de cetate sau o apă de netrecut erau hainele lor în jurul Tău pe spatele ascultător al asinei ce te purta printre ramurile de finic ce aveau să se preschimbe în curînd în pietre și urlete jalnice, îmbătrînite de ură. Orbii Te vedeau, surzii Te auzeau în bucuria cea tînără a zilei. Cu cap plecat treceai printre ei, primind osanalele lor
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
au caligrafiat cuvintele noastre astăzi 13 martie 2007 după Hristos cînd tu aveai în geantă "Rugăciuni la malul lacului" și Acatistul Sfîntului Serafim de Sarov și un poem abia început pentru tatăl tău și povestirile lui de pe front iar eu purtam pe palme un stup miniatural și-n fiece hexagon auzeam cum respiră cîte o rugăciune la Maica Domnului Căte puțin despre Rai Raiul? O plutire. Cît urma unui greiere în grădina de lîngă gară. Cît jarul din poiană după plecarea
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
și ceilalți să-i strângă mâna. Noul venit pare să aibă cel puțin același grad ca primul. Apoi, un Renault nou-nouț oprește în dreptul lor, în triplu fir. Coboară un costume-cravate, ștofă fină, bleumarin cu dungulițe albe, discrete. Scurt conclav. Toți poartă pantofi scumpi, italienești. Enfin, apare și o doamnă blond vopsită care garează lângă Mercedes. între 50-60, bine și cu gust îmbrăcată, n-are deloc aer de gitană/ magrebină, îi cunoaște pe toți și intră în casa de pe colț cu două
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9731_a_11056]
-
asfințitului, de șapte ori cum făcea actorul Orson Welles în fața plină a lunii. Pe neașteptate, la câțiva metri de mine, răsărise ca din pământ, un bărbat tânăr, cam dolofan. Mi se părea cunoscut, mai ales după surâsul ironic, chiar batjocoritor. Purta un costum gri și pe umăr avea o geantă doldora de documente - totul din înfățișarea lui îmi spunea că eu și necunoscutul vorbeam aceeași limbă. Parcul deodată se golise de oameni chiar și cei care-și plimbau câinii până târziu
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
-n zbor Celălalt e o pendulă Ce mișcă prin dormitor Însă amîndoi mă-mbată Căci în viața tristă grea Mi s-a pus pe ei o pată Ce n-o șterge nimenea Nice îngerii din ceriuri Nice însuși Dumnezeu Dînșii poartă dulci misteriuri Preste sufletu-mi mereu Între ei aș vrea să-mi deie Moartea capătul la aț Eu bărbat și tu femeie Sub cerceaf îmbrățoșați Fincă nu este pe lume Miracol minune vis Decît să iubești în spume Locu-acela fix
Cântec de zvâc și alean În cinstea lui Anton Pann by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9812_a_11137]
-
despre care am mai vorbit. La sfatul acestuia, am plecat la Yale ca să-l conving pe G.E Palade să devină președinte de onoare al academiei: am rămas prieteni, eu devenind mai târziu contribuitor pentru catedra (Endowed Chair) care Îi poartă numele la University of California, San Diego, facultatea de științe medicale. In 1997, acesta mă felicitase atât pentru cea de a zecea aniversare a publicației mele ”The Insider” cât și pentru un studiu privind bracketii apărut În ”Orthodontics and Maxilar
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
din urmă!...) Iar această punte este tocmai numele fetei sale. Cum deja știți, Tiberiu Naumescu are doi copii: straniu, amândoi cu câte o deficiență, mezinul - surdo-mut, iar fata, aceea care cânta tulburător pe aleile din Sinaia - oarbă. Ei bine, fata poartă alt nume de familie: Golam. Acest nume a fost puntea, el m-a ajutat să ies din impas, să-l descopăr pe Naumescu cel dinainte de anul 1999. Pe vremea aceea se numise Corneliu Golam. Am mai decupat un segment din
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
sau în cel de trei, cu două spații sanitare, din Drumul Taberei, acolo unde standingul amicului Florinel Gheorghe , crescînd mai repede decît bunăstarea întregului popor, despre care vorbea în cursul lui de Socialism Științific de la Facultatea de Filozofie, îi va purta în anii viitori și pe Letiția cu Radu. într-o versiune mai tîrzie a romanului, Letiția a plasat însă acest monolog al lui Radu în pauza ședinței. Și, probabil, pentru a face scena mai dramatică, a introdus, în hall-ul cu
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
deocamdată finisat decît salonul mare de la parter, tapisat în roșu stins, cu mult aur pe stucaturile baroce și imense oglinzi venețiene. Arhitectul îi destinase viitoarelor baluri, concerte de cameră și chiar micilor spectacole de teatru în limba franceză, cum se purta atunci. Camerele erau spațioase, cu plafoane foarte înalte. Vitraliile albastre cu iriși violeți din hall vor fi adăugate peste cîteva decenii de urmașul Mariei Obrenovici. Dacă în acea noapte nefiresc de caldă pentru data de 11 februarie (1866) cînd o
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
-mi dea tărie. Singurătatea doare din ce în ce mai mult. Eu am văzut în ea calea spre Dumnezeu și poezie. Ce vremuri!... Grîdina Sfîșieri astrale Semințele pentru grădina de sticlă izvorul în cădere le împrăștia grădinar fiind gerul nopții fără nea Fire verzi poartă măști de gheață grele cît medaliile din Muzeul Olimpic din Lausanne Smulg una s-o fixez în zori pe față (Prin imperiul ceții din așternut mașina-capcană chiar acum a trecut) Zîmbetul va fi rană, pîinea - piatră? în cutia poștal vor
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
mult Mă fascina lumea plină de mister a contururilor estompate prin care nu conteneam să alerg, să sar ca personajele Turnului cu ceas din Berna Glasul din poză a învăluit totul Nimic nu mi-e clar... Cascade Răsaduri de cascade purtînd parfumul disperării iau în pînda lunii mesajul scris pe aripi Dospind de vis destinațiile alunecă spre vitraliile Bisericii "Fraumünster" din Zürich pictate de Marc Chagall Le-ai strigat ultima oară lîngă Monumentul Reformei din Geneva Regretă nimicul promis Te înalță
Poezie by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/9853_a_11178]
-
de chin și deznădejde cuvintele dau bună dimineața scamatorilor ordinari ce transformă vinul liturgic în tinctură de vis spălându-i pe față pe dracii împielițați goniți de tămâie în dreptul ușii de la intrarea în iad se adâncește o matahală de umbră purtând două felinare în loc de ochi ceva mai la dreapta spre scara lui Iacob se cațără plămânii mei tatuați cu nicotină se hârjonesc ca niște pui de veveriță și gândurile încep să aibă formă s-au coagulat într-o rânduială atomică fac
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
de joc și o glumă privată - una din acele formule banale sau banalizate prin repetiție, care pot căpăta o rezonanță ironică și totodată autoironică în convorbirile dintre prieteni. Erau frecvente astfel de formule în vorbirea lui Mircea, totdeauna extrem de personalizate, purtînd pecetea inconfundabilă a personalității lui, în așa măsură încît, dacă le rosteam în discuții cu alții din grupul nostru, ele deveneau citate explicite: "... cum ar zice M. Ivănescu" (lui îi place adeseori să vorbească despre el însuși la persoana a
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
România literară. Sau poate că mă-nșel. Poate că implicații au citit articolele respective, dar nu au priceput nimic. Oricum, tăcerea lor fudulă e semnificativă. Ca orice fudulie. Cu atât mai semnificativă cu cât edițiile apărute din 2004 până astăzi poartă, mai toate, amprentele acelorași vechi și criticate ignoranțe. Tot atât de semeață și de semnificativă mi se pare a fi și muțenia instituțiilor, uniunilor, asociațiilor și "organelor" (de exemplu Ministerul Educației și Cercetării, O.R.D.A. ș.a.) care s-ar fi cuvenit să
Zădărnicie? by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/9987_a_11312]