1,643 matches
-
să zidim Altă mănăstire Pentru pomenire, Mult mai luminoasă Și mult mai frumoasă". Domnu-i asculta Și pe gânduri sta, Apoi poruncea Schelele să strice, Scări să le ridice. Iar pe cei zidari, Zece meșteri mari, Să mi-i părăsească Ca să putrezească Colo pe grindiș, Sus pe coperiș. Meșterii gândeau Și ei își făceau Aripi zburătoare De șindrili ușoare, Apoi le-ntindeau Și-n văzduh săreau Dar pe loc cădeau, Și unde picau Trupu-și despicau. Iar bietul Manole, Meșterul Manole, Când se
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
spune că Dumnezeu a hărăzit sufletului să treacă prin trei stări diferite: viața în pântecele mamei, viața pe pământ și viața de dincolo de mormânt. Biserica Ortodoxă ne învață că moartea este „despărțirea sufletului de trup”, care este redat pământului să putrezească. Deci, ultima menire a omului pe pământ este moartea, despre care Sfânta Scriptură mărturisește astfel: „Și se va întoarce țărâna în pământ, de unde s-a luat, și duhul se va întoarce la Dumnezeu, la Cel ce l-a dat pe
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
ignoranței și care, pe căi absolut originale, a devenit un „iluminat”; așadar „iluminarea” este un fel de „trezire”, care duce la Nirvana. Buddha propovăduiește schimbările permanente din viața omului și din natură, afirmând că: nimic nu este imuabil deoarece corpurile putrezesc, iar universul fizic se transformă în fiecare clipă și devine altfel. În Lantau în 1906 trei călugări budiști au construit Big Hut (Marea colibă), redenumită în 1924 Mănăstirea Po Lin sau Regatul Budist de Sud, din Satul Ngong Ping. În
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
djincii mnei. Vreau un miez de nucă. Vreau să mestec un miez de nucă cu dinții mei. Cu dinții mei adevărați. Cu dinții mei de la cinci ani, de la opt ani, de la douăzeci de ani. Cu dinții mei adevărați, care au putrezit de secole prin cine știe ce băltoacă puturoasă. Îchidje uja iibedjilule. Acum strig de-a binelea, și bale de scuipat îmi curg din gură și se lungesc până pe pieptul meu costeliv. Le simt răceala pe osul sternului, și tot acolo simt o
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
nesimțite, în scurt timp întunericul se lăsă peste noi ca o pătură albastră răcoroasă. Căruța încărcată scârțâia din toate încheieturile, drumul alb nu se mai vedea, ne apropiam de râu și de podul de lemn șubrezit, cu pilonii de susținere putreziți de apa tulbure, vijelioasă. Auzeam chițcăiturile popândăilor și ciripitul nocturn al păsărilor. Dar, deodată, a răsunat un scârțâit puternic ca de copaci retezați, urmat de câteva plescăituri în apă. Tot atunci s-a luminat puțin a ziuă și în fața noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
caut calul. Asta-i bună! răbufni tata. Ce ești tu, argatul meu? Vorbește frumos, spuse moșul, nu înțelegi nimic. Pentru tine m-am întors. Știam că nu ești în stare să ajungi la podul de piatră. Grăbește-te, o să-ți putrezească oasele aici pe câmpie. Râul vine din ce în ce mai mare, în curând apa va inunda tot câmpul... Eu plec să-ți caut calul... A, uite-l, a venit. Calul nostru cel alb și costeliv se apropiase de noi ca o umbră. Tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
la ce spuneam. Dacă mă asculta, dacă-mi dădea și mie ceva, nu aveați atâtea necazuri. Tata, ajuns lângă mine, mă săltă în brațe bucuros. Atunci îl văzu pe moșneag. Cum ai ajuns aici, nenorocitule, cum?! Credeam că o să-ți putrezească oasele și sufletul hain pe câmpia pustie. Nu-ți spun pentru că nu înțelegi. Ce să înțeleg? Că ești piaza rea? Eu am trecut râul cu barca, spuse moșul. Care barcă? Ești nebun... Barca pe care o țin ascunsă, o scot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
că odată cu moartea lui, va dispărea și ea. Gândul că între viața mărului și viața ei există o legătură nedeslușită, o înspăimânta. Consolându-se, își spunea, că va îngriji copacul sau va chema un grădinar să-l curețe să nu putrezească de tot, să prindă și cealaltă vară, iar ea să-și revadă fiica. De cum a venit primăvara, primul ei gând a fost să îngrijească mărul înainte de a înflori. Într-o zi însorită, a luat o scăriță mică și cu foarfecele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cinci șase mii de metri înălțime. O rezolvasem deci și pe asta, scăpaserăm de ele. Avionul nostru era unul de recunoaștere și nu avea viteza avioanelor de vânătoare. Norocul ne-a surâs: picajul și redresarea au reușit altfel, acum ne putrezeau oasele pe fundul mării. Zburam însă fără nici un orizont, sub un cer înnorat. Aparatura de bord se dereglase în mod inexplicabil, nu știam în ce direcție trebuia să o luăm. Am zburat vreo jumătate de oră fără țel, mai aveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
fără sfârșit” (p. 283). Ducerea la extrem a acestor semnificații este exprimată prin imaginea dătătoare de neant interior și de neantizare a divinului, prin moartea apelor, implicit a temporalității și a Sensului: „Șipotul din pădure nu mai e bun, a putrezit toată apa și-a făcut viermi” (Cruciada..., p. 284, s.n., E.A.). Drumul pe apă delimitează dintr-o dublă perspectivă spațialitatea textului: drumul linear, orizontal, încercare a neinițiaților, sortită eșecului și morții (drumul copiilor) și drumul vertical, tot prin apă, al
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
zis: — Ascultă! Trebuie să ne spui ce-ai făcut, că noi oricum știm tot. Ai să te întorci în celulă și vei putea suna oricând, ca să ceri să mă vezi și să-mi dai declarația. Dacă nu, aici o să-ți putrezească oasele! Apoi, a apăsat pe o sonerie, a intrat un subofițer, mi-a pus ochelarii, m-a luat de braț și m-a scos de acolo. Cum nu se putea ști niciodată unde erai dus și dacă nu aveai să
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
nu este mâncare și băutură, ci dreptate și pace și bucurie în Duhul Sfânt" (Romani, 14, 17); [30] Același episcop îl ceartă pe Isaurian ("O, Împărate, carnea și sângele tău nu vor putea să moștenească împărăția lui Dumnezeu; ci vor putrezi întru scârnăvia de jos!", p. 147) în cuvinte inspirate de același apostol: "Nu știți, oare, că nedrepții nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu? Nu vă amăgiți: Nici desfrânații, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiții, nici furii
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
GH. și colab., 1998). Năutul (Cicer arietinum L.) dă rezultate bune pe soluri fertile, soluri 56 lutoase, bine drenate și aerate. Un drenaj este necesar deoarece și perioadele scurte cu exces de apă reduc creșterea, radăcinile cresc superficial iar tulpinile putrezesc în procent considerabil (OPINGER E.S., HARDMAN L.L., 1990). Năutul se ferește de solurile foarte fertile, unde leagă rău, dar mai ales de cele argiloase și nestructurate. Terenurile cele mai bune sunt mijlocii sau ușoare, numai să fie adânci, pentru că își
NĂUTUL by OVIDIU UNGUREANU, MIHAIL AXINTE, GINA UNGUREANU, ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/91866_a_92807]
-
frunza din mijloc, după care pătrunde în bulbi unde formează galerii. Plantele atacate au frunza centrală îngălbenită și răsucită în spirală, stagnează în dezvoltare, se usucă și pier (fig. 33 e). Bulbii atacați rămân mici și în cele din urmă putrezesc. Măsuri de prevenire și combatere Strângerea și distrugerea resturilor de plante rămase după recoltare și efectuarea arăturii de toamnă. Plantarea usturoiului în toamnă în terenuri bine fertilizate pentru obținerea unor plante viguroase, mai rezistente la atac. Efectuarea la timp a
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
generație. Plante atacate și mod de dăunare. Este un dăunător oligofag ce atacă diferite plante spontane și cultivate din familia Apiaceae. Larvele rod galerii în tulpinile florifere și rădăcinile de morcov. În aceste galerii se dezvoltă diferite microorganisme. Organele atacate putrezesc (fig. 41 c). Măsuri de prevenire și combatere - Distrugerea umbeliferelor spontane pe care se dezvoltă molia morcovului. - Recoltarea la timp și sortarea rădăcinilor înainte de depozitare sau însilozare. - Aplicarea de tratamente chimice la apariția primelor larve din fiecare generație cu produse
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
culturile de cartof, sfeclă, castraveți, dovlecei, ceapă, allele, narcise și mai ales la ciuperci. Atât insectele adulte cât și larvele rod galerii scurte și ramificate în tulpinile și pălăria ciupercilor. Ca urmare a atacului, ciupercile se brunifică, se înmoaie și putrezesc; procesul de putrezire a ciupercilor se intensifică atunci când în țesuturile atacate se instalează și diferite microorganism vehiculate de colembole. Musca gheboasă - Megasalia nigra Meig., ordinul Diptera, familia Phoridae Răspândire. Insecta are o largă răspândire în toate țările cultivatoare de ciuperci
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
un om poate poseda mai mult pământ decât îi este necesar, primind în schimbul surplusului obținut aur și argint "ce pot fi adunate și puse de-o parte fără a fi nimeni vătămat, deoarece aceste metale nu se deteriorează și nu putrezesc în mâinile posesorului lor"31. O urmare firească este apariția comerțului între diferite societăți, comerț ce devine posibil prin atribuirea unei valori aurului și argintului și prin acordul tacit privind folosirea banilor. 3.1.2. Mecanismul social natural Oamenii naturali
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
adevărat nimicul, stare ce face cu putință "înfrăgezirea sufletului aidoma pământului nou-născut al deltelor" (Aproapele meu, Heraclit, în op. cit., p. 93). 62 După cutremurul ființei, începutul este din nou posibil, căci "o reprezentație gata să înceapă trebuie să aștepte până putrezește cortina" (Aproapele meu, Heraclit, în op. cit., p. 97). Abia la termenul secularizării radicale, în urma naufragiului ființei, a dezastrului lumii care și-a pierdut astrul, mântuirea e posibilul însuși, împlinire a golului, răscumpărare în puritatea angelică a unui copil, "un copil
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
conform planurilor, iar maestrul ei a plătit prețul - poate pe nedrept. Deja nu-l mai consider responsabil de ruperea relației; de fapt, confortul m-a pus pe fugă, stratul ăsta vâscos, izolant, moale și călduț, dincoace de care începusem să putrezesc vertiginos. Chestia e că Ian îl crea într-un fel inegalabil de subtil și dibace; surată bună a edificărilor funcționale, moartea prin îngropare de viu își are și ea maeștrii ei... Iuți dintr-o dată pasul alarmată, încercând parcă să lase
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Coarnele sunt capabile s-o azvârle în aer antigravitațional, întru reașezare, să o răpească suportului prea sigur al fundațiilor; nu ești de părere? Spre-a nu se mucegăi, fânul se întoarce cu furca, iar viața cu coarnele; fără aerisirea asta putrezim de vii. − Nebună mai ești! Știu eu ce împunsături îți trebuie ție, pufni Trees voit vulgar și ușor defensiv. Of, scumpa mea rană nedeschisă, se tângui ea matern la brațul lui Ondine, există anumite lovituri pe care, dacă nu le
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
avea... așa, ca statuile din parcurile publice... ceva de jur-împrejur... cum îi zice?... de ocupă mult loc... (Marieta căuta zadarnic cuvântul statură, arestat și el pe nedrept de vreo academie înainte ca ea să-l fi întâlnit și lăsat să putrezească într-un dicționar impunător și arogant, la nici o sută de pagini de bunul lui tovarăș prestanță). Nu pricepuse defel ce-ar fi fost de văzut într-o ființă devastată de neputință. Aruncat peste ea, cu pieptul apăsat pe sânii ei
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
între 1560 și ar dura tot secolul al XVII-lea. Ar fi vorba de o răcire generală a climei, de o mică "eră glaciară", care a adus ierni grele și veri răcoroase și umede, ceea ce a făcut ca sămînța să putrezească în pămînt. Dacă sînt atestate cîteva ierni friguroase și cîteva veri reci, lipsesc totuși dovezile care să confirme că această situație caracterizează întreaga perioadă. Explicația constînd în micșorarea cantității de metale prețioase puse în circulație apare cu atît mai atrăgătoare
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
acumulase și mari datorii. Dar cum ploaia se potolise iar furtuna trecuse, o și văd pe mama căămi face semn și-mi spune să mă urc repede în podul casei, să văd dacă oalele așezate acolo unde dranița de pe acoperiș putrezise nu se umpluse cu apă, să le deșert într-o căldare pe care deja mi o pregătise, pentru ca în ele să se adune alta. Că așa este după ploaie, ea nu mai curge de sus, dar vine de pe acoperiș și
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
o dată cu scoaterea cu liftul a cărbunelui, scoteau și pământul care provenea de la înaintarea galeriei principale și din galeriile unde minerii săpau cărbunele ocazional. În afară de cărbunele și pământul de galerie, minerii trebuiau să scoată și chitucii - lemnele, traversele care începeau să putrezească. Vagonetele încărcate cu cărbune, pământ și lemnul uzat erau aduse pe linia moartă de la gura mine i, cam 300-350 m., până unde era vărsat într-o vale mai joasă, cu înclinația de circa 50 m. Mama, neavând bani să cumpere
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
găsească și să pregătească ceva să mâncăm la ora de seară. Ce să-i răspund, nici nu îndrăzneam să-i spun adevărul. Știam că mama avea în gânduri casa bătrânească, căreia acoperișul din draniță în unel e locuri îi era putrezit și începuse să plouă din ce în ce mai liber. Tot mai des mă urcam în podul casei și puneam câte o oală acolo unde picura ploaia, să nu pătrundă la noi, în așternut. E drept, mama avea câțiva bani de la chiriași, dar îi
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]