2,406 matches
-
cu ruine“), Cetatea, Cetățuia, Cetățeaua, Prisaca (apelativul prisacă are și sensul de „întăritură, fortificație din lut și lemn“), Troianul (apelativul romînesc troian desemnează o întăritură primitivă, constituită dintr-un val de pămînt, pentru a se opri ata cul năvălitorilor), Comorele, Rîpa cu Galbeni, Grîu Ars, La Blid, Coasta Cremenii, Cremenișu (care semnalează „comori“, pietre, cioburi, grîu carbonizat etc., rămase printre ruinele cetăților și satelor distruse de populațiile migratoare), Orăștie (care pare a fi format, în ultimă instanță, de la apelativul oraș, în
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
romînesc există numeroase toponime formate de la sau cu apelativul corb (Corbeasca, Corbanca, Corbeanca, Corbeni, Corbești, Corbi, Corbu, Corbu Nou, Corbu Vechi, Corbulețu, Dealu Corbului, Malu Corbului, Movila Corbului, Ostrovu Corbului, Pădurea Corbului, Piatra Corbului, Piscul Corbului, Plaiu Corbului, Poiana Corbului, Rîpa Corbului, Valea Corbului, Vîrfu Corbului etc.), unii cercetători au avansat ipoteza existenței, în prealabil, a unui nume romînesc comun sau propriu (de persoană), dezvoltat din tema corb și tradus de slavi ca Vrancea. Este dat ca exemplu tandemul Ostrovul Corbului-
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și perechi de cuvinte (parțial) sinonime în cadrul cărora termenii latinești au sens general, iar cei presupuși a fi din substrat au sens mai restrâns: arbore (< lat. arborem) -copac, cal (< lat. caballus)-mușcoi „catâr“, casă (< lat. casa)-argea „colibă sub pământ“, râpă (< lat. ripa) -mal, cerbice (< lat. cerbicem) -grumaz, cute (< lat. cotem)-gresie, laț (< lat. laceus) -cursă „capcană“, sat (< lat. fossatum) -cătun „sat mic“, viperă (< lat. vipera)-năpârcă, viță (< lat. vitea)- curpen „viță sălbatică“. Elementele lexicale considerate a fi din limba traco-dacă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
înțesată cu acest nume, care ajunsese să însemne provincial al Romei, originar din Latiumul acesteia, cum rezultă și din adjectivul flaccus „atârnat, dependent (de Roma)”. Interpretând cuvântul folosit de Ovidiu în versurile: „Ghieții țineau într-o vreme, acum Flaccus ține Râpa scump-a Dunării, el singur cu sine” (în traducerea lui Miron Costin), Cantemir consideră că poetul latin a folosit aici pe flaccus „din slobozenie poeticească, decât din trebuința adevărului”, vrând să arate că singularul pentru plural poate însemna că este
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dintre derivate este și Carpați, pentru care se poate raporta la forme precum sl. kolotĭ, rom. a crăpa, lat. carpo „a smulge, a detașa“, sl. skala „stâncă“, alb. karpë „stâncă, stană“, karmë „stâncă abruptă (la mal), versant, povârniș, coastă (aridă), râpă; morman, grămadă, maldăr, vraf“, rom. scarpă „suprafață înclinată, taluz de pământ, de pietriș etc. care mărginește terasamente, șanțuri, cursuri de apă etc.“ (DEXI), it. scarpa „povârniș, pantă“. A se vedea și carpen „copac în lemn dur“, calup, a curma, a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a făcut pe baza continuității străvechi a materialului lingvistic în spațiul euro-afro asiatic. A se vedea și a cleveti, a blești, a bleotocări, a defăima. Drum este cuvânt autohton prefixat (d-rum), ca și rs. doroga, vceh. draha, slbis. draga „râpă, vâlcea”; comp. alb. rrugë „drum”, fr. rue „stradă, uliță, afară”, lat. ruga „rid”, germ. Raum „spațiu, loc”, engl. road „drum, cale”, let. rùimas „cavitate, deschidere”, vgr. ρεο „a curge, a se revărsa”, vsl. ravĭnŭ „neted”, fiind legat etimologic, prin alternanța
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
mai departe... se cațără pe un copac răsturnat și se întinde de-a lungul lui, și curând ai fi zis că a adormit cu adevărat. ...Noaptea își toarce caierul mai departe... Bufnița se aude șuierând. p Deodată, pătrunde zgomotos în râpă, o turmă de mistreți, printre ei se află și purcei, li se aude guițatul ascuțit... râsul înalță câteva clipe fruntea, dar renunță indiferent. Un fâșâit în apropiere, îi atrage atenția... era un motan sălbatic mare și voinic - dușmanul său de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
speranța de a gasi ceva. ...Februarie geros veni ca o vijelie. În partea de răsărit a povârnișului asupra căruia vântoasa începuse să se năpustească, nu era chip să se gasească vreo pradă, deoarece căpriorii și mistreții s-au refugiat în râpile dinspre apus, unde se puteau adăposti de vântul aspru de la răsărit. Jderul se hotărî să treacă dincolo de creastă, spre apus... În timp ce suia povârnișul prin stejărișul luminos, auzi pași.. Vâjâitul ninsorii îl împiedecă să recunoască ce fel de animal era acela
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Se auzea când mai sonor, când mai profund... plutind, parcă, tot mai aproape, apoi pierzându-se, și, din nou înviind. Sus, pe marginea crestei Mârzacului o lumină străbătu scurt, săgetător, amurgul zorilor. Anton mai merse o bucată, apoi coborî o râpă care intră într-o vale largă... Valea lui Darie. Se strecură printre copacii doborâți de furtuni, să se posteze într-un loc cât mai potrivit. Căpriorii, poate, sperând într-o minune, și un lopătar... aveau să treacă peste marginea de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fier a așteptării, se abătu un fel de încremenire. Privi țintă spre dreapta, ca și cum dintr-acolo ar fi așteptat să apară ceva. O scurtă strălucire și un ciot de coadă, alb, și căpriorul în câteva salturi se făcu nevăzut în fundul râpei. Apoi, peste puțin îl zări mai departe, tocmai sus, gonind pe povârniș, cu salturi avântate peste marăcinișuri și trunchiuri căzute. Anton ridică pușca, dar o lăsă jos... Renunță jenat. Căpriorul, spre satisfacția lui, dispăruse. Cu arma pe umăr, coborî pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu salturi avântate peste marăcinișuri și trunchiuri căzute. Anton ridică pușca, dar o lăsă jos... Renunță jenat. Căpriorul, spre satisfacția lui, dispăruse. Cu arma pe umăr, coborî pe o potecă neumblată de om și se postă la ieșirea dintr-o râpă mică. Deodată tresări... și, gândi cu voce tare: „Lupul.. lupul!“ și, din instinct, cu o mișcare, întoarse pușca. Lupul se apropia cu pași largi, prudenți... chiar spre dânsul. O bubuitură răscoli codrii... Anton trase orbește, în văzduh. Lupul făcu un
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vadă cum vin prin pădure, fără zgomot, cu pași lungi alunecători, suri, cenușii, puternici și fără frică, spre vânătorul care îi așteaptă cu inima palpitând! ..Și, cum se aprinde brusc și învăpăiat în ochii lor toată sălbăticia și ferocitatea... O râpă sfâșiată se cască în față... Anton scrutează valea pe pe pantele povârnite, pleșuve. - Ah, o urmă!... exclamă surprins pădurarul. O urmă de jder!, recunoscu el cu ușurință. Și a trecut pe-aici de curând! își zise el cu satisfacție, și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
exclamă surprins pădurarul. O urmă de jder!, recunoscu el cu ușurință. Și a trecut pe-aici de curând! își zise el cu satisfacție, și porni dupa dâră... Urma ducea prin mărăciniș... peste un trunchi de copac doborât, se îndreptă spre râpă și intra într-un desiș. „În desișul de muri, care adăpostește o mulțime de păsări și rozătoare... acolo trebuie să fie!“, gândi Anton. Tufa se mișcă într-un loc... „...Aha, pe acolo se furișează, hoțomanul!“ iși zise el zâmbind. Jderul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tot satul se adunase în bătătură crâșmei lui Șmil. Voioșia era mare; toți se bucurau de sărbătoarea Maicii Domnului. Dar mai ales, ritmul drăcesc al sârbei nu slăbea deloc. Crâșma lui Smil-jidanul, cum i se spunea, era așezată pe malul râpei, în marginea de miază-noapte a satului. Crâșma, cu ferești zăbrelite, cu păreți afumați și tavan boltit, veche ca biserica... nu se știa cine și când a ridicat-o... Deasupra tejghelei lungi, din scândura de fag, și mâncată de vreme, atârnau
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Băieții, călări, se întreceau și cântau din frunză, pentru a le mai trece pustiul de urât. Păsările susurau zgobii în întinderea neclintită a văzduhului, iarba foșnea alene, printre copitele cailor, iar pădurea chema viețuitoarele să-și primească tainul zilnic. Dintre râpele Podului de Lut, o închipuire de suflet omenesc se apropia de cei doi băieți: Ce arătare o fi și asta? întrebă Vasilică, care era cel mai tânăr dintre frați. O fi duhul pădurii, așa cum ne povestea mămuța, răspunse Ionică. Cei
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pierdute-a adunat Să le-adape la izvoară Ca de sete să nu moară... A curs apă și mult sânge Cerul a-nceput a plânge Soarele s-antunecat Luna-n sânge s-a schimbat... Trecură peste podul Burlacului, care traversa o râpă și un firicel de apă, ajunseră în Ungureni, partea satului locuită de meșteri aduși din Ardeal pentru lucrul la sticlăria evreului Ițic Serat, și poposiră la o casă mare, al cărei stăpân se proptea într-o lopată lată, cu care
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de miss Piggy, de arabi, de stafii, de capitaliști în putrefacție, de pușcăriași, de mumii, de elefanți și de inorogi, clipeam din ochi, înghesuit de peste tot, și 138 continuam să le strig în față versuri absurde: "Să ne coborâm în rîpa/Care-i Dumnezeu când cască/ Să ne scufundăm în lacul/Cu mătăsuri verzi de broască..." Riff-urile de chitară explodau ca artificiile pe deasupra, frigul mirosea a sudoare, înghesuiala trecea în singurătate și singură ta tea-n înghesuială. Fața-mi era toată
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și-ncă o dată, a treia oară, îl îndepărtează din inimă, de sub inimă, cu bățul din lemn pe vatra de lut însemnează cuvintele și nu mai rămâne nimic de rău, acolo să pieri, acolo să răspieri, risipit în văi adânci, în râpe, risipit ca roua-n soare, lăsând pruncul curat, lămurat, cum mă-sa l-o făcut, și aminul cuvenit, în veci, amin, nu-și face cruce baba Zamfira, o fi făcut cu bățul pe vatră?! posibil, văd însă că ușița la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
se ajungă până acolo, să se rezolve totul pe plan local, adică să decidă ei că pictura lui Theo n-are ce căuta pe perete, pentru asta există comisiile, ca să decidă ceva dinainte decis, se duce și țara asta de râpă, și când părintele vorbește despre politică, cine ce a făcut, ce se mai întâmplă, și-a cumpărat toate ziarele de la oraș, ce-a citit, ce-a auzit la televizor, când el face politică, eu nepricepându-mă mă pot gândi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fac mare aș vrea să devin o buna doctoriță, pentru că doctorii îi ajută pe oameni să devină sănătoși. Acestea sunt câteva dintre trăsăturile mele, însă dacă vreți să mai aflați câte ceva despre mine, vă aștept la casa mea, din Strada Râpei, nr. 12A, Iași. Mă numesc LauraEugenia Juncu și am 10 ani și jumătate. Învăț la Colegiul Național „Mihai Eminescu”. Părinții îmi zic Eugenica, iar unii colegi îmi spun Jenica. Aproape nimeni nu-mi spune Laura. Sunt o fată nu prea
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
să facă Dumnezeu știe ce. Mi-am amintit unde e hotelul Divisidero dintr-o excursie pe care o făcusem în liceu și m-am îndreptat spre marginea orașului, ca să cer ajutor de la americani. Monstruozitatea roz Art Deco trona pe o râpă cu vedere spre acoperișurile de tablă din mahalaua cu case mizere. Recepționerul, intimidat de prezența mea, mă anunță că „trupa Loew“ era cazată în apartamentul 462. Am găsit-o în partea din spate, la parter. Din cameră bubuiau voci nervoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Dios. Păstrează-ți banii. Am pornit-o pe coastă, mergând vreo sută douăzeci de kilometri spre sud, spre Ensenada, și întrebându-mă de unde avea Lee atâția bani de aruncat în stânga și-n dreapta. Călătoria era plăcută: în dreapta mea se căscau râpe abrupte, acoperite de lăstăriș, care se pierdeau în ocean, iar în stânga dealuri și văi acoperite cu foioase. Traficul era lejer. NU prea erau mașini, ci doar o coloană constantă de pietoni ce înaintau spre nord, familii întregi târând valize, oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
alb solid în jurul datei când a pățit-o Blanchard. La dracu’, îți spun adevărul! Am lăsat pistolul în jos. — Atunci, arată-mi. • • • Groapa comună era situată la cinșpe kilometri de Ensenada, la sud chiar lângă drumul de coastă, într-o râpă abruptă deasupra oceanului. Locul era marcat de o cruce mare în flăcări. Dolphine trase pe dreapta lângă ea și opri motorul. — Să nu-ți închipui cine știe ce. Localnicii păstrează nenorocita aia de cruce aprinsă tot timpul, fiindcă nu știu cine-i îngropat acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
afară din Consiliul Firmelor Imobiliare după ce mai multe dintre clădirile construite de el s-au prăbușit la cutremurul din ’33. Era îndeajuns pentru un necrolog suculent, dar nu îndeajuns pentru un polițist-laborant cu un mariaj pe cale să se ducă de râpă și cu mult timp liber. Am așteptat patru zile. Apoi, când am aflat din ziare că Eldridge Chambers a fost înmormântat, m-am întors să stau de vorbă cu văduva lui. Mi-a răspuns la ușă îmbrăcată în haine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
poliția ar fi aflat toată povestea cu Georgie? Acuzații de complicitate, tribunal, pușcărie... — Nu mi-a păsat. Maddy vă avea pe tine și pe tata, eu și cu mama n-aveam nimic. Nu voiam decât să se ducă totul de râpă. Mama are lupus. I-au mai rămas puțini ani de viață. O să moară și asta-i foarte de nedrept. — Dar fotografiile scrijelite? Ce-ai vrut să demonstrezi cu ele? Martha își împreună degetele și le răsuci până când i se albiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]